Doina
Ruști

Într-o noapte istorică, de 9 martie, conduragiul a pândit balta. Deși nu se auzea nimeni și nu se mișca nicio salcie, de pe una din străduțele dimprejur a coborât o siluetă de fată.

Acest om, despre care vreau să vă povestesc azi, era umblat și pățit. Bătuse drumurile spre Stambul dar și spre Viena, de unde își cumpărase o pălărie înaltă, ca potcapul domnesc. Citise câte ceva la ...

Au dus mai departe tradiția, bălăcărind neamul melcilor.

Saveta s-a trezit într-o zi fulgerată de o dorință ale cărei rădăcini coborau adânc, în copilărie. Observase că a fi fată nu era un lucru de laudă. Deși nu-i spusese nimeni pe față, era clar ...

Pe la 1700 si ceva trăia în București un bucătar, mare amator de dulcegării. Știa să facă multe, iar printre invențiile lui exista o prăjiturică pe care o botezase zarnacadea.

Un ananas rar, comandat de o familie din București, declanșează obsesia unui slujitor care gustă pe ascuns din fruct. Întâlnirea cu aroma exotică îi schimbă destinul, transformând dorința într-o formă de melancolie perpetuă. Povestea devine ...

Odată a scris o scrisoare pentru un măjer, cum se numeau pe-atunci pescarii, un bărbat care se săturase de viață și voia să se sinucidă.

Dar această viață perfectă avea o fisură. Într-una din zile, Elina avea de dus o comandă la Sf. Sava, pentru un dascăl.

După dispariția farmacistului Marco, casa de pe Batiște este ocupată de Iane, un tânăr format la Pavia, obsedat de descoperirea unui remediu pentru tristețe. Săpunurile și parfumurile sale, extrem de căutate, capătă o reputație ambiguă, ...

Un dud foarte vechi din mahalaua Batiștei, legat prin legendă de numele lui Brâncoveanu, a devenit de-a lungul timpului centrul unor superstiții urbane. În jurul copacului s-au țesut povești despre fructe vrăjite, spiriduși și un ...

Mai întâi a băut o cafea cu vanilie și coajă de portocală. Apoi, cineva l-a băgat într-un birt, unde a primit cârnați iuți

Un ziar vechi, un cadavru și un ucigaș nedescoperit

Anii nebuni, aventura unui escroc

București: locuri magice Numele lui Achile a fost pomenit periodic prin cafenele și prin ziare, unde am și găsit câteva poze ale lui, într-un număr al ziarului Universul, din anul 1928

I-a murit stăpânul și s-a trezit om liber, pentru că acel stăpân n-avea urmași. Iar libertatea schimbă drumurile și viața. Acest lăutar liber își ia lumea în cap.

Șarmantă, înfășurată în șaluri și deținea o casetă cu bijuterii și cosmeticale, amintire de la mama ei, o bucureșteancă get-beget, care printre altele îi dăruise și o oglindă înrămată în argint.

E chircit, rezemat de perete, prin mintea lui se plimba o umbrelă cu franjuri.

Isac este tânăr și scrie jalbe, rezumate ale unor anchete și constatări pe care el însuși le face, ca funcționar la Palat.

Faptul că era spân nu l-ar fi deranjat prea mult, dacă n-ar fi început și să chelească. În plus Lucache nu avea nici visele adevăraților spâni din poveste și nici potențialul lor fabulatoriu. Era doar ...

Rufăreasa a pășit în stradă, a făcut câțiva pași spre Piața Lipscani. Bucureștiul era luminat de câteva felinare, iar pe ziduri pluteau umbre de trăsuri și de oameni. Viața orașului abia începea, iar rufăreasa se ...

Între culorile care o consacraseră, se afla un corai spre galben, în care fostul roșu își păstra aroganța, ceva cald, un fel de culoare a promisiunii, cu măceșe topite, amestecate în lapte și trecute prin ...

Astăzi las deoparte mâncarea și poveștile despre rețetarul brâncovenesc, fiind în mari pregătiri pentru întâlnirea de joi, când vă dau întâlnire la Carusel, în Lipscani, să citim împreună din noua carte - „Depravatul din Gorgani”. ...

Adusese pantofi din piele de mâță, lingurițe de argint, cu zmei în coadă și licori care te fac iubită și plină de bani. Dar între toate capturile de război, se afla una fără egal - ...

Se arunca în trăsură, întotdeauna însoțit de Elisabeta, servitoarea, cu același veșnic bagaj care uimise tot orașul, anume două cufere aurite și o scatulcă - un fel lădiță de mână, bună de păstrat lucrurile de ...

Era pe la anul 1785, când Elenca, din București, s-a măritat cu un arnăut, pe nume Dincu, fiul lui Dima Delibașa.

În hol, la recepție, se vindeau ilustrate cu exponatele din muzeu, printre care și un portret, care mi-a atras atenția imediat. Era un tip de pe la începutul secolului al 19-lea, în floarea vârstei, negustor ...

Locuind într-o casă mare, ajunsese să fie cunoscut și prin cartier. Bucureștenii îl știau după pălărie, iar mahalagiii îl strigau după nume.

E adevărat că acolo s-a făcut la un moment dat un ospiciu, dar asta abia 30 de ani mai târziu. În momentul la care mă refer i se spune Sfânta Mânăstire Balamuci și atât.

Fuga din Stambul și un deget pe o hârtie

Bunică-mea a alergat în magazie, dărâmând mai multe cutii de pălării, candelabre și lavoare, ca să ajungă în zona trăsurilor, și ele vechituri insolite, și să scrie pe ușa uneia dintre ele “fiul meu are ...

Povestirea a fost publicată inițial în Adevărul, în februarie 2024. Această povestire pornește de la o rețetă reală din secolul al XVII-lea despre un vin magic, vândut la București, într-o iarnă care a schimbat orașul. ...

Un basm străvechi despre dragoste și solstițiu, în Libertatea

Printre multele plante apotropaice se afla și leușteanul, ținut pe fundul buzunarului ori cusut în perne și în saltele. Era pus în mâncarea vitelor și aruncat în fântâni. Cu el se oblojeau smintiții luați din ...

Prototipul acesta monstruos constituie un fel de talpă a iadului, tocmai de aceea e numită și zgripțuroaică.

El purta pe sub anteriu niște ciorăpiori străvezii, iar în continuarea lor șalvari fini, din mătase de Malta.

Nu se rușina să dea pe goarnă secretele și să facă tarantelă, ridicându-și poale-n cap. Era neam prost ce mai! De aici sensurile grele ale cuvântului, care, de la rolul onorabil de a desemna un ...

Un tip cam șifonat e deja pe coridor, așteptând cu emoție. E trecut puțin peste 20, cu părul strâns cuviincios într-un șal, cu baston aurit, cu ghete noi. N-are palton ori cum era pe-atunci - ...

Acestă fostă sclavă, Chițeasca, se învârtea printr-o lume de precupeți, mici samsari, comisionari, mămulari, vânzători ambulanți de mărunțișuri, mici afaceriști care făceau contrabandă cu săpun și cu lumânări.

După încălțări a umblat niște săptămâni, dar a meritat, găsind unele cum nu se văzuse până atunci prin Gheboaia, niște botine cu cataramă nemțească.

După ce-și face testamentul, Băjescu se ține de cuvânt și moare, de aici începând viața liberă a tinerei Băjeasca

Este anul 1796. Ioniță a jurat că se însoară. Toamnă frumoasă în București, numai bună de nuntă. Dar Ioniță s-a răzgândit.

Într-un basm cules de Hasdeu, în anul 1887, din Mehedinți, se spune că pe malul Motrului se ținea bâlci mare în ziua de Sf. Ilie. Iar la bâlciurile de vară e plin de zâne și ...

Într-un sfârșit de iunie al anului 1837, Auguste Raffet, pictor, care avea puțin peste 30 de ani, ajunge la Giurgiu și dă de-o mare petrecere, un bâlci sau cum am zice astăzi, o *baie de ...

În anul 1794, un fante din strada Lipscani, polițist de cartier (am zice azi, agent), a fost prins cu nevasta unui administrator de harem. Are loc un scandal răsunător, terminat la Palat, unde principele îl ...

București: locuri magice Într-una din zilele anului 1928, a izbucnit un scandal bizar, care a schimbat niște vieți.

Într-o dimineață fatală a fost dus în târg, la o oră cu audiență importantă. Mai întâi, a fost batjocorit după obicei: ras în cap, plimbat prin oraș, iar în cele din urmă - ars cu ...

Era anul 1782 - vă imaginați: plin de culori și de parfumul cuptoarelor. Început de vară bucureșteană, cu mătăsuri asudate, cu tei înfloriți. Un elev a ieșit de la Sf. Sava, cam pe unde este ...

1792, Ienache Corei-Bașa a sosit din Stambul, plin de praf și cu bagaje puține.

Dintre istoriile teribile ale lumii vechi, face parte și una despre un călugăr psihopat și un sclav mic, foarte iute de picior.

Maria visa doar eșarfele înflorate ale veneticului Tache, în timp ce în sângele ei se strecurase sămânța unei vieți viitoare.

Făcea parte dintre cei pe care îi placi la prima vedere. Era oacheș și zâmbitor, iar într-o ureche purta un cercel cu pietricică de sticlă, un bob roșu sub cealmaua înflorată.

În vremuri vechi, aprilie era luna mărmănjicilor

O poveste veche

Adevărata poveste a doctorului Carniol, personajul din Zavaidoc în anul iubirii, începe în Calea Moșilor și sfârșește în manualele de jurnalism, caz notoriu al celei mai enigmatice crime.

Ca să vezi cum stă treaba, am în pod o viespe care știe tot felul de întâmplări cu spiriduși

Două știri din anul 1924

Anii nebuni, aventura unui escroc

Un ziar vechi, un cadavru și un ucigaș nedescoperit

O poveste veche, un evadat și faptele sale

În Bucureștiul anului 1924, pe strada Paris, un negustor de pantofi crede că poate citi caracterul oamenilor după încălțăminte. Câțiva ani mai târziu, numele lui apare într-un document oficial.

București: locuri magice Într-una din zilele anului 1928, a izbucnit un scandal bizar, care a schimbat niște vieți.

București: locuri magice Numele lui Achile a fost pomenit periodic prin cafenele și prin ziare, unde am și găsit câteva poze ale lui, într-un număr al ziarului Universul, din anul 1928

București: locuri legendare. O scrisoare uitată

București: locuri legendare. Palatul Suțu

București: locuri legendare. Strada Fântânii

București: locuri legendare. Strada Eminescu și povestea parfumierului

Pe scara bisericii, la amiază, când coboară din cer aripioara pe care unii o numesc inspirație, alții har, iar cei mai mulți revelație.

Piața Lipscani și micii ei zei

Luigi s-a așezat la o masă, cu ochii pe obloanele verzi, care începeau să se miște.

La marginea Impreiului de Răsărit, undeva pe malul Bosforului, trăia și Myrrhina, preoteasă a zeiției Bastet

Dar această viață perfectă avea o fisură. Într-una din zile, Elina avea de dus o comandă la Sf. Sava, pentru un dascăl.

Într-o noapte istorică, de 9 martie, conduragiul a pândit balta. Deși nu se auzea nimeni și nu se mișca nicio salcie, de pe una din străduțele dimprejur a coborât o siluetă de fată.

Povestirea a fost publicată inițial în Adevărul, în februarie 2024. Această povestire pornește de la o rețetă reală din secolul al XVII-lea despre un vin magic, vândut la București, într-o iarnă care a schimbat orașul. ...

Acest om, despre care vreau să vă povestesc azi, era umblat și pățit. Bătuse drumurile spre Stambul dar și spre Viena, de unde își cumpărase o pălărie înaltă, ca potcapul domnesc. Citise câte ceva la ...

Iar aici, în tihnă, așezat pe divanul cel mare, a scos punga s-o studieze. Lângă el dansa un arnăut, cam afumat, iar la plită mesteca în cafea un mustăcios.

Numai chelăreasa avea chei de la această ladă, pictată cu dansatoare și cununi de răsură. Iar chelăreasa – ce să vă spun! Era o viperă cu evantai și haine scumpe, care stătea cu ochii pe ...

Marinache era un tip de înălțime moderată, cu urechi clăpăuge. În mod normal urechile astea l-ar fi putut pune într-o lumină proastă, dar el știuse să îndulcească defectul prin niște cercei, care atrăgeau privirile și ...

O plantă miraculoasă, de Crăciun.

Murta plutea sub un pod, trâgând în nări efluvii de mâl și de salcie. Dar în reveriile sale s-au strecurat și aromele bucătăriei din Colțea. Dovleac! Era exact ce-i plăcea, mai ales la început de ...

Nu l-a atras zona, nu și-a pus întrebări în legătură cu ochiul de pe acoperiș, cu palpitațiile pleoapei divine, ci l-a fermecat altceva. Pe hornul casei, pe ușile crăpate, pe ferestre și prin crăpăturile nevăzute ...

Împlinise deja 13 ani și avea o mama liberă și un tată sclav.

Pe la 1700, a trăit aici un farmacist, un tip foarte mișto, cu inele subțiri pe toate degetele. Îl chema Iane.

În ziua Sfinților Mihail și Gavril, peste București s-a abătut o eclipsă de Soare.

Acest dascăl, tocmai împlinise 26 de ani și-și făcea griji pentru viitorul său. Ținea lecții la Colțea, dar cei mai mulți bani îi veneau de la un chelarul Ioniță

Într-un basm valah (cules de A. I. Candrea), se spune că Dumnezeu ieșise la plimbare într-o trăsură trasă de doisprezece cai înaripați. Pe oriunde trecea era încântat de frumusețea lumii, căci îngălbenise frunza și pădurile ...

Au dus mai departe tradiția, bălăcărind neamul melcilor.

Era o licoare scumpă, pe care nu și-o permitea oricine, în jurul căreia se crease o adevărată mitologie, încât puțini erau bucureștenii care să nu știe de ea. Licoarea somnului te făcea

Filimon făcea haine, în special, o anumită haină, numită prozaic poloneză, o jachetă de catifea, cu guler înalt și multe fireturi, scurtă, cu mânecile brodate, după moda bucureșteană de la acea dată.

fesuri de blană, căptușite cu mătase, garnituri de mâță siberiană - bune de împodobit gulere, poale și manșete - și multe altele făcea Negoiță, bărbat tânăr, cu prăvălie la Hanul cu Tei

Tudorache vinde niște curci și-și cumpără această carte, o copie scrisă de mână, împodobită cu desene. Lectura îl dă peste cap, așa că la final simte nevoia să scrie câteva rânduri

Trei oameni, trei vise și o rețetă străveche

În dimineața de 1 Aprilie, domnitorul cere micul dejun. Dar, cineva a uitat să cumpere raci.

Măcelarul observase că fiică-sa e cam dusă, din care cauză, încerca s-o țină mereu ocupată. Evident, nu-și închipuia că are o lume largă și un prieten numit Leonida.

Astăzi las deoparte mâncarea și poveștile despre rețetarul brâncovenesc, fiind în mari pregătiri pentru întâlnirea de joi, când vă dau întâlnire la Carusel, în Lipscani, să citim împreună din noua carte - „Depravatul din Gorgani”. ...

Saveta s-a trezit într-o zi fulgerată de o dorință ale cărei rădăcini coborau adânc, în copilărie. Observase că a fi fată nu era un lucru de laudă. Deși nu-i spusese nimeni pe față, era clar ...

Cu sufletul atins de melancolie, a luat clondirdul și alte câteva pachețele și șipuri, care trebuiau să ajungă în ziua aia pe la clienți. Mai ales la o cutiuță, i-a spus bunică-sa, să ai grijă, ...

Odată a scris o scrisoare pentru un măjer, cum se numeau pe-atunci pescarii, un bărbat care se săturase de viață și voia să se sinucidă.

Într-o vară a acelui an, pe când Bucureștiul era încă un loc mlăștinos și acoperit de țânțari harnici, pe locul actualei străzi Olari trăia un bărbat neobișnuit de înalt. ro si eng.

Evenimentul a făcut ocolul Oțetarilor, lovindu-l în frunte pe lumânărar, care, luându-și o haină în spate a alergat să-și felicite fiul. În sfârșit venise și clipa așteptată atâta timp.

Caterina și Dubois schimbară priviri, din care era foarte clar că nu mă credeau. Stafia lui Joseph putea foarte bine să existe, pe câtă vreme eu n-aveam dreptul la nicio stafie! The Book of Perilous ...

Lila Vindecătoarea, o femeie cu daruri ieșite din comun, ajunge într-o vară la Iași, unde intră în cercul puterii și al violenței. Martoră a unor evenimente extreme, ea începe să-și piardă vederea și capacitatea de ...

Locotenentul - un „neamț cu coadă”, adică austriac get-beget, exact așa îl va numi toată suflarea palatului, e trimis la Popești, la moșia lui Radu Popescu.

Crezusem că nu-i păsa deloc de nevastă. Dar de-a lungul timpului am văzut că mulți bărbați care nu dau cu lunile pe-acasă, petrecându-și timpul în dezmățuri și cu amante, când e vorba de nevastă, chiar ...

Rufăreasa a pășit în stradă, a făcut câțiva pași spre Piața Lipscani. Bucureștiul era luminat de câteva felinare, iar pe ziduri pluteau umbre de trăsuri și de oameni. Viața orașului abia începea, iar rufăreasa se ...

El purta pe sub anteriu niște ciorăpiori străvezii, iar în continuarea lor șalvari fini, din mătase de Malta.

Cât își pregătea pana, un drăcușor îl ducea prin locuri obscure. Și-așa a-nceput să povestească acele lucruri misterioase, să spună ce se află prin case, pe sub poduri ori prin grădini.

Un ananas rar, comandat de o familie din București, declanșează obsesia unui slujitor care gustă pe ascuns din fruct. Întâlnirea cu aroma exotică îi schimbă destinul, transformând dorința într-o formă de melancolie perpetuă. Povestea devine ...

Între culorile care o consacraseră, se afla un corai spre galben, în care fostul roșu își păstra aroganța, ceva cald, un fel de culoare a promisiunii, cu măceșe topite, amestecate în lapte și trecute prin ...

Pe la 1700 si ceva trăia în București un bucătar, mare amator de dulcegării. Știa să facă multe, iar printre invențiile lui exista o prăjiturică pe care o botezase zarnacadea.

Femeia avea o față de un alb ireal, pe care buzele ieșeau foarte bine în evidență, roșii - ca și trăsura.

Era o nuanță care ți se furișa drept în inimă, ademenitoare și caldă, plină de promisiuni și de ceva tonic, care te făcea să capeți încredere în tine. Era culoarea viselor, a iubirii și a ...

Ce văzuse acest marchiz, rămas cu gura căscată de uluire, cu bărbia sprijinită pe coate, la fereastra trăsurii..?

Iar acea cafenea, în care mormăiau glasuri mahmure, era așezată vizavi de casele lui Petrache Sticlaru, vraci vestit, care-ți lua durerea cu mâna și cu șase „sticle” micuțe cât pumnul, pe care sclifosiții orașului, care ...

Zoița, în vârstă de 16 ani, era nemulțumită de mama ei, care în loc s-o laude și s-o pună în valoare, cum fac părinții, îi tot găsea defecte, batjocorind-o, de multe ori public.

Această femeie, cu amintiri frumoase și intime, își pierde liniștea și visele din cauza unui blestem.

După dispariția farmacistului Marco, casa de pe Batiște este ocupată de Iane, un tânăr format la Pavia, obsedat de descoperirea unui remediu pentru tristețe. Săpunurile și parfumurile sale, extrem de căutate, capătă o reputație ambiguă, ...

Episcopul îi relatează pe scurt un proces de divorț. Un anume Neculai Curelaru, din Craiova, negustor de hamuri și de curele, și-a prins nevasta lângă iesle, cu un grăjdar.

Și-a petrecut bună parte din viață la Marseille, ca trândav și unic bărbat al unei familii de precupețe. Conversațiile erau scurte între el și familie: pe lângă un defect de vorbire, mai era și graiul ...

Un dud foarte vechi din mahalaua Batiștei, legat prin legendă de numele lui Brâncoveanu, a devenit de-a lungul timpului centrul unor superstiții urbane. În jurul copacului s-au țesut povești despre fructe vrăjite, spiriduși și un ...

Din prima zi și-a cumpărat o sutană fină, din mătase, câteva sticle de vin bun, cornete de icre

un tip cu ochi întunecați și cu glas atât de strident,

În mocirlă era împotmolit un coș cât un car. Degetele pipăiră un corp moale ca o burtă de câine, pe care un minut mai târziu reuși să-l tragă afară. Era un sac de piele, legat ...

Mai întâi a băut o cafea cu vanilie și coajă de portocală. Apoi, cineva l-a băgat într-un birt, unde a primit cârnați iuți

Mai întâi e plimbat prin oraș, ca să-l vadă oricine, e îmbrâncit, scuipat și mozolit cu toate mizeriile, iar în cele din urmă dus în Obor și bătut lângă spânzurătoarea orașului. Dar acesta e numai ...

Într-o seară, după ce spălase covoarele, după ce înmuiase merișorul de mătură, după ce cărase căldările pline de scoici și de raci, i-a ieșit în cale o ființă cețoasă

A băgat cuțitul și-a scos pe bucăți, bunătatea de haină, care avea să devină cea mai de seamă realizare a lui.

in fiecare zi de marți, acest procopsit de Brăila mergea într-una din insulele mici de pe Dunăre.

Bucureștenii dansau, femeile probau peruci și orice mahalagiu făcea datorii, pe principiul o dată în viață îți intră rușii în oraș.

Nu se rușina să dea pe goarnă secretele și să facă tarantelă, ridicându-și poale-n cap. Era neam prost ce mai! De aici sensurile grele ale cuvântului, care, de la rolul onorabil de a desemna un ...

Evident, geamantanul era legat pe trăsură, în timp ce el, mortul nostru stă relaxat pe bancheta de pluș

Pe unde trecea Palavragiul, străzile de umpleau de câini colorați

Iosif se enervează, scoate sabia, se ia la bătaie cu seimenul din ușă.

În anul 1796 trăia la București o femeie, văduva unui căpitan, din care motiv i se spunea Căpităneasa. Pe cât era ea de impunătoare, întodeauna gata să facă jalbă și să pună la respect pe ...

Sub crengile bradului o așteptau coșulețe vopsite, cutioare și pungi de mătase.

Antoniade, zis Anton cafegiul, a descins în București pe la anul 1793, într-o toamnă.

Un astfel de vârcolac trăia în București pe la 1780, ocupându-se ziua cu scrisul, într-un calem.

Faptul că era spân nu l-ar fi deranjat prea mult, dacă n-ar fi început și să chelească. În plus Lucache nu avea nici visele adevăraților spâni din poveste și nici potențialul lor fabulatoriu. Era doar ...

106 vrăji și blesteme, însoțite de rețete și poțiuni, care puteau să vindece boli urâte, de la ciumă la melancolie și la bolile inimii

Zevzeci, pe care nu se putea pune bază, al căror cuvânt nu valora doi bani. Insurgenți, trădători, pierde-vară. Dar desigur nu lipsiți de seducție.

Într-o dimineață fatală a fost dus în târg, la o oră cu audiență importantă. Mai întâi, a fost batjocorit după obicei: ras în cap, plimbat prin oraș, iar în cele din urmă - ars cu ...

Zi topită de vară, răcorită de răsuflarea Bosforului. Pe străzi se mișcă șalvari înflorați, picioare elegante, de cai.

Un cuvânt vechi și-o familie fericită

Denumirile de acțiuni și de lucruri, numele oamenilor, ale locurilor, ale apelor și-ale numeroaselor dispoziții pe care le ia vremea, anotimpul și sentimentele mi se par demne de cercetat - mixtura lor lexicală merită scotocită. ...

Un tip cam șifonat e deja pe coridor, așteptând cu emoție. E trecut puțin peste 20, cu părul strâns cuviincios într-un șal, cu baston aurit, cu ghete noi. N-are palton ori cum era pe-atunci - ...

Locuind într-o casă mare, ajunsese să fie cunoscut și prin cartier. Bucureștenii îl știau după pălărie, iar mahalagiii îl strigau după nume.

Ai grijă, kiafir, să‐mi lustruiești dinţii bine!

Miruța a impresionat pe toată lumea, de la mitropolit la inspectorii de palat, iar slugile, târgoveții și chiar intelectualii, câți erau ei, nu mai conteneau să laude personalitatea acestei femei.

16 ani, două cozi legate la spate și o eșarfă subțire peste urechi, răsucită pe frunte, mărginită cu năsturei din lemn de cireș, plus două mărgele albastre.

Era după-amiază bucureșteană, la clipa de liniște, când pe la Cișmigiu se aude doar sforăitul subțire al unui manaf

E adevărat că acolo s-a făcut la un moment dat un ospiciu, dar asta abia 30 de ani mai târziu. În momentul la care mă refer i se spune Sfânta Mânăstire Balamuci și atât.

Se trezește și dă cu ochii de Manda. Un fum roșu se așează lin printre lucruri, o otravă care se furișează parșiv, pe lângă divan, pe sub cearșafuri, peste polițele cu lucrușoare, învăluie șerpește clondirele ...

Nicolae Logofătu a făcut o călătorie la Stambul, pentru a-și alege din capitala Imperiului lucruri nemaivăzute, bijuterii și mărgăritare.

Adusese pantofi din piele de mâță, lingurițe de argint, cu zmei în coadă și licori care te fac iubită și plină de bani. Dar între toate capturile de război, se afla una fără egal - ...

Făcea parte dintre cei pe care îi placi la prima vedere. Era oacheș și zâmbitor, iar într-o ureche purta un cercel cu pietricică de sticlă, un bob roșu sub cealmaua înflorată.

Maria visa doar eșarfele înflorate ale veneticului Tache, în timp ce în sângele ei se strecurase sămânța unei vieți viitoare.

Chiar și la înmormântări ori când citea Evanghelia își arăta dinţii, despre care tot târgul știa că erau frecaţi cu lămâi, amănunt care făcea parte dintre cele mai neobișnuite fapte ale orașului, mai ales după ...

Atinia a avut inspirația proastă de a-l lua pe Tuică drept vizitiu.

Pe măsură ce dădea bice, arunca câte o înțepătură spre mămular, mai ales pe tema pantalonilor lui strâmți. Erau glume, dar ce oltean fandosit ține la tăvăleală când e vorba de el, și mai ales ...

îi și vedem pe cei trei, cu nasul pe sus, primiți în salon, așezați la taifas, cu narghilele subțiri, cu chiseaua de șerbet, cu ceșcuțe proptite în suport de argint, primindu-și cadourile, zâmbind mulțumiți.

Isac este tânăr și scrie jalbe, rezumate ale unor anchete și constatări pe care el însuși le face, ca funcționar la Palat.

Ne aflăm în anul 1794, toamna, iar printre culorile, care, în București, păstrează și luminile Dâmboviței, Ene Seimenul scrie o scrisoare de zor.

E chircit, rezemat de perete, prin mintea lui se plimba o umbrelă cu franjuri.

Mitropolitul aplecat, niște nelipsite femei cu pâine și sare, o boieroaică bătrână, pe post de copoi, tânăra, pregătită pentru orice eventualitate

Se arunca în trăsură, întotdeauna însoțit de Elisabeta, servitoarea, cu același veșnic bagaj care uimise tot orașul, anume două cufere aurite și o scatulcă - un fel lădiță de mână, bună de păstrat lucrurile de ...

Cu niște săptămâni în urmă vă povesteam despre Radu din Gheboaia, pe care în ianuarie 1794 l-au bătut niște tâlhari și l-au lăsat dezbrăcat în zăpadă. Ei bine, printre dosarele cu procese am găsit recent ...

Pe lângă magazinul Unirea, pe firul Dâmboviței în jos, tăia pe vremuri o tipă cu gură mare, vecina unui vel stolnic,

Prin grădinile bucureștene se auzeau numai ofuri, iar apa Dâmboviței începuse să se umple de șoapte

O poveste care deschide manualul de clasa a VIII-a, al Editurii ART, semnat de Florentina Sâmihăian, Sofia Dobra, Monica Halaszi, Anca Davidoiu-Roman, Horia Corcheș.

Acestă fostă sclavă, Chițeasca, se învârtea printr-o lume de precupeți, mici samsari, comisionari, mămulari, vânzători ambulanți de mărunțișuri, mici afaceriști care făceau contrabandă cu săpun și cu lumânări.

După încălțări a umblat niște săptămâni, dar a meritat, găsind unele cum nu se văzuse până atunci prin Gheboaia, niște botine cu cataramă nemțească.

Barbu, un bărbat plin de vise, SPP-ist la harem

După ce-și face testamentul, Băjescu se ține de cuvânt și moare, de aici începând viața liberă a tinerei Băjeasca

Acest bărbat, în care investise niște luni bune, - nu era de încredere.

Este anul 1796. Ioniță a jurat că se însoară. Toamnă frumoasă în București, numai bună de nuntă. Dar Ioniță s-a răzgândit.

Chirața o lua uneori spre centru, cu o butcă prăpădită, ca să-și cumpere mărgele ieftine sau câte o pânzică din care ea însăși își croia haine.

Un podgorean, crescător de vaci și geambaș, îl cam pusese cu botul pe labe. Totuși ar fi câștigat și de data aceasta, dacă n-ar fi fost mărturia jupâniței Gherghița.

Această proaspătă divorțată, încurajată de mama ei (Safta), urcă în trăsură, luând o hotărâre importantă și imprudentă.

Știm puține lucruri despre el. Purta haine verzi, după moda europenească, o livrea, probabil, încheiată la toți nasturii, și pantaloni până la genunchi, totul din pânză subțire. Era cald, iar părul, strâns pe ceafă, începuse ...

Într-un basm cules de Hasdeu, în anul 1887, din Mehedinți, se spune că pe malul Motrului se ținea bâlci mare în ziua de Sf. Ilie. Iar la bâlciurile de vară e plin de zâne și ...

 Neam de slugă, fiul unui pârcălab, de la Curte,  băgat pe sub pielea unui boier mare, apoi însurat cu fiica acestuia, Staicu a ajuns ajutor de vistier, cu posibilitatea de a-și băga mâinile până la ...

În anul 1794, un fante din strada Lipscani, polițist de cartier (am zice azi, agent), a fost prins cu nevasta unui administrator de harem. Are loc un scandal răsunător, terminat la Palat, unde principele îl ...

Într-un sfârșit de iunie al anului 1837, Auguste Raffet, pictor, care avea puțin peste 30 de ani, ajunge la Giurgiu și dă de-o mare petrecere, un bâlci sau cum am zice astăzi, o *baie de ...

Tânărul curtezan din Giurgiu, pictat de Auguste Raffet, un arnăut, poate avea orice naționalitate.

Fuga din Stambul și un deget pe o hârtie

Domnitorul, acest Cârn, aproape anonim printre domni, a cerut să vadă cărțile întocmite și semnate de Gheorma - marele ban.

Ascensiunea acestui Gheorma este fulminantă și marcată periodic de achiziționarea unor femei tinere. Urmărind documentele putem spune că marile schimbări din viața lui au loc în anul 1634, când primește cadou o moșie.

Purta o haină lahanie, adică de culoarea verzei, culoare foarte la modă pe-atunci, mătăsică fină, brumată, în special malteh moale, iar printre preferații săi erau năstureii sunători și cataramele argintate. Purta bici iar sub șalul ...

La anul 1632 Gheorma, tânăr, carismatic și iubit de o sumă de lume, a cumpărat o femeie.

Bunică-mea a alergat în magazie, dărâmând mai multe cutii de pălării, candelabre și lavoare, ca să ajungă în zona trăsurilor, și ele vechituri insolite, și să scrie pe ușa uneia dintre ele “fiul meu are ...

Vi-l imaginați? Înalt, cu picioare lungi, elegante, cu față de țap, cântând înfiorător de frumos! Și în plus, știe să-ți șoptească numele într-un mod special.

Și totuși, în Valea Galbenă nu există decât fericire și tihnă, chiar dacă deasupra se află ochiul doritor al zmeului. Poate tocmai de-aia mi-am adus aminte de ea, în această condiție de sihăstrie și de ...

Pe Laocoon l-au obstrucționat zeii, în timp ce Liliacul devine paria pentru că nu este simpatic.

Rostopasca amețește orice spirit, greierii bagă frica în boli. Aripa de liliac cheamă morții în ajutor. Pe urmă vine pelinul, destul de puternic, care se ține pe la ferestre, în paturi și în dulapuri. Tot ...

Pandemia e anunțată de niște gâște negre, numite călugărițe (Branta leucopsis), care umplu malurile Dâmboviței, băgând groaza în oameni, ca, finalmente, să-și facă apariția însăși Ciuma, reprezentată ca o femeie cu cioc și labe de ...

Era pe la anul 1785, când Elenca, din București, s-a măritat cu un arnăut, pe nume Dincu, fiul lui Dima Delibașa.

Moda fumurilor parfumate vine tot de la o femeie, despre care trebuie neapărat să vă povestesc.

În hol, la recepție, se vindeau ilustrate cu exponatele din muzeu, printre care și un portret, care mi-a atras atenția imediat. Era un tip de pe la începutul secolului al 19-lea, în floarea vârstei, negustor ...

Viziunile cafegiului (Homeric)

Nu avea studii înalte, dar învățase lucruri folositoare de la niște babe care dețineau învățătura vechilor sciți.

Dispariția Mușei

Ișlicul era o căciulă ușoară și desigur pompoasă, apărută în plin avânt al lumii fanariote

Pe când noiembrie se pregătea să înceapă, s-a întâlnit față-n față cu vârcolacul. Cum era lună plină, l-a văzut bine, iar descrierea este amănunțită.

Orice ar fi încercat să facă - se alegea praful! El era acel om pe care este imposibil să nu-l fi văzut măcar o dată în viață, genul care se împiedică la fiecare pas, își ...

Iar viața lui scurtă s-ar fi stins după câteva ceasuri, dacă n-ar fi răsărit luna.

O poveste culeasă la 1884, din Ialomița

Printre multele plante apotropaice se afla și leușteanul, ținut pe fundul buzunarului ori cusut în perne și în saltele. Era pus în mâncarea vitelor și aruncat în fântâni. Cu el se oblojeau smintiții luați din ...

Zânița asta, un fel de spirit somnolent, se numește Sticlișoara! Spiritul adormit al fântânii! Un Graal. Un fel de butelcă a lui Pantagruel. Iar prințul intră în camera de aur și dă cu ochii de ...

De la cei trei spâni care păzesc drumurile și până la lumea lui Ionesco sunt doar doi pași: unul de om si altul de cal.

Ființele rele sunt de două feluri: cele care te cheamă (ca strigoii) și cele care se zvârcolesc și te ating din greșeală (vârcolacii). Restul sunt combinații:). În folclorul românesc, vârcolacii nu s-au bucurat de o ...

Actori, vrăjitori și un scamator de pe vremuri. Ieri seară am tăifăsuit cu Adrian Titieni despre Hamlet, iar, cum mi se întâmplă mie, gândul mi s-a dus la un scamator care-a prostit niște oameni și-a ...