
Scriitoare de romane: istorie, memorie și mister; fabulos și realism crud.
15 romane, peste 300 de povestiri
40 de titluri traduse, în 17 limbi.
Hot News: Doina Ruști, la Cabinetul Perspektive
Receptarea critică și Bibliografie
Pe scurt
A scris 15 romane și trei volume de povestiri, apreciate pentru amestecul de ficțiune istorică, elemente fantastice și profunzime politică. Opera sa este studiată în școli și a primit premii naționale importante, inclusiv Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România/2008 și Premiul Ion Creangă, al Academiei Române/2009.
Este autoarea romanului Fantoma din moară (2008), narațiune amplă despre comunismul românesc, și a romanului Lizoanca la 11 ani (2009), tradusă în 7 limbi.
Și-a câștigat popularitatea prin Trilogia fanariotă, compusă din romanele Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015), în care explorează istoria balcanică a secolului al XVIII-lea, într-un registru fantastic. Romanul Mâța Vinerii (The Book of Perilous Dishes) fost publicată în limba engleză de Neem Tree Press (Marea Britanie), 2022 și SUA Boundless Group Press, 2024.
A mai publicat Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Omulețul roșu (2004), Mămica la două albăstrele (2013), Logodnica (2017), Paturi oculte (2021) și două volume de povestiri.
Cele mai recente romane ale sale sunt Zavaidoc în anul iubirii (2024, Bookzone) și FERENIKE, Humanitas, 2025 - bestselleruri.
Ferenike, romanul ei cel mai personal și cu rezonanță politică, este o ficțiune autobiografică ce cuprinde șase decenii de istorie, vinovăție și rezistență feminină a României.
Recent a publicat două romane YA: Sălbatica și Platanos, care se bucură de succes la publicul tânăr.
Aproape toate scrierile sale au fost reeditate în mai multe ediții, având și o serie de autor.
Povestirea Tâțe a fost recent pusă în scenă într-un spectacol de Radu Afrim.
Între romanele traduse în ultima vreme se numără: L’omino rosso (2021, Roma), The Book of Perilous Dishes (2022, 2024, Londra), Zogru (2022, Marsilia) și A malom kísértete (2024, Budapesta), Dorëshkrimi fanariot (2024, albaneză, Prishtinë).
Doina Ruști are titlul academic de profesor univ. dr., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale.
A înființat grupul Ficțiunea, ține cursuri de scriere creativă la Universitatea din București.
Doina Ruști / Doina Rusti
Invitată la Altceva cu Adrian Artene
Interviu semnat de scriitoarea Nesrein El‑Bakhshawangy, Al Majalla, Cairo
Un interviu semnat de Ileana Marin, 2024
Pe larg
Născută pe 15 Feb 1957, la Comoșteni. Cu strămoși aromâni, veniți din Muntenegru, turci, evrei și mai ales români dunăreni, Doina Ruști scrie proză caracterizată printr-un balcanism accentuat, cu un imaginar de surse diverse. Și-a petrecut copilăria într-un sat din sudul României (Comoșteni), într-o familie de învățători, care făceau eforturi mari să supraviețuiască într-o lume comunistă. Regulile absurde & haosul instalat la sfârșitul dictaturii transpar ficțional în Fantoma din moară, roman care aduce un univers fabulos, stăpânit de fantome și de hierofanii. Romanul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, fiind considerat „una dintre cele mai convingătoare și expresive ficțiuni despre comunismul autohton, publicate în ultimul deceniu” (Paul Cernat).
Tradus în limba germană, s-a bucurat de primire elogioasă în Neue Zürcher Zeitung:
„Cartea Doinei Ruști etalează o gamă largă de aptitudini literare, care dau măsura rezistenței în istoria românească a secolului XX”.
Confesiuni: la taclale cu Eugen Istodor, pe Hot News (video)
În Encyclopedia lui J. A. Weinstock, romanul Fantoma din moară este încadrat în stilul neogotic.
În același registru fantastic sunt scrise și alte romane. Zogru (tradus în italiană, maghiară, spaniolă, bulgară) creează un personaj insolit și un tip de fantastic înrudit cu cel din picturile lui Chagall, după cum remarca un cotidian din Santiago de Chile:
„Plin de umor în unele secvențe, în altele tragic și feroce, uneori fantastic și luminos, ca o pictura de Chagall, ceea ce predomină în această poveste minunată este figura teribilei singurătăți în care se află spiritul uman lipsit de iubire.” (Pedro Gandolfo, El Mercurio)
Recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, a beneficiat de o bursă a guvernului maghiar și de cronici entuziaste.
În aceeași manieră sunt scrise și romanele Omulețul roșu (2004), Homeric (2019) și Paturi oculte (2021), dar mai ales Mâța Vinerii. Acesta din urmă, probabil cel mai tradus roman, a fost elogiat pentru tipul de imaginar și pentru stil:
„Mâța Vinerii - o jubilație stilistică, o literatură vitală, cum era Parfumul lui Suskind până la un punct și Laur al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe.” (Dan C. Mihăilescu). integral
https://www.youtube.com/watch?v=CoA4kq5w3oM&list=PLHwZFmt_GgYEo5dFc_5wU_mMnsppGvrOk&index=43
Szenkovics Enikő a primit Premiul pentru traducere romanului, din partea Uniunii Scriitorilor Maghiari (Budapesta, 2017).
„Trauma societății românești, cea postdecembristă, se naște din crize identitare, din turbulențe și violențe cu profunde implicații umane. Identificăm, astfel, o serie de scriitoare mature, precum Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Doina Ruști, Simona Popescu, Magda Cârneci sau Herta Müller, care nu uzitează toate de exercițiul autoficțional, dar care sunt adepte ale geografiei memoriei, oferind o scriitură a construcției identitare.” - Oana Larisa Oanea, teză de doctorat.
Un loc special ocupă romanul Manuscrisul fanariot (2015), tradus parțial în engleză, și integral în albaneză. Inspirat de un document autentic, din secolul al 18-lea, romanul abordează un tip de realism magic, fabulatoriu și liric pe alocuri.
Alte romane adoptă un realism crud. Între acestea, Lizoanca, despre care presa din țară și din străinătate a scris la superlativ, a primit Premiul „Ion Creangă”, al Academiei Române, 2009.
Hot News: interviu cu Doina Ruști despre Lizoanca
S-a vorbit adeseori despre valoarea literară a romanului (La Opinion - Murcia, La Jornada, Mexico) și despre veridicitatea scrierii:
„Doina Ruști, cu o desfășurare gradată a poveștii, prelungește durerea și groaza până la limite nebănuite, aducând la suprafață cauzele. A reușit să scrie despre acea parte întunecată și chiar invizibilă a societății, punându-i sub semnul întrebării multe dintre elementele esențiale. Doina Ruști are capacitatea rară de a surprinde ipocrizia indivizilor și a societății, violențele de tot felul sub cele mai inofensive forme, dar în același timp, sub lentoarea derulării epice, ele au o funcție constant erozivă. O scriitură picturală și cinematografică, dată și de utilizarea perfectă a comparației”. (Ramón Acín, Turia, 2015).
Un cotidian din Budapesta o așează între cele mai bune cărți traduse în 2015, alături de Supunerea lui Houellebecq, iar Il Libero (Torino) o compară ca stil cu Ciuma lui Camus.
Omulețul roșu s-a bucurat de cronici pozitive în țară și în Italia, fiind apreciată atât originalitea expresiei (La Stampa), cât și complexitatea subiectului (Il Venerdì di Repubblica) ori tipul de fantastic (Stato).
„…un mondo allucinato, convulso, assurdo eppure coerente e reale quanto sa esserlo la fantasia, un bizzarro e imprevedibile Paese delle Meraviglie elettronico in cui Laura si avventura incantata e indomita come un’Alice telematica.” (Roberto Merlo -“Ritorno a Babele", Neos Edizioni, 2016, Torino)

Preocupată atât de registrul fantastic cât și de cel realist, Doina Ruști reușește să scrie la fel de convingător și despre atrocitățile lumii contemporane, și despre idealurile înalte. Personajele ei, fie realiste fie fantastice, sunt memorabile și marcante. În romanele sale se regăsesc adeseori violatori, ucigași, oameni flămânzi, viciați și consumați de idealuri mărunte. Dar cu aceeași mână sigură, de romancier versat, Doina Ruști construiește și personaje fantastice, elfi, spiriduși, fantome, motani fermecați și vrăjitori, care i-au făcut pe unii critici să-i compare opera cu cea a lui Bulgakov, Süskind ori Marquez (apudDan C. Mihăilescu, Bojidar Kuncev).
Tematica diversă și puternic ancorată în actualitate, ca și „capacitatea rară a Doinei Ruști de a schimba cu ușurință registrele narative o așează între scriitorii de primă mărime ai literaturii românești contemporane” (Nicolae Breban).

Doina Ruști, Nicolae Breban
În romanul Zavaidoc în anul iubirii (2024) experimentează stilul confesiv derulat din trei perspective, care compun povestea de dragoste a unui muzician interbelic (Zavaidoc), prin raportare la știrile de senzației ale anului 1923.
Academic study by Doina Ruști published in the Journal of Linguistics, University of Craiova.
Ducând mai departe stilul confesiv, în romanul Ferenike (2025), o scriere asumat autobiografică, construiește narațiunea pe autoproiecții în perioade diferite de timp, de unde impresia de epos ramificat pe momentele progresive ale acțiunii.
Cu o mare diversitate de teme, scrierile sale abordează cu precădere tema degradării familiei (Lizoanca, Logodnica, Mămica la două albăstrele), psihologia și problematica feminină (Omulețul roșu, Fantoma din moară, Mămica la două albăstrele, Ferenike, Zavaidoc), fiind de cele mai multe ori preocupată de cauzele agresivității; multe romane tratează tema avortului, de la cauzele istorice, declanșate de decretul ceaușist antiavort (Ferenike, Fantoma din moară, Zogru, Ginecologii mei etc.) până la cruzimile unor reguli sociale, urmărite istoric (Homeric, Manuscrisul fanariot, Zavaidoc etc.) Metamorfozele istoriei și labirintul lingvistic contribuie substanțial la definirea spațiul românesc, cu toate influențele sale, balcanice, levantine și slave. De la arhitectura complexă, sprijinită pe un lexic simbolic (în Manuscrisul fanariot) la desfășurările cinematografice din Homeric și la numeroasele teme din povestirile fanariote, totul conturează un univers dens, cu povești care curg atât de firesc încât te contaminează, adeseori creând modele.
Un exemplu relevant al acestui tip de imaginar este personajul Dragobete, zeul iubirii, reinterpretat într-o povestire recentă.
Doina Ruști trăiește în București, are titlul academic de profesor universitar, cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale.
A regizat un film de scurt metraj, după povestirea sa, Cristian, care a avut premiera la Cannes, 2015.
La Teatrul Național București, cu BookLand
Printre altele, a inițiat revistele Ficțiunea și Cinematographic Art, colecția Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera, fiind angrenată în numeroase activități: a fost directorul Centrului Cultural Media Pro, decanul Facultății de Jurnalism a Universității Media, specialist în scenarii la Media Pro Pictures, profesor la UNATC, Universitatea Media, Universitatea din București, director de departament la Universitatea Hyperion, membru în consilii și în societăți științifice internaționale. A scris peste 30 de cărți de nonficțiune și în jur de 50 de articole științifice, colaborând cu reviste prestigioase, precum Semiotica lui Umberto Eco și Eightheenth Century Studies. A făcut parte din comisii doctorale sau de acordare a titlurilor universitare, din jurii CNC, CENNAC, ICR etc.), toate acestea fiind secundare și nesemnificative pentru ocupația principală, cea de prozatoare.
Semnează cu pseudonimul Ruști, convinsă fiind că renunțarea la numele strămoșilor constituie una dintre marile încercări ale unui om.
Scrierile sale s-au bucurat de exegeze și de recenzii laudative în numeroase cotidiene sau reviste literare internaționale, între care El Mercurio (Santiago de Chile), Neue Zürcher Zeitung, Il Manifesto, Las Últimas Noticias, La Jornada (Mexico City), Stato Quotidiano, Turia, La Stampa, La Opinión, Il Libero, Magyar Nemzet, La Repubblica, Beijing Daily ș.a.
Pagină web: http://doinarusti.ro
(sinteză de Elena Costea, după monografia semnată de Pompilia Chifu: Doina Ruști, un personaj în propria carte, Casa Cărții de știință, 2025.)
Evenimente literare cu Doina Ruști, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Herta Müller. Alte întâlniri literare.
Doina Ruști, la debut
Cea mai frapantă calitate a scrisului Doinei Ruști, vizibilă în toate cărțile sale, e verva imaginativă din care se țes poveștile, energia inepuizabilă din care se nasc personaje și fire narative. Deși e turnată în convențiile romanului istoric, proza pe care o scrie D.R. folosește
ipotezele istorice ca pretexte pentru a explora scenarii fantastice, împletind ficțiunea cu metaficțiunea într-un aliaj de realism-magic ce o apropie de marii maeștri sud-americani, cu scrisul cărora pot fi stabilite numeroase corespondențe. Poveștile fabuloase din Zogru, Mâța Vinerii, Fantoma din moară sau Manuscrisul fanariot sunt, aproape de fiecare dată, și povești despre însăși scrierea poveștii, așadar metanarațiuni subtile despre natura ficțiunii, despre statutul și raporturile acesteia cu realitatea. (Dumitru Mircea Buda)

Prima exegeză românească a operei lui Eliade de după căderea comunismului, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade a apărut în anul 1997, la Coresi. Cuprinde atât ficțiunea lui Eliade, cât și opera lui științifică. Conține aproape 100 de simboluri, aranjate în două mari categorii: 1. contrarii fundamentale și 2.* coincidentia oppositorum* (armonia contrariilor).
Aceasta este cartea de debut. Mai mult.
I N T E R V I U, Digi 24, 2025

Doina Ruști este membră activă a Uniunii Scriitorilor din România, a PEN Club România și a Asociației Creatorilor de Ficțiune (ACF).
De asemenea, este afiliată la Dacin-Sara și la Copyro (drepturi literare).
Colaborează editorial cu principalele edituri românești — Humanitas, ART, Polirom, Litera, Vremea și Bookzone, — precum și cu parteneri internaționali (New Europe Writers și EU–China Literary Festival, Neem Tree Press (UK), Historical Novel Society(USA)
A fost, de asemenea, invitată a Festivalului literar L’Isola delle Storie – Gavoi (Sardinia, Italia).
Este colaboratoare permanentă a revistei Ficțiunea, una dintre cele mai importante platforme literare din România.
Opera sa a fost prezentată la Târgul de Carte de la Frankfurt, Worlds Without End, Amazon Books și alte evenimente internaționale.
„Citiți, bărbați, ce-au scris femeile despre voi!” — motto-ul filozofiei sale literare.
Facebook Page; Instagram; Linkedin; Goodreads; Youtube channel
Scriitori contemporani: cu Mircea Cărtărescu la Casa della Letteuratura, Roma
Scriitori români, prozatori contemporani cu Doina Ruști . Prieteni, scriitori, întâlniri.
Pentru cele mai recente articole de presă, interviuri și știri culturale, vezi secțiunea Știri și presă.
Pentru cronici, eseuri critice și studii despre opera sa, accesează pagina Receptare critică.
Doina Ruști

Cărturești, 2008, la apariția romanului Fantoma din moară. Doina Ruști & Paul Cernat
Pentru mine n-a fost ușor că toată lumea din casa noastră citea și era plină de recomandări. Or, eu voiam să fiu un fel de explorator. Mă așteptam să descopăr ceva capital și, mai ales, diferit de ceea ce descoperiseră ai mei în cărțile pe care le tot cărau cu ei, prin casă, prin grădină, prin balcon, care, trebuie să vă spun că era o incintă largă, cu trei pereți din geamuri, ca un terrarium și care, după ce începeai să citești, devenea un pahar de șampanie.
Tata era iubitor de poezie, dar și de teatru. Bunică-mea citea romane contemporane, adeseori românești, din care-mi mai citea și mie câteodată. Mama ținea pe noptieră chestii lacrimogene. Iar bunicul - ce să vă spun! Era cel mai alunecos: alegea cărți foarte diverse, de altfel, el era singurul din familie care citea chiar și ziarul.
În contextul ăsta, eu l-am descoperit pe Balzac, la 14 ani, fără știrea lor. Dar n-am citit un roman, ci, la rând, un raft de bibliotecă. Fraza amplă și zidăria solidă a romanelor lui îmi dădeau un asemenea confort, încât eram convinsă că n-o să mai citesc nimic altceva tot restul vieții. Balzac a fost prima mea iubire, adică acel parfum, care se topește ori de câte ori vrei să te-ntorci la el.
Doina Ruști

La Comoșteni, cu familia. Pe fundal - moara bântuită, din romanul Fantoma din moară
Shelf Media Group, Los Angeles,
Istoriile orașului, TVR, 2024
Paris (2023), Londra (2022), Belgrad (2023) Madrid (2019), Goangzhou, Shenzhen (2018), Gavoi (2018), Santiago de Chile (2018), Istanbul (2015), Barcelona (2014), Budapesta (2007, 2014, 2015, 2018, 2024), Viena (2008), Plovdiv (2009), Torino (2009, 2011, 2012, 2013), Frankfurt (2009, 2018), (2010, 2013, 2018), Moscova (2010), Roma (2011, 2012), Granada (2011, 2019), Dusseldorff (2013), Berlin (2013) .

Doina Ruști la Leipzig, 2010: Doina Ruști, Richard Swartz
Doina Ruști - prozatoare, nu filmmaker
“Timpul trecut: mort dar cu pretenții.”
(Patru bărbați plus Aurelius)
Scriitoare (proză)
Prof. univ. dr. (Cinematografie, Universitatea Media PRO, UNATC; Universitatea din București ș.a)
Peste 40 de ani de profesorat - toate treptele academice
(din 1999 - lector univ asociat, 2001 - lector titular; 2003 - conf, 2007. profesor univ)

Doina Ruști la Gaudeamus 2024, TVR Cultural
2007 - titlul de profesor univ., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale; din 2010 - specializare și în istoria teatrului universal.
2007-2008 Stagiu de formare: Story editing, Script editing. Centre for Research on the Wider Benefits of Learning (WBL) & Centre for Adult Literacy and Numeracy (NRDC). Director de program: John Vorhaus.
2000.Doctorat în Științe filologice, Universitatea București
1976-1980 Facultatea de Filologie, Al. I. Cuza, Iași
1972-1976 Liceul Garabet Ibrăileanu (limbi clasice), Iași
Memento
Când am terminat facultatea aveam 23 de ani și-o față de chinez flămând. Veneam lunar la București, cu diverse manuscrise, încercând să intru într-o editură. De obicei era cineva, un portar, de care n-am putut niciodată să trec. Și-acum am dosare cu proză scurtă, care era foarte la modă pe vremea aia. De asemenea Fantoma din moară datează din aceeași perioadă.
Doina Ruști

1978: Colocviile Eminescu, Iași. Doru Pruteanu, Basil Popovici, Ioan T Morar, Sorina Ioanovici, Doina Ruști
Premiul Ion CREANGĂ al Academiei Române/2009
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proză (Fantoma din moară)/ 2008
Premiul Asociației Scriitorilor, București, pentru romanul Zogru, 2007
Premiul pentru proză al revistei Ateneu, 2015
Medalia de Aur a Schitului Darvari pentru merite literare, 2008
Premiul revistei Convorbiri literare, pentru proză/2006
Premiul Ad Visum, 2005 pt debut
Diploma de Onoare a Primăriei Sectorului 2, Bucuresti, 2007 Gradație de Merit, 2000, acordată de Ministerul Educației pentru servicii aduse învățământului românesc.

Ferenike, Humanitas, 2025
Platanos, Youngart, Grupul Editorial Art, 2025
Sălbatica, Booklet, 2025
Zavaidoc în anul iubirii, Bookzone, 2024
Paturi oculte, Litera, bpc, 2020, 2022, prefață de Petrișor Militaru
Homeric, Polirom, Fiction Ltd, 2019
Logodnica, Polirom, Fiction Ltd, 2017
Mâța Vinerii, Polirom, Fiction Ltd, 2017, Top 10+, 2018, Litera, 2024, prefață de Alina Bako
Manuscrisul fanariot (roman), Polirom, Fiction Ltd, 2015, Top 10+, 2016, Litera, 2022, prefață de Emanuela Ilie
Mămica la două albăstrele(roman), Polirom, 2013, Litera, 2024, prefață de Andreea Banciu
Patru bărbați plus Aurelius (roman), Polirom, 2011,
Lizoanca (roman), Ed Trei, 2009, Polirom, 2017, Litera, 2023, prefață de Pomplilia Costianu Chifu
Fantoma din moară (roman), Ed. Polirom, Ego. Proză, 2008, 2017, Litera, 2024, prefață Paul Cernat
Zogru (roman), Editura Polirom, Iași, 2006; 2013 , Litera, 2022, prefață Raluca Andreescu
Omulețul roșu (roman), Ed. Vremea, București, 2004, 2012, Litera, 2021, prefață Roberto Merlo

Doina Ruști la debut, cu Ioan Groșan, Barbu Cioculescu, Silvia Colfescu
Depravatul din Gorgani, LITERA, 2023
Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, LITERA, 2022
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București (puzzle epic), Ed. Polirom, 2010
engleză, germană, spaniolă, franceză, italiană, maghiară, bulgară, slovenă, macedoneană, sârbă, croată, turcă, ivrit, chineză, daneză, rusă, albaneză.

Guangzhou, 2018
Dorëshkrimi fanariot (Manuscrisul fanariot), trad. Maniela Sota (2024, albaneză, Prishtinë).
A malom kísértete (Fantoma din moară), trans. Szenkovics Enikő. (2024, Budapesta),
Zogru, Les Editions du Typhon; Marseille, 2022. Trad. Florica Courriol
The Book of Perilous Dishes, Neem Tree Press, London, 2022, 2024 (trans James Ch. Brown)

Doina Ruști, Târgul de Carte de la Londra, 2022

Paris, Ambasada României, 2022
Cong Quan Shan Dao Ping Yuan De Li Zan, Si Chuan Min Zu Chu Ban She, Sichuan 2019
La gata del viernes, Esdrújula Ediciones, Granada, 2019, tans. Enrique Javier Nogueras Valdivieso.

Ártó receptek könyve (Cartea bucatelor rele), versiunea maghairă a romanului Mâța Vinerii, Orpheusz, Budapesta,trad. Szenkovics Enikő.
Zogru trad. Sebastián Teillier, Descontextos Editore, Santiago de Chile, 2018
Freitagkatze, trad Roland Erb, Klak Verlag, 2018, Berlin
Das Phantom in der Mühle , trad. Eva Wemme, Klak Verlag, 2017, Berlin
The Truancy, The Stockholm Review Literature

Frankfurter Buchmesse, 2017: Doina Ruști printre personaje
The Phanariot Manuscript (trans Liana Grama), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
The lover (trans Andrew Davidson), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
Eliza (Lizoanca) trans. Alexandra Kaitozis, Antolog, 2015, Skopje
Eliza a los once años, Ediciones Traspiés, Granada, 2014 (trans Enrique Nogueras)
Lizoanca tizenegy évesen trans. Szenkovics Enikő Orpheusz Kiadó, Budapest, 2015
Fenerlilere ait elyasmasi eser (Manuscrisul fanariot), frag, trans. Leila Unal, Sözcükler , 58, aprilie, 2015, Istanbul
Zogru, Sétatér Kulturális Egyesület, 2014, prin bursa "Franyó Zoltán", oferită de guvernul maghiar (trans Szenkovics Enikő)
Lizoanca, Horlemann Verlag, Berlin, 2013 (trad Jan Cornelius)

Berlin: Jan Cornelius, Doina Ruști, Georg Aescht, Gabriela Adameșteanu
Lisoanca, Rediviva Edizioni, Milano, 2013 (trad Ingrid Beatrice Coman)
Apartamentul 26, trans. Oana Ursulesku, Koracic, Belgrad, 2013
L’omino rosso, Nikita Editore, Firenze, 2012 (trad Roberto Merlo)
Bill Clinton’s Hand, Bucharest Tales, New Europe Writers, 2011, (coord:A. Fincham, J. G Coon, John a’Beckett)
Kareli gomlek ve Bukreș'teki Bașka On Hadise (Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București), trans. Cristina Dincer, Kalem Kultur Yaynlari, Istanbul, 2011

I miei ginecologi, in Compagne di viaggio, Sandro Teti Editore, 2011 (trad Anita Bernacchia) (coord Radu Pavel Gheo, Dan Lungu)
Ura pri univerzi, Zgodbe iz Romunije, Sodobnost International, Ljubljiana, 2011.
Zogru (trad. Roberto Merlo), Ed Bonanno, 2010, Roma; Catania
L’omino rosso (trad Roberto Merlo) în Il romanzo romeno contemporaneo, Ed. Bagatto Libri, 2010, Roma.

Roma: Stefano Petrocchi, Mircea Cărtărescu, Doina Ruști, Oana Bocșa Mălin, Horia-Roman Patapievici
Doina Ruști în Italia, cu romanul Omulețul roșu
Zogru (frag.) și prezentare biobibliografică, în 11 books contemporary romanian prose, Ed. Polirom, 2006, traducere de Alistair Ian Blyth
Zogru (roman), Balkani Publishing House, Sofia, trad: Vasilka Alexova, 2008.
Învingătorul - antologia revistei Nagyvilag (trad. Noémi László), Budapesta , sept/ 2010
Cristian (trad. în fr. Linda Maria Baros), Paris, rev Le Bateau Fantôme , no. 8, 2009, ed. Mathieu Hilfiger
Cristián (trad. Sebastián Teillier), Madrid, rev. El fantasma de la glorieta, nr. 16/2008,
The begining (poem), in Under a Quicksilver Moon, 2002, SUA, Library of Congress,
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (frag.) în La Jornada Semanal, nr. 455; 456, 2003 (traducere: José Antonio Hernández García)
https://es.wikipedia.org/wiki/Granada

Leipzig, 2018: Doina Ruști & Filip Florian, Cătălin Mihuleac
Leipzig: Doina Ruști și Lizoanca
„Ce ascunde lumea în cărți? Bani? Bilete de dragoste? Flori presate?
Scria sedus de cerneala apoasă, pe care o urmărea cum se usucă, aducându-și aminte, pentru un fulgerător rest de secundă, cerneala fără sfârșit a profesorului Poenaru, fără ca această amintire veche să-l îndepărteze de literele militărești ori de gândul persistent că scrisul lui ar putea să moară în curând, șters de niște ape dezlănțuite, ori odată cu hârtia făcută bucățele de mâinile unui necunoscut. Firește, nu se gândea la eternitate, ci doar la acel timp victorios, când ochii lui vor descifra această primă scrisoare. Ceea ce însemna un drum lung și prăfuit, văzut cu ochii minții ca un taifun ridicat din coșul unui poștalion fără culoare…" (Doina Ruști - Open source, roman)
Lizoanca, 2023
„I-ar fi putut zice Eliza, Eli ori Lizica. Dar nu i s-ar fi potrivit. Pe când Lizoanca era ca o mănușă: o arăta ursuză și greu de clintit."
Paturi oculte, Litera, 2023
Cămașa în carouri, 2023
Fantoma din moară, 2024
Mâța Vinerii, 2024
Mămica la două albăstrele, 2024
Cărți la Altex

EU-China Festival, 2018: Doina Ruști, Li Songzhang
Depravatul din Gorgani, Litera, 2023
Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, Litera, 2022
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București, Polirom, 2010
Anonima, în Femei, bărbați și faptele lor, Litera, 2023
Găbițu, în Retoversiuni, Paralela 45, 2023
Pădurea albastră, manual cl a VII, Litera, 2024
Cocrișel, în Când viitorul era mic (coord.Florentina Sâmihăian) cuvânt-înainte de Liviu Papadima, ilustraţii de Oana Ispir Dan Ungureanu; ART, Arthur, 2021
Herr, în Treisprezece, Litera, BPC, 2021
Platanos, manual pt clasa a VIII-a, Ed. ART, 2020
Secretul, „Antologia Echinox”, nr.1, 2018
Kant and Max, în antologia „PEN95 România”, 2017
Uniune europeană, în volumul Cum iubim, Editura Vellant, 2016
Visul spiridușului, în Cel mai mult și mai mult, Arthur, 2017
Milițianul pierdut, în volumul Scriitori la poliție, Polirom, 2016
Prințul Avolo, în volumul Cui i-e frică de computer? Coord. Tina Sinmihăian, Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013
Amănunte pierdute, în „Literatura română contemporană”, antologia „Echinox”, 2011

Ambasada României, Paris: Sena Latif, Doina Ruști, Ruxandra Mangu, 2022
Mesajul din sticlă, „Mnemosyning”, „Triade”, 2010
Ginecologii mei, în volumul „Tovarășe de drum” (coord. Dan Lungu, Radu Pavel Geo), Editura Polirom, 2010
Dincolo de poarta mov, în volumul Care-i faza cu cititul, Editura Art, 2010 (coord. Liviu Papadima, Tina Sâmihaian)
Darul lui Marțisara, în volumul Bookătăria de texte, „Clubul ilustratorilor” (coord. Florin Bican), 2009 (volum colectiv)
Domnul deputat se prăbușește, „Nouă nuvele politice inedite”, Editura Tritonic, 2009, coord. Horia Garbea (volum colectiv)
Cireșele din asfalt în volumul „Farse, lacrimi și o găleată de sânge”, Editura Limes, 2008 (coordonator Mircea Petean) - antologia USR
Țâțe, în volumul „Povești erotice românești”, Editura Trei, 2007
s.a

Doina Ruști, la Granada, eveniment UNESCO
Mastichinus, Adevărul, 1 04 2025
Baticul, Opt motive,nr 88, 2021
Muzeul manuscriselor, Opt motive, nr 74, 2021
Ușa secretă, Opt motive nr 30, 2020
Dincolo de întâmplări, revista „Iocan”, 2018
Umbra perfidă a unei iubiri, revista „Apostrof”, nr. 8, 2016
Uniune europeană, în volumul Cum iubim, Editura Vellant, 2016
Milițianul pierdut, în volumul Scriitori la poliție, Polirom, 2016
Cream Truffles, „România literară”, nr. 31, 2015
Pădurea Râioasa, „Ramuri”, nr. 2, 2014
35 de minute după, „România literară”, 2014
Vizita, „România literară”, nr. 8, 2013
Fiatul negru, „Viața românească”, nr. 9-10, 2013
Prințul Avolo, în volumul Cui i-e frică de computer? Coord. Tina Sinmihăian, Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013
Trattoria Amore, „Catchy”, 30 aprilie, 2012
Cinematograful din mall, „România literară”, nr. 7, 2012
Criptele ADN-ului, „Ziarul financiar”, 15 iunie, 2012
Amantul, „România literară”, nr. 29, 2011
Cum a început blazarea lui Cici Bezergheanu, „Bucureștiul Cultural”, nr. 107, 19 iulie, 2011
Magazin provincial, „Obiectiv Cultural”, 2 mai, 2011
Fluierul roșu, revista „Timpul”, martie, 2011
Apartamentul 26, „Timpul”, martie, 2011
Amănunte pierdute, în „Literatura română contemporană”, antologia „Echinox”, 2011
Cerceii cu topaze, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Năltărogul, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Mult așteptatul ceas al D-nei Glodeanu – „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 103, 2010
Diavolul îndrăgostit, „Revista la plic”, nr. 4, 2010, Chișinău
Mâna lui Bill Clinton, „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 95, 2010
Mesajul din sticlă, „Mnemosyning”, „Triade”, 2010
Amiaza unui manaf ucigaș, „România literară”, nr. 25, 2010
Spiridușul de pe strada Batiște, „Luceafărul de dimineață”, nr. 1-2, 2010

Lecturi publice la Biblioteca Națională: Doina Ruști, Lucian Mîndruță
Dincolo de poarta mov, în volumul Care-i faza cu cititul, Editura Art, 2010 (coord. Liviu Papadima, Tina Sâmihaian)
Învingatorul - „Convorbiri literare”, martie, 2009
Darul lui Marțisara, în volumul Bookătăria de texte, „Clubul ilustratorilor” (coord. Florin Bican), 2009 (volum colectiv)
Prăvălia de peruci, „România literară”, nr. 52, 2009
Poveste de Paște, „România literară”, nr. 15, 2009
Domnul deputat se prăbușește, „Nouă nuvele politice inedite”, Editura Tritonic, 2009, coord.
Horia Garbea (volum colectiv)
O crimă și patru oameni care trăncănesc, revista „Hyperion”, 1-3, 2009 (povestire scrisă în 1990)
Lacătul și cheia, „România literară”, nr. 45, 2008
SIGCHLD, fork () and sleep (), sub titlul Lecția de istorie, „România literară”, nr. 29, 25 iulie, 2008
Cireșele din asfalt în volumul „Farse, lacrimi și o găleată de sânge”, Editura Limes, 2008 (coordonator Mircea Petean) - antologia USR
Unchiul meu, poștașul, „Mozaicul”, nr. 4, 2008
Uniune europeană, „România literară”, nr. 48, 2007
Cristian, „România literară”, nr.17/2007
Țâțe, în volumul „Povești erotice românești”, Editura Trei, 2007
Lângă Biserica Sf. Silvestru, „Convorbiri literare”, noiembrie, 2006
Lulu, „Vatra”, nr. 11-12, 2005
Mesajul, „Viața Românească”, nr. 8-9, 2004

Povestiri în ziarul Adevărul (blog)
Povestiri, pe larg
TEZA DE DOCTORAT :
Simbolurile alterității în literatura română (Facultatea de Litere, Universitatea București, 2000), publicată sub titlul Dicționar de teme și simboluri din literatura română , Univers Enciclopedic, 2002; ed a II-a, revăzută și adăugită, Polirom, 2009
Alte cărți:
Bestiarul cantemirian (2007)
Literatură universală (2007),
Scriitori români ( 2007),
Enciclopedia culturii umaniste (2006),
Mesajul subliminal în comunicarea actuală (2005),
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (1997, 1998, 2005, 2018): TEXT INTEGRAL, aici
Presa culturală (2002).
Cursuri, manuale (11 manuale pentru liceu, achiziționate de Ministerul Educației, prin licitație națională) s.a.
#Articole (50):
The Freedom in the 18th Century, Cinematographic Art, nr 17, 2016
A Greek Who Gave Up His Freedom in the Eightheenth Century: An Unpubished Document, Eightheenth Century Studies, vol 47, nr 4, Summer 2014
The Film Actor versus The Theater Actor: "Cazul Gavrilescu" (The Gavrilescu Case) and "Pescuit sportiv" (Hooked), European Scientific Journal, vol 10, nr 5 2014, (ISI) . (coautor & Adrian Titieni)
.Communication resources and the consequences of linguistic censorship: The Red Man - rev. Semiotica (Editor in-chief. Marcel Danesi, Mouton de Gruyter), vol 172 - 1/4, p. 261, 2008 (ISI) s.a.

Doina Ruști și Ioana Pârvulescu, la Biblioteca Națională

Accademia di Romania, Roma, 2021: Oana Boșca-Mălin, Doina Ruști, Rudolf Dinu
Filme (youtube)
SCENARII

Comoara naivă (CNC) Film documentar (r: Copel Moscu) - 2018
Călugărițele vrăjitoare ( CNC) Film documentar, LM, Paradox Film (r Marius Barna), 2018
Dansul Soarelui (documentar, LM), Cornel Gheorghiță ( CNC); 2018
Selectionat la Festivalul de film de la Montreal; Festivalul de la Montpellier
Selectionat la: Ascona Film Festival, Festival Dona i Cinema – Mujer y Cine – Woman & Film, Spania, Cinefest, Los Angeles, Golden Bridge International Film Festival
Premiu: RomCon, Cel mai bun film, 2017
185 de ani de existență a Arhivelor Naționale (documentar), 2016
Cristian (scenariu®ie), SM, ficțiune, 2015.

Selectionat la: Goa Festival, SM, fiction, 2015, CineFest, Los Angeles, SM, fiction,2015, Cannes-Corner Festival, SM, fiction, 2015, Windsor Independent Film Festival, SM, fiction, 2015, Les Films de Cannes à Bucarest, 2015,
Premiul pentru Cel mai bun film străin, la Christian International Film, Florida.
35 de minute după
(r. Cristi Toporan), SM, ficțiune; scenariu.
Selecționat la: Berlin Short Film Festival Los Angeles CineFest 35 minutes after February 7, 2016, LIFF - Lyon International Film Festival, International short film festival “ The Unprecedented Cinema ”, International Shorts (Washington DC, USA).
Cream truffles, LM, ficțiune, HAI-HUI Entertainement, proiect cu finantare CNC. Dezvoltare.
Escrocheria, SM, regia: Cristian Panaitescu, independent, 2014;
Ascona Film Festival, 2014
Ascona Film Festival

Eternitatea numerelor pare sau T&S (regia: Napoleon Helmis), 2018-2019, CNC
Colectionarul de meteoriti (r. Copel Moscu), CNC, documentar, 2018-2019
Robul Grec (dezvoltare), doc. Elephant Film
Adaptari
Stela (r Anca Hirte), Elefant Film, 2018
FilTSCH (r. Brigitte Drodtloff), Elefant Film, 2015
Miracolul de la Tekir, 2015: dialoguri si adaptare. Elephant Film, Zurich - LM, fictiune, 2015 (finalizat), Premiul Cel mai bun film elvețian, Zurich, 2015

Cu Alexandru Papadopol
Scenarii scrise si nefinalizate cinematografic:
LM: Zogru (Media Pro Pictures), In vitro Magdalenae (Saga), Aurelius (Saga), Roz (r Napoleon Helmis), Bucătarul (prod: Dan Burlac), Fantoma din moară, Coletele, Adulter, după romanul Mămica la două albăstrele, (Strada), LM, ficțiune, Anii frumoși (Pintadera Film)
Pentru cele mai recente articole de presă, interviuri și știri culturale, vezi secțiunea Știri și presă.
Pentru cronici, eseuri critice și studii despre opera sa, accesează pagina Receptare critică.

Ruști, Doina. Bibliografie critică și studii despre opera Doinei Ruști. www.doinarusti.ro/despre.html#_biblio
accesat în 2025.
Wikipedia (RO): https://ro.wikipedia.org/wiki/Doina_Ru%C8%99ti
Wikipedia (EN): https://en.wikipedia.org/wiki/Doina_Ru%C8%99ti
VIAF: https://viaf.org/viaf/19221861
ISNI: https://isni.org/isni/0000000109584995
Library of Congress (LCCN): https://id.loc.gov/authorities/names/no00027741
Pe verandă, între două coloane, dormita un matuf, ca un câine care nu știe că există pericole.
Lupul poate fi bătut și ucis, dar nimeni nu-i va lua libertatea. El face pași pe zăpadă și chiar dacă în urma lui rămân pete de sânge, continuă să viseze la pădurea sa nesfârșită.
Fețele buhăite înfulecă multă carne, pielea băloasă e de la pâine prea multă, iar când vezi un obraz roșu rău și rugos, omul ăla îi trage zilnic cu vin. Există mirodenii care-ți fac nasul mare și lichioruri care-ți șterg strălucirea.
Nu mi se părea frumoasă, mai ales la început, dar nici multă vreme după aceea, ci abia târziu am înțeles că era ca o nestemată scăpată în tulburimile bălții, cu totul nepotrivită în mahalaua Gorgani, unde părea căzută din cer, ca acel Hasan Çelebi, zburătorul, după care s-a dat numele unui pod. Era din altă parte a lumii, din altă viață, iar puterea ei nu venea din frumusețea care te oprește în loc, ci din ceva nevăzut și contagios, apărut pe parcurs, după ce făceai greșeala să stai de vorbă cu ea, căci, pe măsură ce-i ascultai cuvintele, intrai odată cu ele într-un balon de săpun, fără putința de-a mai ieși de-acolo. Puțini aveau ceea ce-i dăduse ei soarta. Când mă gândesc la ea, îmi vine în minte o floarea cât unghia, de un roșu scânteietor, numită sângele-dracului. Cum dai cu ochii de ea, îți vine s-o duci la nas, nu atât ca să-i simți parfumul, cât pentru că te-aștepți să tresară din cauza atenției tale. Dar, odată ce-ai mirosit-o, ești ca și mort.
Zoica se evaporase, lăsând în urmă un val de parfum, pe care l-au tras în nări, camerista, bijutierul și însuși mirele, lăsat cu buza umflată de nedumerire.
Se întoarse alene ca să-și adune gândurile și atunci îi apăru drept în față fantoma. Era mai mică decât cum o văzuse cu câteva zile în urmă. Arăta ca o eșarfă spumoasă .
Orașul se mișca lent, ca o picătură de apă rostogolită pe un geam lovit de căldura amiezii.
Între pernele de cit, sub ceaprazurile care coborau din perdeaua de miere, dascălul și Zoica lingeau șerbet de salcâm.
Falnicul Goiu Lizate Tyaga era convins că stăpânea arta sunetelor și că oriunde în lume s-ar fi dus ar fi putut să pună cu botul pe labe pe oricine, chiar și cetăți întregi, printr-un singur cuvânt rostit cum trebuie și înfipt în creierul nătâng al străinilor.
Iubirea neîmpărtășită ține un an. Dacă e mai mult, vorbim despre o boală.
Bucureșteanca a luat un pui de turc, găsit prin Stambul, un adolescent uns deja cu otrăvurile vieții, pe care l-a înfiat, dându-i numele Ghiorma, de al cărui viitor glorios nu se îndoia câtuși de puțin. Iar acest copil de suflet, care era în mod normal destinat să ajungă hrană pentru ogarii imperiali, s-a înfipt în istoria Bucureștiului atât de bine, încât chiar și astăzi îi mai este pomenit numele.
Oamenii cască gura la suferința cuiva nu pentru că le-ar păsa, ci ca să poată povesti mai târziu.
Ceea ce contează până la urmă, din toată viața asta de rahat, este doar fluxul foșnitor, care continuă să lege oamenii chiar și după ce s-au despărțit de mult timp. Uneori, din tot ceea ce-ai trăit, nu rămâne în memorie decât o punte fierbinte către un om iubit timp de o singură vară.
Un timp lung și‐a gravat numele pe sămânța de roșcov. Dacă un om ar primi acest bob cafeniu, ar rămâne uimit când ar vedea pe el scris „Căpriceanu“. Câți de‐alde Căpriceanu puteau să fie? I‐ar căuta părinții, ei ar da interviuri. Bobul ar fi fost oricum mai mult decât uitarea, decât moartea care nu lasă în urmă nimic. Dar, bineînțeles, era în dumbrava cu roșcovi, unde nimic din ce făcea nu putea să dureze. Numele lui dispăru fără urmă, topit în neant. Era condamnat la uitare.
Strada se umpluse de fum, iar clopotele bisericilor băteau nebunește. La acestea se adăugau și cădelnițele, mânuite de copiii casei lui Mantu, țigănuși experți care colindau străzile, înarmați cu afumătoare de argint și cu stropitori din care se risipeau parfumuri calde și dulci, ca săpunul de Creta.
În grădinile ample ale visătoriei rătăcește întodeauna un nume ciripitor și banal.
Leun, acest Leun amenințat să ajungă un kilipir, aninat la brâul de mătase al boierului Dan Doicescu, arăta ca trecut prin taifun. Părul îi ieșise umezit de sub fes, saricul era căzut pe frunte, iar fermena lui cu mâneci brodate arăta ca o cârpă.
Într-o seară tihnită mi-am găsit un loc bun și-un pled de mătase și-am deschis, în sfârșit, marea carte a satorinilor. Colorată, te îmbia s-o citești și, pentru că era mare, o puteam sprijini pe genunchi, așa cum cred eu că ar trebui citită o carte.
Suferința de a nu fi iubit este mai intensă decât forța celei mai grandioase iubiri.
Oamenii generoși sunt pomeniți în cărți, însă în viața de toate zilele nu fac doi bani.
De cele mai multe ori lucrurile grave se întâmplă nu pentru că stăpânul nu știe povestea, ci pentru că n-a auzit-o cum trebuie.
Pe la 11 a auzit cheia și‐a sărit din pat speriată. Era taică‐său, cam mototolit, fardat nasol. După ce s‐au privit o secundă, pe‐amândoi i‐a apucat râsul. Spectacolul a fost nașpa, a spus în treacăt, și nu mâncase nimic. Era mort de foame. Noroc că frigiderul gemea de salamuri și cașcaval, de coaste prăjite. Un raft era ocupat de un mare platou de boeuf, ornat cu gogoșari roșii, la care munciseră amândoi. – Știi ceva, Flori, hai să mergem prin oraș, să primim anul! Ciudat a fost că în noaptea aia, exact pe la miezul nopții, a dat de Lev. Lumea se strecura printre trâmbe de fum de la niște petarde, iar cerul se colorase de artificii. Purta un palton elegant, din stofă subțire, iar la gât avea înnodat un șal de mătase. În mod clar era între două petreceri sau cu vreun grup de pipițe, lăsate un- deva pe un trotuar. Ei doi, taică‐său și cu ea, păreau adunați de pe străzi. Nici măcar nu se pieptănase, iar pe sub blugi avea pantalonii de pijama. L‐a sărutat pe obraz, la mulți ani, Lev! i‐a spus cu gura pân’ la ureche, iar el părea șocat rău. Avea o față de sticlă care‐a stat o lună în frigider.
O hârtie scrisă de-o mână de om e de multe ori numai consecința unor întâmplări rămase în umbră. Iar între multele fapte ascunse în slova manuscrisului nostru se află și o dimineață din viața Mandei, fără de care ziua manuscrisului n-are nicio valoare.
Peste Dâmbovița pluteau norii, iar în zare se mișca Bozăria. Leun deschise fereastra. Din mâlul râului i se ridică până-n nări mirosul orașului, iar dintre tufele de boz gurile mici îl strigară pe nume.
Strada Batiște este ca o felie de pâine uitată în cuptor.
Orice acuplare privită ca un simplu affaire e ca un gândac pe trahee, ca un muc de țigară murdărit de un ruj străvechi.
Niciunul dintre cei care țin în cuprinsul sufletelor lor aripa neliniștită a fantomei din moară nu bănuie că și alții, mulți chiar, trăiesc aceeași dulce emoție, a osmozei începută între zidurile de foc.
În răscrucea aceasta se legăna un tecar atât de bătrân, încât, dacă bătea vântul, scârțâia ca o ușă, iar prin tecile din vârf, la care nu ajungea nimeni, trecea vijelia ca printr-o sută de troace.
Cuvântul țigan este descins din numele lui Goiu Lizate Tyaga, vagabondul pentru al cărui vis nebunesc urmașii lui n-au păstrat nicio urmă de stimă.
Mă simțeam singur și culmea e că cel mai dor mi-era de Platanos, pe care mă gândisem că îl voi descoperi repede, la cât era de înalt. Și-atunci mi-am adus aminte de bibliotecă, de Caietul vărgat și de tatăl lui, bibliotecarul bărbos. Abia atunci mi-am dat seama că nici nu știam cum îl cheamă. De cine aveam să întreb? Totuși, am luat-o spre bibliotecă. Poate că mai aveau un post de ușier pentru mine. Am întrebat în stânga și-n dreapta cum puteam să ajung acolo. Puțini auziseră de bibliotecă și mi-a trebuit ceva timp s-o descopăr: o clădire uriașă, care părea făcută din geamuri, evident fără acoperiș. Cărțile erau protejate, în camere speciale, sub prelate sau copertine, dar cei câțiva cititori le răsfoiau într-o incintă largă, înțepeniți, în picioare, lângă fosta fereastră, acum fără geamuri, o gură ruptă, bortă asediată de plante.
— Oamenii singulari, diferiți de tot restul, au multe bucurii, pe care nimeni în lume nu le mai gustă, sunt privilegiați într-un fel. Și încă ceva: când ești diferit, nu trebuie să faci eforturi ca să te placă ceilalți - oricum n-o să fii niciodată egalul lor. — Și-atunci? am întrebat dârdâind. — Cel mai bine este să rămâi cum ești tu!
Călugării visau pantofiorii roz, iar în nopțile verii, care învăluiau Bucureștiul cu vrăji, se auzeau inconfundabilele răbufniri ale sângelui. La vecernie, mahalaua se umplea de suspine, de foșnetul care însoțește plânsul înăbușit, iar în dințișorii străvechi ai bătrânului clopot se strecurau speranțele călugărilor de la Antim.
Când l-am auzit că pomenește de mama, pe care începuse s-o ponegrească într-o engleză aproximativă, numind-o „curvă norvegiancă“, am deschis portiera și i-am băgat un cap drept în gură. Urlam cât mă țineau plămânii, ca să mă audă vaca de Julia: — Sunt irlandez, în pula mea de proști, sunt din Belfast, unde se trage cu mitraliera pe stradă!
Lui Zogru îi displăcea, în general, ideea de a se strecura într-un individ, de care o femeie era deja îndrăgostită pentru că îi lua chiar și această mică bucurie de a fi el cuceritorul.
— Cu cine ți-ar plăcea să semeni dintre oamenii pe care-i cunoști? Lizoanca se gândi o bună bucată de vreme. Cu părinții nici într-un caz, pe Tori nici n-o punea la socoteală, Goarna se cam nasolise… De ce-ar fi vrut să fie ca cineva? Ea voia să fie exact cum era.
Dimineața de ieri - un timp viu, foșnitor, ale cărui semințe îți cresc, răsfățate, în creier
Caietul meu cu coperți de mătase va fi ținut în mâini de un om care vrea să știe ce-a fost cu mult înainte ca el să se nască, în timp ce sângele lui, același sânge în care fâlfâie speranțele nemuririi, curgea prin altă carne de om.
În lumina Stambulului, făcută din lună și stele, grecul și macedoneanca au devenit o singură ființă. Și-au deschis sufletele, și-au împărțit micile lor păcate. Au gustat împreună din dulceața pe care fiecare o păstra pentru altul.
Într-o zi de august, a anului 1481, fantoma a dispărut după cum venise, închizându-se într-un bob verde, pierdut repede printre celelalte suflete care țin lumea în viaţă.
Femeia dorită este ca afionul după care îți arde gura, e ca jalea care te face grămadă pe la apus.
Amintirile încep când peste timpul trăit în prezent, se împing accidental alte întâmplări deja fumate, nu tocmai ele însele, în forma lor vie, ci ecoul, “negativul" lor.
Există nefericiți care adoptă copii ca să-i infecteze cu nefericirile lor!
Cu buzele strânse, subțirei ca și stăpânul, țiganii lui Brăiloiu arătau ca niște viespi abia ieșite din ou.
Sub soarele egofiliei globale nimeni nu-și pierde timpul să scrie despre alcineva!
Făceam pași mici pe fostul bulevard Elisabeta, din care astăzi n-a mai rămas nici numele, și când am ajuns pe la restaurantul Carpați, unde acum e o librărie, în fața mea, la nici doi metri, pășea Zavaidoc. Era zâmbitor și senin, fără tristețea de după Matilda. Venea spre mine, cu căldură, surâzând ca pe vremuri.
– Și dacă arunc sămânța asta în lumea de dincolo, ce‐o să se întâmple? Care vor fi conse- cințele? În fond, va purta informații din lumea roșcovilor! Crengile au trosnit, toată dumbrava părea impresionată. – Așa este, dar informațiile astea se vor trans- mite simbolic, nu din om în om, cum te aștepți tu, ci prin contactele tale, prin oamenii care te‐au mișcat la un moment dat, cu care ai împărtășit o emoție. Și chiar mai mult, prin oameni stră- ini asupra cărora s‐a transferat această emoție. Combinațiile sunt întotdeauna imprevizibile, ca‐n vis. Totul e o metaforă. – Și‐ar mai fi ceva, a spus o voce peltică, imaginea ta ar putea rămâne întipărită un timp, plutind în aer sau doar licărind uneori printre oameni. Dar va fi doar o imagine, un reflex și nimic mai mult. Au urmat niște murmure, apoi niște șoapte. Roșcovii se sfătuiau între ei. În sfârșit, s‐au pus de acord, și‐a urmat o singură voce, împletită din mii de voci: – Lemnul de roșcov nu e chiar ca oricare. Fiecare fibră are independență, am putea vorbi chiar despre personalități diferite... Unora le place să cânte, altora să călătorească. Un roșcov nu este doar un copac și atât! – Și unde‐ar putea să călătorească un roșcov? a pufnit Căpriceanu. – Oriunde! În orice dimensiune, în orice fantă a universului. – Nu mă‐nnebuni! a râs el, atunci am să stau pe lângă un roșcov ca ăsta! Bun. Pe unde pot să mă‐ntorc? – Te poți întoarce pe ușă, i‐au răspuns ei, exact cum ai și intrat. Nu‐și amintea cum venise, dacă trecuse un prag ori dacă deschisese vreo ușă. – Și știți cumva unde e ușa aia? a țipat el cu vocea lui de copil răzgâiat, care s‐a risipit prin- tre ramuri. – La stânga, i‐au răspuns în cor roșcovii, și abia atunci a văzut că nu departe de el era o cărare, iar în capătul ei se vedea ușa albă pe care‐o mai remarcase cu altă ocazie. Enervat, a luat‐o într‐acolo, a alergat într‐un suflet, dar, înainte de‐a atinge clanța, ușa s‐a deschis și‐a intrat cineva.
Orice poveste e compusă din cuvinte, iar între ele sunt unele ca niște păianjeni. Nu sunt făcute din sunete curate, ci din protestele discrete ale unor fantome, cuibărite în fibra precară a hematiilor omenești.
Mii de guri nevăzute își lăsară suspinele, acele guri mici, ascunse în cutele lumii. Guri care n-au mai mâncat, cotropite de o singură poftă. Guri care strigă, guri care șușotesc pentru o singură ființă. Gurile inflamate, din care au mușcat alte guri hăituite de moarte.
Dar cea mai uimitoare era camera cu pantofi, o încăpere care pe vremuri fusese prăvălie, cu ieșire la stradă, unde Lionica strânsese toată încălțămintea care trecuse prin casă, în special pantofi de toate cu- lorile, așezați pe rafturi care acopereau pereții până‐n tavan, foștii pantofi ai fetelor ei, care fete continuau să plutească prin cameră, siluete de spumă, încă legate de acei mulți pantofi, unii cu tocuri subțiri ca niște stilete, alții ortopedici sau milităroși, pantofi de piele care bătuseră pavajul orașelor, ghete și botine de catifea, sandale roma- ne cu șireturile strânse ghem lângă ele, cizme înalte ori galoși măslinii. Iar pe lângă perechile ordonate în rafturi se înălțau câteva grămezi, în special papuci cu mărgele, balerini de mătase și pantofi de lac cu nasturi și catarame, sute de încălțări care au făcut‐o să nu mai iasă din came- ră. Ferestrele dădeau spre grădină, iar lângă pervaz era patul, pe care inițial l‐a ignorat, fiind cu totul interesată de încălțări. Mai întâi s‐a plimbat prin fața rafturilor, apoi s‐a așezat pe podea. Era o încăpere cu dușumea veche, vopsită cândva în verde, acum pe alocuri decolorată de cât fusese frecată de‐a lungul timpului, iar locu- rile albite o făceau să arate ca o hartă medievală.
Oamenii care tac de multe ori nu sunt slabi, nu sunt rușinați. Frica lor de a nu se arăta mai proști decât ceilalți le pune lacăt la gură, îi arată neghiobi.
La o masă de lângă geam, stătea însuși Rufă. Avea părul pieptănat cu grijă, peste cap, și era îmbrăcat cu un costum bej, lucios și moale, în totală discrepanță cu întreaga încăpere, populată de mese acoperite cu pânză mototolită, arsă pe ici pe colo de țigară.
Marea dramă a Bucureștiului este că un oraș cu o acustică perfectă este locuit de niște oameni afoni.
În cuvinte trăiește fantasma unei aspirații, clonate, devenită peste noapte o stăpână de fier.
Du-te-n pizda mă-tii e un act de bunăvoință, un deget ridicat în momentul oportun, o atenționare, un ajutor dat la nevoie și chiar o dezicere politicoasă de cineva care-a greșit drumul. Spune pe scurt ceea ce ar fi zis un discurs lung despre punctele slabe. Ai greșit! Asta e! Dar poți s-o iei de la capăt! Hai să ne facem că nu s-a-ntâmplat! Ești nou, nenăscut, șters din istorie.
Când citesc romane, intru în fibra lor nevăzută și mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunare călduțe
Căci o mâncare nu este doar nutrețul care face carnea să crească, ci un amestec de fapte și de parfumuri, un timp total.
Leun era numele lui ascuns, pe care numai limba de șarpe a Trancăi știuse să-l dibuiască.
Îi zâmbea din nou și, pentru că Neicușoru nu știa ce să facă, fantoma se lipi de brațul lui, făcându-l să se urnească.
Dacă mă credeți, și-acum simt gustul trădării la fel, ca pe-o răsuflare de seară, în care se-amestecă parfum de cafea și mișcarea metalică a unei uniforme de arnăut.
Cea mai grea dintre toate pe care un om e destinat să le ducă este speranța care te golește de sânge până la moarte.
Dar, pe cât ridicam glasul, pe atât și râsul lui Costas devenea mai intens, molipsind servitorimea și ciohodarii, încât de sub arcade, din încăperile nevăzute ale acelei hardughii de palat, auzeam hăhăiala pajilor, chicoteala cameristelor, hohotele nesăbuite ale unor icioglani
Sfârșitul unei epoci e ca atunci când sugi în nări mirosul prafului vechi, cu impresia acută că asiști la o întâlnire de dragoste.
Nu-ți pierzi timpul cu omul darnic. Nu te întinzi la băut. Nu faci filozofia gestului său. Și nici nu-l treci pe lista de prieteni. El rămâne doar un garant – omul cu banii.
Se zice că omul n-are dreptul să-și ia singur viața, dar de fapt e un fel de scuză, pentru că nu are curajul s-o facă.
Jupânul Ispas era tot negru, făcându-mă inițial să cred că era îmbrăcat. Am căscat ochii și curând mi-am dat seama că n-avea nicio haină pe el.
Ferenike mă aștepta pe o buturugă, exact ca cea pe care tăiam gâtul păsărilor în viața reală, iar alături de ea pâlpâia un foc mic. Știam că avem întâlnire. Vorbea clar și la fiecare cuvânt îi dădeam dreptate, mi se păreau îndreptățite cuvintele ei.
În iatacul lui Dan Brașoveanu Doicescu era fum ca într-o ospătărie de han. Boierul se plimba, numărându-și pașii. Smocul de păr aliniat deasupra sprâncenelor arăta ca o coadă de drac.
Se simțeau prizonieri, nu atât că cineva i-ar fi ținut cu forța între zidurile morii, cât pentru că nu erau în stare să plece, înfricoșați de gândul că dincolo de ziduri se află acel lucru groaznic care îi pândea acerb, zi și noapte, privindu-i fără încetare prin ferestrele morii.
Amăgirea este un fel de vrajă, o înșelătorie subțire, un truc de fezandat inocenți.
A fi alături de familie poate să fie în multe cazuri mai imoral decât să te dezbraci în piața centrală.
Ea mergea cu spatele, uitându-se drept în ochii lui, congestionată. El o ținea strâns, atent să n-o scape din chinga de dud. Erau doi oameni legați pe viață și care se urau nețărmurit.
Am fost uimit să aud că trăiesc 200 de ani. Neamul meu n-a atins niciodată suta. Cu excepția mea. Din cauze pe care nu le cunosc, zilele mele par fără sfârșit, în plus, arăt la fel ca la moartea familiei mele – cu aceeași moacă stupidă, cu aceleași dorințe. Tânăr și prost, cum s-ar spune. Timpul vieții mele s-a oprit, iar multă vreme am crezut că mă pedepsise vreun zeu să trăiesc atât cât să-mi fac datoria de-a pune în mâinile morților mei semincioarele otrăvite și că zeul ăsta grijuliu uitase de mine! Poate avea legătură cu sângele-dracului.
Pe mâna lui, împodobită cu un singur inel, în care era gravată stema familiei, viermii molimei începură să crească.
Friptura trebuie s-o mângâi, cu ciorba trebuie să vorbești, dulciurile au nevoie de corconeală ca un copil, iar mezelicurile trebuiesc împodobite și bibilite, ca o mireasă!
Singura realitate care i s-a dat unui om este Sator. Dincolo de el se află doar moartea.
Printre crimele care au înfricoșat Bucureștiul, se numără și cazul unei croitorese de lux, o femeie căutată de casele mai, pentru talentele ei uimitoare în privința șalvarilor. Mai ales unii anume, foșnitori, ca niște lalele, erau lăudați. Femeia a fost înjunghiată, la ea în casă, iar inițial suspiciunile au căzut asupra amantului ei, un funcționar de Divan, un logofăt dichisit și plin de umor, pe care îl simpatiza toată lumea. 
Omul hăituit capătă o încredere oarbă în destin, răspândită și transformată, cu timpul, într-un un adevărat corpus de superstiții cu caracter geografic.
În lumina dimineţii, mânăstirea strălucea în mijlocul apei, albă, cu focurile arzând încă pe zidurile înalte.
Orașul părea, într-adevăr, părăsit. Pe ici, pe colo se înălţa fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor.
.. s-a ridicat și el în istorie, fiind spânzurat pe nedrept ori pentru păcatele strămoșilor și vreo sută de ani toţi urmașii lui au dus mai departe numele pedepsei, până când un Ioniţă Spânzuratu a reușit să scape de acest nume, pe la 1730
Până seara, Mitu se strecură în sute de minți, ba păros ca un lup, ba înzestrat cu un ștremeleag care fu descris cu amănunte, începând cu lungimea de aproape un cot și continuând cu bățoșenia și capul falnic, aburit ca un dovleac abia scos din cuptor.
Str. Lipscani este tapetată integral cu chemări, de unde și credința bucureștenilor că cine trece pe-acolo nu se mai întoarce niciodată acasă.
Uneori scrisul vine din speranța că vei găsi aliați. Alteori e doar rezultatul unei vanități fără margini.
Însuși Sf. Spiridon, patronul pantofarilor bucureșteni, fu mișcat și, făcându-i-se milă de bietul Leun, care străbătuse Imperiul pentru un vis, îi trimise cea mai bună mângâiere pe care i-o putea da acest oraș. O înjurătură îi ajunse-n timpan.
În istoria românilor există un singur motiv de mândrie: Bucureștiul, acest oraș cu numele ca o haită de câini.
Kilipir dădea însăși măsura ratării. Era nu doar pumnalul aruncat în mijlocul frunții, ci un cui înroșit, un burghiu făcut ca să zdrobească în timp, cu cea mai înceată mișcare, carnea unui om condamnat să-și piardă pe rând casa, numele și credința.
Prin primăvară începu să vuiască Bucureștiul că dintr-o baltă mlăștinoasă, de la marginea orașului, de pe lângă Biserica Icoanei, ieșea un duh care plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia a trimis potera.
Iei și pleci mai departe sau pierzi timpul împărțind cu un om care, în absolut toate cazurile, te face să-ți iasă pe nas fapta ta bună.
Lângă mine apăruseră doi câini, niște ogari ascuțiți, care mi se păreau scăpați dintr‑un tablou de Bruegel. Unul dintre ei avea pe cap o șepcuță verde, caraghioasă, ceea ca m‑a făcut să cred că exista și vreun stăpân prin preajmă. – Nu există, iubito! mi‑a răspuns câinele cu șapcă.
Lache Ogaru, un bătrân subțirel, cu nasul lung, povestea continuu, cu vocea lui inconfundabilă, care mă chema ori din ce cameră aș fi fost. Mi-l aduc aminte cu pălăria de pai, marcată cu banderolă neagră, și cu bastonul albicios, excesiv de protocolar, înclinându-se în fața tuturor ascultătorilor lui, chiar și în fața mea.
Evaluând situația la rece, Maiorca nu era decât o nucă într-un copac pe cale să devină mobilă pentru boierul Doicescu.
Când fiecare cuvânt e în căutare de fraze, orice accidente sonore contează pentru mersul capricios al istoriei.
Invidia crește susținută din toate părțile, și de ură, și de umilință, și de gândul că viitorul tău viguros este pus în primejdie.
Tot ce mai urma după asta, salatele, garniturile și alte însoțitoare ale fripturii se transformau în bilete de dragoste, în buchete de flori și în serenade, prin care bărbații își trimit dorințele și veștile despre mersul sângelui lor. Numai că Silică nu se gândea la femei.
Niciun drum nu e mai greu pe lumea aceasta decât cel de întoarcere în locul din care ai plecat bătându-te cu pumnul în piept.
În orice cămașă în carouri hibernează tristețea stăpânilor ei.
Ori de câte ori povestea, părea legat cu un șiret de mătase, de oricine stătea să-l asculte.
Prin visul cuiva va trece o pisică, dizolvată în aburii serii, iar acel visător de pisici va fi primul meu cititor.
Din aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, bucureștenii trăiesc repede și într-o nepăsare totală, iar după ceea, până când înfloresc zarzării, cad într-o tihnă de stăpâni ai caselor lor.
Din foișoarele înalte sute de ochi înțepeniră în albastrul trăsurii. Însuși contele Hastatov îl privea prin ocheanul montat în argint, curentat de o presimțire. Fără pic de sunet, orașul părea sfârșit.
Un strop de carmin pe buze, un strop pe obraz. Îmi pun pălăria cumpărată din Lipsca, pantofii cu pampon și-mi iau cortelul de soare.
Doi oameni cărora le este dor unul de altul se află deja într-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador.
Aurelius era un fel de majordom al bunicului meu, o prelungire tăcută și fandosită.
Plagiatul îmi amintește șirul lung de profesorime ipocrită și de cohortele de studenți obligați să învețe același tipar.
Mistuirile efemere nu au importanță, în comparație cu sentimentul înalt că în urma hoitului tău putrezitor continuă să palpite emoția unei întâlniri.
Acest nume se foia prin toate cotloanele, ca o boare, ca un fâșâit, ca un oftat colectiv. În sângele lui acest nume făcuse pui.
Trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce prezentul este o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul - un ogar din rasa afgană.
Există o sumă de oameni pregătiți să intre în viață devreme și pentru care școala reprezintă o nesăbuită pierdere de timp. Școlile ar trebui să se transforme în cluburi, să aibă o funcție de strictă socializare.
Numele Bucureștiului este făcut din flori de zarzăr și din fierbințeala ardeiului perpelit pe cărbuni
Lizoanca
Fantoma din moară
Zogru
Manuscrisul fanariot
Manuscrisul fanariot
Fantoma din moară
Omulețul roșu
Omulețul roșu
Alcătuită de Pompilia Chifu
Selecție de studii, articole și lucrări academice dedicate operei semnate de Doina Ruști, publicate în reviste, volume colective și baze de date internaționale (peste 200 de exegeze).
Vezi si Receptarea critică
Studiu reper: Dumitru-Mircea Buda – „Homeric or about the magical powers of storytelling”, Acta Marisiensis. Philologia, vol. 1 (2019), issue 1;
Dan C. Mihăilescu – Femeie cu omuleț, în Literatura română în postceaușism, II. Prezentul ca dezumanizare, Polirom, 2006
Dan C. Mihăilescu – Literatura românească în postceaușism. II. Proza, cap. „Realismul apocaliptic și deriziunea”, Polirom, 2006
Roberto Merlo, Quaderni di studi.., nr 5, 2010, Edizioni dell’Orso, Torino
Geo Vasile – Elixirul narațiunii, în Romanul sau viața. Prozatori europeni, MNLR, 2007
Dumitru Augustin Doman – Avatarurile unui duh, în Cititorul de roman, Ed. Pământul, 2010
Emanuela Ilie – Fantastic și alteritate, Junimea, 2013
Roberto Merlo - Zogru di Doina Ruști, tra storia e mito, in vol. Quaderni di Studi Italieni e Romeni, 5, 2010, Edizioni dell’Orso, pp. 121-136
George Marcu – Personalități feminine contemporane din România, Meronia, 2013
Andrei Simuț – Romanul românesc postcomunist…, EMLR, 2015
Roberto Merlo - “Ritorno a Babele", Neos Edizioni, 2016, Torino
Călin Teutișan – „Fantasticul levantin”, în Enciclopedia imaginariilor din România, coord. Corin Braga, Polirom, 2020
Jeffrey Andrew Weinstock – The Ashgate Encyclopedia of Literary and Cinematic Monsters, Routledge, 2014
Elena Crașovan – The World of the Living Dead…, Dacoromania Litteraria, 2017
Tania Radu – Jocuri riscante, în vol. Chenzine literare, Humanitas, 2014.
Catrinel Popa – The Fantastic Revisited in East-Central European Contemporary Fiction, 2019
Raluca Andreescu, în vol . Studies in Gothic Fiction, Zittaw Press, 2011
Adriana Raducanu - Confessions from the Dead: Reading Ismail Kadare’s Spiritus as a ‘Post-Communist Gothic’ Novel, în Postcolonial Europe? Essays on Post-Communist Literatures and Cultures, Editors: Dobrota Pucherova and Robert Gafrik, Brill, 2015
Alina BAKO - Images of Alterity in the Contemporary Feminine PROSE, Speculum, 2017
Dana Bădulescu, Maria-Sabina Draga Alexandru and Florina Năstase** (ed)- Women’s Imaginary Cooking and Appetites Across Cultures**: Studies in Literature. Cambridge Scholars Publishing, 2025
Pompilia Chifu – Doina Ruști, un personaj în propria carte, Casa Cărții de Știință, 2025 (studiu monografic)
Christene d’Anca – Mediating a loss of history…, Journal of European Studies, 2018
Dana Sala – Alessandro Baricco’s Seta and Doina Ruști’s Manuscrisul fanariot, 2015
Alina Puskás-Bajkó – Maiorca or on the gipsy magic realism…, Journal of Romanian Literary Studies, 2021
Florina Cotoară – Zogru – the Initiating Journey, JRLS, 2017
Dumitru-Mircea Buda – Homeric or about the magical powers of storytelling, Acta Marisiensis, 2019
Cristina Balinte – The memory crisis…, Philology & Cultural Studies, 2017
Ilona Bădescu - Structuri comparative referitoare la corpul omenesc în Manuscrisul fanariot de Doina Ruști, Analele Universității din Craiova, Lingvistică, nr 1-2, 2022, pp 237-253. CEEOL
Inga Duță – Opoziții expresive în Ciudățenii amoroase…, 2024
Simona Antofi, Gastronomie și literatură în romanul Doinei Ruști, Mâța Vinerii, Analele Universității Ștefan cel Mare, din Suceava
Alina Bako – Contemporary Romanian Historical Fiction…, 2025
Valeska Bopp-Filimonov, Saddening Encounters. Children and Animals in Romanian Fiction and Beyond Saddening Encounters. Children and Animals in Romanian Fiction and Beyond, Studia Universitatis Babes-Bolyai, 67/2022
Raluca Andreescu - A Pilgrim Through Mortal Blood: A Post-Communist Rewriting of the Western Vampire, ResearchGate, 2011.
Adrian Jicu – „Manuscrisul fanariot – un roman fabulos”, Ateneu, nr. 10, octombrie 2015.
Valeria Manta Taicuțu – „Manuscrisul fanariot”, Cafeneaua literară, decembrie 2015.
Călina Bora – „Manuscrisul fanariot”, Steaua, nr. 7–8, 2015.
Magdalena Popa Buluc – „Manuscrisul faanriot”, Cotidianul, 7 aprilie 2015.
Tudorel Urian – „Misterele și farmecul Bucureștilor (Manuscrisul fanariot)”, Viața Românească, nr. 11, noiembrie 2015, p. 8.
Ioan Groșan – „Un roman-revelație”, Observator cultural, nr. 792, 2 octombrie 2015.
Mihaela Grădinaru – „Prizonieri în manuscris”, Cronica veche, nr. 10, octombrie 2015.
Dan Cristea – „O versiune poematică de roman istoric”, Luceafărul de dimineață, nr. 7, iulie 2015, p. 4.
Mariana Criș – „Manuscrisul fanariot”, Cultura, nr. 525, 18 iulie 2015.
Stelian Țurlea – „Simplitatea deschide calea spre grandoare: Manuscrisul fanariot de Doina Ruști”, Ziarul financiar, 21 mai 2015.
Adrian G. Romilă – „Decor fanariot”, Convorbiri literare, mai 2015.
Lucian Alecsa – „Manuscrisul fanariot”, Hyperion, nr. 4–5–6, 2015.
Cristian Teodorescu – „Manuscrisul fanariot”, Cațavencii, 16 aprilie 2015.
Alina Purcaru – „Idile din Bucureștiul fanariot”, Observator cultural, nr. 770, 1 mai 2015.
Gabriela Gheorghișor – „Magia poveștii”, Ramuri, nr. 4, 2015.
Luminița Corneanu – „Dragoste în Bucureștiul fanariot”, România literară, 3 aprilie 2015.
Emanuela Ilie – „Mansuscrisul fanariot”, Convorbiri literare, martie 2016.
Mircea Muthu – „Manuscrisul fanariot. Cuvânt, stil”, Apostrof, nr. 4 (311), aprilie 2016 (link în listă).
Gabriel Enache – „Manuscrisul fanariot”, Cultura de sâmbătă, 3 martie 2016.
Dana Sala – „Alessandro Baricco`s Seta (Silk) and Doina Ruști's Manuscrisul fanariot (The Phanariot Manuscript)”, în Weaving a Narrative from Metamorphoses, 2015, ALLRO, vol. 22, articol cod 487-121.
Alina Puskás-Bajkó – „Maiorca or on the gipsy magic realism of seduction in Doina Ruști’s Manuscrisul fanariot”, Journal of Romanian Literary Studies, nr. 6/2021, p. 546.
Ilona Bădescu – „Structuri comparative referitoare la corpul omenesc în Manuscrisul fanariot de Doina Ruști”, Analele Universității din Craiova, Lingvistică, nr. 1–2, 2022, pp. 237–253 (CEEOL).
Claudia Nițu, Lupta pentru identitate și libertate în Manuscrisul fanariot, Elefantul de bibliotecă
Bianca Burța Cernat – „Ficțiune și magie în Bucureștiul fanariot”, Observator cultural, nr. 863, 2017.
Gabriela Gheorghișor – „Bucureștiul fanariot din mărgeanul vrăjit”, Ramuri, nr. 4, 2015 (link în listă).
Alina Bako – „Contemporary Romanian Historical Fiction as a Mediating Transistor of the ‘Zemiperiphery’ (Manuscrisul fanariot)”, Studia Universitatis, Philologia, 2025, vol. 70.
Inga Druță – „Opoziții expresive în ‘Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot’”, în Limbă, Literatură, Folclor (articol; link IDS/IBN în listă).
Inga Duță – „Opoziții expresive în Ciudățenii amoroase…”, Cercetări lingvistice, 1, 04.2024 (Institutul de Filologie „B.P.-Hasdeu” al USM).https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/207030
Christene d’Anca – „Mediating a loss of history in Doina Rusti’s The Ghost in the Mill”, Journal of European Studies, vol. 48, 3–4 (2018), pp. 265–277; First published Oct 22, 2018.
Andrei Simuț – „Panoramări ficționalizante ale trecutului comunist: Un singur cer deasupra lor, Fantoma din moară, Pupa russa”, în Romanul românesc postcomunist…, EMLR, 2015.
Doris Mironescu – „Fantoma din moară”, Suplimentul de cultură, 9–15 mai 2009, p. 10.
Constantin Dram – „Memoria multiplă a romanului”, Convorbiri literare, nr. 10, octombrie 2008.
Mihaela Ursa – „Istoria la MAX”, Apostrof, nr. 11, 2008.
Adrian Neculau – „Moara, fantomele, frica”, Ziarul de Iași, 27 aprilie 2009.
Adriana Bittel – „Doina Ruști: Fantoma din moară”, Formula AS, nr. 854, 21.02.2009.
Radu Nedelcuț – „Look back in anger”, Noua literatură, aprilie 2009.
Silviu Gongonea – „Fantoma din moară”, Mozaicul, nr. 7/2009.
Ovidiu Șimonca – „Fără patetisme…”, Observator cultural, nr. 465, 2009.
Dan Cristea – „În căutarea originilor (In seeking the origins)”, Luceafărul, nr. 1, 2009.
Mihai Iovănel – „Travelling circular”, Cultura, nr. 4, 29.01.2009.
Bianca Burța Cernat – „Reabilitarea iluziei realiste”, Observator cultural, nr. 459, 29.01.2009.
Șerban Axinte – „Memorie și suspans”, Observator cultural, nr. 459, 29.01.2009.
Paul Cernat – „Comunismul românesc în moara realismului magic”, Revista 22, „Bucureștiul cultural”, nr. 2, decembrie 2008.
Adriana Stan – „Fantoma din moară”, Cultura, 29.01.2009.
Lucian Alexa – „Fantoma din moară”, Evenimentul zilei, 26 septembrie 2009.
Constantin Dram – „Realitatea în luptă cu ficțiunea”, Convorbiri literare, aprilie 2008.
Horia Gârbea – „Eveniment editorial: Fantoma din moară”, Săptămâna financiară, 03.10.2008; și Luceafărul, nr. 32/2008.
Markus Bauer – „International aktuelle themen… [Fantoma din moară]”, Neue Zürcher Zeitung, 04.01.2018.
Elena Crașovan – „The World of The Living Dead…”, Dacoromania Litteraria, IV/2017, pp. 93–109.
Roberto Merlo – „Zogru di Doina Ruști, tra storia e mito”, în Quaderni di Studi Italieni e Romeni, nr. 5, 2010, Edizioni dell’Orso, pp. 121–136.
Horia Gârbea – „Nu vă feriți de Zogru! Poate e oricum prea târziu…”, Săptămâna financiară, 27 martie 2006.
Cristina Bălinte – „Un personaj năstrușnic și o poveste salvată”, Revista Cultura, 6 aprilie 2006.
Constantin Dram – „Zogru”, Convorbiri literare, aprilie 2006.
Alex Ștefănescu – „Fantezie fără limite”, România literară, 21 aprilie 2006.
Luminița Corneanu – „Revenirea la poveste”, Mozaicul, anul X, nr. 5 (103), 2007.
Gabriel Coșoveanu – „Cu înțelegere despre duhuri”, Ramuri, nr. 9, septembrie 2006.
Alex Ulmanu – „Zogru”, Evenimentul zilei, 29 septembrie 2006.
Lucian Alecsa – „O nouă entitate literară”, Evenimentul de Botoșani, 20 octombrie 2006.
Silviu Gongonea – „Povestea duhului Zogru”, Argos, 30 ianuarie 2008.
Bojidar Kuncev – „Despre soartă în Zogru”, Literaturni Balkani (Sofia), nr. 1/2009.
Daniela Petroșel – „Zogru sau pelerin prinsângele muritor”, Anale, Univ. „Ștefan cel Mare”, Suceava, 2008.
Andreea Răsuceanu – „Zogru – între saga marqueziană și romanul de atmosferă”, Viața Românească, nr. 8–9, 2006.
Florina (Moldovan) Cotoară – „Zogru – the Initiating Journey”, Journal of Romanian Literary Studies, nr. 11, 2017 (Arhipelag XXI).
Nineta Milea – „Current Romanian Novel – ‘Zogru’ – Doina Ruști”, în Reading Multiculturalism. Human and Social Perspectives, coord. Iulian Boldea, Arhipelag XXI, 2021.
Pedro Gandolfo – „Un espíritu ligeramente inquieto (Zogru)”, El Mercurio (Chile), 19 august 2018.
Marco Dotti – „Zogru”, Il Manifesto, 15 mai 2011.
Roumiana Stankeva – „Zogru”, Cultura, Sofia, 13 mai 2011.
Leonardo Sanhueza – „Llega a Chile un espíritu mortífero…”, Las Últimas Noticias, 7 mai 2018.
Gianluca Veneziani – „Gli allegri assassini venuti dall’Est…”, Il Libero Quotidiano (Torino), 18.05.2012.
Ramón Acín – „Eliza a los once años. Doina Ruști”, în Turia, nr. 115, Instituto de Estudios Turolenses, 2015, p. 323.
Adina Mocanu – „La Vulnerabilidad de las niñas en la transición postcomunista: Doina Ruști y Nora Iuga”, în La infancia en femenino: las niñas, Icaria Editorial, Barcelona, 2016.
Tania Radu – „Vitalitate în sens negativ (Lizoanca)”, Revista 22, 7 aprilie 2009.
Vintilă Mihăilescu – „Lizoanca”, Dilema veche, 16 aprilie 2009.
Gelu Ionescu – „Doina Ruști: Lizoanca”, Apostrof, nr. 10/2009.
Claudiu Zeppel – „Lizoanca”, Deutsch-Rumänische Hefte, Jahrgang XVII, Heft 1, Sommer 2014.
Zsidó Ferenc – „Lizoanca”, Székelyföld, 4/2016.
Nagy-Horváth Bernadett – „Lizoanca”, Ambroozia, 2/2016.
Mai mult, aici
Gelu Diaconu – „Homeric”, O mie de semne, 10 octombrie 2019.
Serenela Ghițeanu – „O magică odisee valahă”, Revista 22, 15 octombrie 2019.
Stelian Țurlea – „O carte pe zi: Homeric”, Mediafax, 18 octombrie 2019.
Elvira Sorohan – „Orașul sub zodie nefastă”, Observator cultural, 31 octombrie 2019.
Dorica Boltașu – „Lumea nevăzută a Gorganilor”, Litermania, 09 noiembrie 2019.
Oana Dușmănescu – „Homeric”, Libertatea, 22 noiembrie 2019.
Oana Marinescu – „Homeric, în labirint”, Perspective, 14 decembrie 2019.
Pompilia Chifu – „Homeric: rădăcinile epopeice ale dorinței”, Evenimentul Zilei, 13 decembrie 2019.
Dumitru-Mircea Buda – „Homeric or about the magical powers of storytelling”, Acta Marisiensis. Philologia, vol. 1 (2019), issue 1; DOI 10.2478/amph-2022-0014 (cum apare în listă).
„Aspecte ale imaginarului în opera Doinei Ruști”, în Texte și discipline în dialog. Perspective comparatiste și comunicaționale, ed. Alina Țenescu, Carmen Popescu, Editura Universitaria Craiova, 2019, pp. 31–38.
Chifu, Georgeta Pompilia – „O călătorie homerică pe tărâmul ficțiunii”, în Analele Universității „Dunărea de Jos” din Galați, Vol. II, 2019.
Eugen Cadaru - Metafizica fenomenului oniric, La Punkt
Ioana Cistelecan - Cartea miriapod, Familia, 22 feb, 2021
Petrișor Militaru – „‘Paturi oculte’ de Doina Ruști. Inserții suprarealitate”, Mozaicul, nr. 11–12/2021.
Serenela Ghițeanu - Foșnetul cosmic al frunzelor de roșcov, Revista 22, 8 decembrie, 2020
Mai mult aici
Gabriela Gheorghișor – (cronică la „Mâța…”), Ramuri, martie 2017.
Marius Miheț – „Un fantasy fanariot”, România literară, nr. 11, 2017.
Simona Antofi – „Gastronomie și literatură în romanul Doinei Ruști, Mâța Vinerii”, Analele Universității Ștefan cel Mare, Suceava.
Grațiela Popescu, Fairy Tales. Narațiune scenarizată și barochism, Caiete critice, nr. 10 (372), 2018:http://caietecritice.fnsa.ro/wordpress/wp-content/uploads/2012/09/CC-10-2018.pdf
Mai mult aici
Daniel Cristea-Enache – (cronică la Patru bărbați plus Aurelius), Observator cultural, nr. 588, 19 august (anul nu apare în listă).
Lucian Alexa – „Patru bărbați plus Aurelius”, Hyperion, nr. 5, 2011, p. 79.
Gabriela Gheorghișor – „Inevitabilitatea literaturii (despre Patru bărbați…)”, Luceafărul de dimineață, 25 mai 2011.
Horia Gârbea – „Cărți noi. Doina Ruști: Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București”, Luceafărul de dimineață, nr. 14/2010.
Cătălin Sturza – „Mesaj într-o sticlă de aer”, Observator cultural, 16.04.2010.
Emanuela Ilie – „Cămașa în carouri”, Convorbiri literare, iulie 2010.
Gabriela Gheorghișor – „Cămașa în carouri”, Dilemateca, mai 2010.
Adriana Bittel – „Cămașa în carouri”, Formula AS, nr. 916, 2010.
Margareta Bineață – „Între universuri paralele” [despre Cămașa în carouri…], Litere (Găești), an. 11, nr. 7 (iulie 2010), pp. 18–20.
Victor Cubleșan – „Ludicul bine controlat” [despre Cămașa în carouri], Steaua (Cluj-Napoca), an. 61, nr. 4/5 (apr.–mai 2010), pp. 78–79.
Mircea Mihăieș – „Cărți la control: Doina Ruști – ‘Omulețul roșu’”, Cotidianul, 13–14 august 2005, p. 17.
Horia Gârbea – „Omulețul roșu”, Ziua literară, 22 ianuarie 2005.
Constantin Dram – „Vinculum vinculorum…”, Convorbiri literare, februarie 2005 (nr. 110 în listă).
Liviu Antonesei – „Bursa cărților: Omulețul roșu”, Timpul, martie 2005.
Mara Magda Maftei – „Drama omului în postmodernitate”, Viața Românească, nr. 5/2005, pp. 109–112.
Tudor Negoescu – „Omulețul roșu”, Ramuri, nr. 5–6 (1067–1068), mai–iunie 2005.
Luminița Marcu – „Un roman care ar fi meritat premii literare”, Ziua, 12 octombrie 2005.
Geo Vasile – „Hierointernetul sau certitudinea iluziei narative”, Luceafărul, nr. 13, 6 aprilie 2005.
Dan C. Mihăilescu – „Femeia cu omuleț”, Ziarul de duminică, 8 aprilie 2005.
Mircea Platon – „Note de lectură”, Rost, februarie 2005.
Adrian Lesenciuc, Ferenike. Metalepsa, Cultura, 26 02 2025
Petre Nechita, Ferenike, Catchy, 26 02 2025
Serenela Ghițeanu, Un timp regăsit, 4 03 2025, Revista 22,
Oana Dușmănescu,Lumile de poveste ale Doinei Ruști, Libertatea, 7 03, 2025
Andrei-Dragoș Preutescu, Gazeta de Dâmbovița
Mircea Morariu, Memorie, istorie, Contributors
Ligia Pârvulescu, Ferenike, Cotidiene
Cristi Nedelcu, Ferenike, Gazeta de Sud, 19 03, 2025
Daniel Cristea Enache, Un roman autobiografic (Ferenike) Argeș, nr. 3, martie, 2025
Emma Neamțu,BookHub
Péter Demény , De pe terasă
Narcis Amariei, Matca
Andrei Velea, Viața liberă
Mai mult aici
Serenela Ghițeanu - Un carusel interbelic, Revista 22, 29 10, 2024
Sorin Iagăru Dina - Un roman al Sudului, Ficțiunea, 112, 2025
Bianca Burța Cernat – „Banalitatea Răului”, Revista 22 („Bucureștiul cultural”), 6 octombrie 2009.
Paul Cernat – „Valachia News”, Revista 22 („Bucureștiul cultural”), 3 noiembrie 2009.
Gabriela Gheorghișor – „Spectrul memoriei”, Dilemateca, nr. 31, decembrie 2008.
Gabriel Coșoveanu – „Mesaje spectrale”, Ramuri, nr. 10, octombrie 2008.
Luminița Marcu – „Doina Ruști, pe fîșia îngustă… Parodierea vampirismului”, Suplimentul de cultură, 29 aprilie–5 mai 2006.
Gelu Ionescu – Târziu de departe, Cartea Românească, 2012 (pp. 112 și urm.).
Florin Irimia – „Un aer de sfârșit plutea peste lume”, Suplimentul de cultură, nr. 392, 23 martie 2013.
Monica Grosu – „Privirea din obiectiv”, Luceafărul de dimineață, nr. 11–12, noiembrie–decembrie 2013.
Mircea Pricajan – „From Here to Eternity”, Familia, iunie 2013.
Andreea Banciu – „Mămica la două albăstrele – despre dificultatea de a fi cititor detașat”, Semne bune, 25 decembrie 2013.
Tudorel Urian – „Mămica la două albăstrele”, Viața Românească, nr. 7–8, 16 octombrie 2013.
Tania Radu – „O ficțiune fericită”, Revista 22, 20.10.2015.
Mihai Diac – „Un nou roman de avangardă al scriitoarei Doina Ruști”, România liberă, 29.09.2019 (link în listă).
Luiza Negură – „Liber Historiarum”, Convorbiri literare, noiembrie 2025.
Elvira Sorohan – „Un roman despre vremea poeților Văcărești”, Convorbiri literare, august 2015.
Ileana Marin, Ferenike, Ficțiunea, 113
Ramón Acín – „Eliza a los once años. Doina Ruști”, în Turia, nr. 115, Instituto de Estudios Turolenses, 2015, p. 323.
Markus Bauer – „International aktuelle themen… [Fantoma din moară]”, Neue Zürcher Zeitung, 04.01.2018.
Pedro Gandolfo – „Un espíritu ligeramente inquieto (Zogru)”, El Mercurio (Chile), 19 august 2018.
Leonardo Sanhueza – „Llega a Chile un espíritu mortífero…”, Las Últimas Noticias (Santiago), 7 mai 2018.
Dulce Carpio – „Travesías y entretenimiento por una niña”, La Jornada (Mexico City) (link Issuu în listă).
Marco Dotti – „Zogru”, Il Manifesto (Italia), 15 mai 2011.
Alessandra Iadicicco – „L’omino rosso”, La Stampa, nr. 1815, 12 mai 2012.
Giuseppe Ortolano – „Com’è strano l’amore a Bucarest a quarant’anni”, Il Venerdì di Repubblica, 23 martie 2012.
Gianluca Veneziani – „Gli allegri assassini venuti dall’Est…”, Il Libero Quotidiano (Torino), 18.05.2012.
Roberto Merlo – Ritorno a Babele, Neos Edizioni, Torino, 2016.
***– „Laura, l’omino rosso e le mille vie del web”, Il Citattido, 16 agosto 2012.
Antonio J. Ubero – „Las fábricas del odio”, La Opinión, 03.01.2015, p. 5.
Eftenie, Anca Luminița – Hibridizări ale fantasticului. Mircea Eliade și Doina Ruști, coord. lect. univ. dr. habil. Florinel I. Oprescu, Universitatea de Vest din Timișoara (rezumat; link UVT în listă).
Costianu, Georgeta Pompilia – Particularități tematice, construcție textuală și profil identitar în proza Doinei Ruști, cond. șt. Nicoleta Ifrim, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, 2022 (link ARTHRA/UGAL în listă).
Parchirie, Andrada-Giorgiana – Ipostaze ale fantasticului în proza românească postbelică, coord. prof. univ. dr. Dorin Ștefănescu, UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș (rezumat; link UMFST în listă).
Oanea, Oana-Larisa – Metamorfoze ale experienței comuniste în discursul epic feminin postdecembrist/ Metamorphoses of the Communist Experience…, coord. prof. univ. Rodica Ilie, Universitatea Transilvania din Brașov (rezumat; link UnitBV în listă).
Adina Mocanu – Female body in the Postcommunism Romanianhttps://www.euromedwomen.foundation/pg/en/profile/adinamocanuliterature and she is interested in themes such as sexuality, vulnerability, illness and violence. (despre Lizoanca la 11 ani):\
Vezi si RECEPTAREA CRITICĂ a romanelor semnate de Doina Ruști
2.1. r o m a n e
Platanos, Youngart, 2025
Sălbatica, Booklet, 2025
Ferenike, Humanitas, 2025
Zavaidoc în anul iubirii, Bookzone, 2024
Paturi oculte, Litera, BPC, 2020
Homeric, Polirom, Fiction Ltd, 2019
Logodnica, Polirom, Fiction Ltd, 2017
Mâța Vinerii, Polirom, Fiction Ltd, 2017, Top 10+, 2018
Manuscrisul fanariot (roman), Polirom, Fiction Ltd, 2015, Top 10+, 2016, 2017
Mămica la două albăstrele (roman), Polirom, 2013
Patru bărbaţi plus Aurelius (roman), Polirom, 2011,
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București (puzzle epic), Ed. Polirom, 2010
Lizoanca la 11 ani (roman), Ed Trei, 2009, Polirom, 2017
Fantoma din moară (roman), Ed. Polirom, Ego. Proză, 2008, 2017
Zogru (roman), Editura Polirom, Iași, 2006; 2013
Omuleţul roșu (roman), Ed. Vremea, București, 2004, 2012
2.2. p o v e s t i r i
2.2.1. Volume
Depravatul din Gorgani, Litera, 2023
Ciudățenii amoroase din Bucureștiul Fanariot, Litera, 2022
2.2.2.Periodice, antologii, manuale
Pădurea albastră, manual, clasa a VII, Geanina Oprea
Cocrișel, în Când viitorul era mic (coord.Florentina Sâmihăian) cuvânt-înainte de Liviu Papadima, ilustraţii de Oana Ispir Dan Ungureanu; ART, Arthur, 2021
Herr, în Treisprezece, Litera, BPC, 2021
Platanos, manual pt clasa a VIII-a, Ed. ART, 2020
Secretul, „Antologia Echinox”, nr.1, 2018
Kant and Max, în antologia „PEN95 România”, 2017
Umbra perfidă a unei iubiri, revista „Apostrof”, nr. 8, 2016
Uniune europeană, în volumul Cum iubim, Editura Vellant, 2016
Milițianul pierdut, în volumul Scriitori la poliție, Polirom, 2016
Cream Truffles, „România literară”, nr. 31, 2015
Pădurea Râioasa, „Ramuri”, nr. 2, 2014
35 de minute după, „România literară”, 2014
Vizita, „România literară”, nr. 8, 2013
Fiatul negru, „Viața românească”, nr. 9-10, 2013
Prințul Avolo, în volumul Cui i-e frică de computer? Coord. Tina Sinmihăian, Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013
Trattoria Amore, „Catchy”, 30 aprilie, 2012
Cinematograful din mall, „România literară”, nr. 7, 2012
Criptele ADN-ului, „Ziarul financiar”, 15 iunie, 2012
Amantul, „România literară”, nr. 29, 2011
Cum a început blazarea lui Cici Bezergheanu, „Bucureștiul Cultural”, nr. 107, 19 iulie, 2011
Magazin provincial, „Obiectiv Cultural”, 2 mai, 2011
Fluierul roșu, revista „Timpul”, martie, 2011
Apartamentul 26, „Timpul”, martie, 2011
Amănunte pierdute, în „Literatura română contemporană”, antologia „Echinox”, 2011
Cerceii cu topaze, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Năltărogul, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Mult așteptatul ceas al D-nei Glodeanu – „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 103, 2010
Diavolul îndrăgostit, „Revista la plic”, nr. 4, 2010, Chișinău
Mâna lui Bill Clinton, „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 95, 2010
Mesajul din sticlă, „Mnemosyning”, „Triade”, 2010
Ginecologii mei, în volumul „Tovarășe de drum” (coord. Dan Lungu, Radu Pavel Geo), Editura Polirom, 2010
Amiaza unui manaf ucigaș, „România literară”, nr. 25, 2010
Spiridușul de pe strada Batiște, „Luceafărul de dimineață”, nr. 1-2, 2010
Dincolo de poarta mov, în volumul Care-i faza cu cititul, Editura Art, 2010 (coord. Liviu Papadima, Tina Sâmihaian)
Învingatorul - „Convorbiri literare”, martie, 2009
Darul lui Marțisara, în volumul Bookătăria de texte, „Clubul ilustratorilor” (coord. Florin Bican), 2009 (volum colectiv)
Prăvălia de peruci, „România literară”, nr. 52, 2009
Poveste de Paște, „România literară”, nr. 15, 2009
Domnul deputat se prăbușește, „Nouă nuvele politice inedite”, Editura Tritonic, 2009, coord.
Horia Garbea (volum colectiv)
O crimă și patru oameni care trăncănesc, revista „Hyperion”, 1-3, 2009 (povestire scrisă în 1990)
Lacătul și cheia, „România literară”, nr. 45, 2008
SIGCHLD, fork () and sleep (), sub titlul Lecția de istorie, „România literară”, nr. 29, 25 iulie, 2008
Cireșele din asfalt în volumul „Farse, lacrimi și o găleată de sânge”, Editura Limes, 2008 (coordonator Mircea Petean) - antologia USR
Unchiul meu, poștașul, „Mozaicul”, nr. 4, 2008
Uniune europeană, „România literară”, nr. 48, 2007
Cristian, „România literară”, nr.17/2007
Țâțe, în volumul „Povești erotice românești”, Editura Trei, 2007
Lângă Biserica Sf. Silvestru, „Convorbiri literare”, noiembrie, 2006
Lulu, „Vatra”, nr. 11-12, 2005
Mesajul, „Viața Românească”, nr. 8-9, 2004
b a s m e
Frumoasa din Lapte, Omul Roșu s.a în Basme și povestiri mistice românești, repovestite (în colaborare cu Horia Gârbea și Liviu Ioan Stoiciu), Editura Paralela 45, 2007
Visul spiridușului, în volumul Cel mai mult și mai mult, Editura Art, 2017 s.a
E d i ț i i, texte publicate în alte limbi
(selectiv)
3.1 Romane – în traducere
A malom kísértete, Orpheusz kiadó, Budapesta, 2024. Trans. Enikő Szenkovics
Zogru, Les Editions du Typhon; Marseille, 2022. Trad. Florica Courriol
Doreshrimi fanariot, editura Dukagjini, trans. Maniela Sota, Prishtinë, Republika e Kosovës, 2024
Das Phantom in der Mühle, Verlag Klak, Berlin, 2018, trans Eva Wemme; Leipzig
Freitagskatze, Verlag Klak, Berlin, 2018, trans Roland Erb
La gata del viernes, Esdrújula Ediciones, Granada, 2019, trans. Enrique Nogueras
The Book of Perilous Dishes, Neem Tree Press, London, 2022, trans James Ch. Brown
Arto receptek konyve, Orpheusz kiadó, Budapesta, 2018. Trans. Enikő Szenkovics
Lisoanca, Horlemann Verlag, Berlin, 2013, trans Jan Cornelius
Lisoanca, Rediviva Edizioni, Milano, 2013, trans Beatrice Coman
Eliza a los once años Ediciones Traspiés, Granada, 2014
Lizoanca tizenegy évesen, Orpheusz, Budapesta, 2015 trans. Szenkovics Enikő
Eliza, Antolog, Skopje, 2015, trans. Alexandra Kaitozis
Lizoanca, 11 godina, ŠTRIK Publihing House, Belgrad, 2021, trans Daniela Popov
Zogru, Les Editions du Typhon; Marseille, 2022, Florica Courriol
Zogru, Descontextos, Santiago de Chille, 2018, trans Sebastian Teiller
Zogru, Balkani Publisher, Sofia, 2008, trans Vasilka Alexova
Zogru, Bonanno Editore, Roma, 2010, Roberto Merlo
Zogru, Sétatér Kulturális Egyesület, 2014 , Enikő Szenkovics
L’omino rosso, Nikita Editore, Firenze, 2012, trand. Roberto Merlo
L’omino rosso, Sandro Teti Editore, Roma, 2021, Roberto Merlo
3.2. Capitole, povestiri în traducere
The Ghost în the Mill* (Fantoma din moară) (frag), in Your Impossible Voice*, 2021, trans Ileana Marin
Cong Quan Shan Dao Ping Yuan De Li Zan, Si Chuan Min Zu Chu Ban She, Sichuan 2019
The Truancy, The Stockholm Review Literature
The Phanariot Manuscript (trans Liana Grama), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
The lover (trans Andrew Davidson), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
Eliza (Lizoanca) trans. Alexandra Kaitozis, Antolog, 2015, Skopje
Eliza a los once años, Ediciones Traspiés, Granada, 2014 (trans Enrique Nogueras)
Lizoanca tizenegy évesen trans. Szenkovics Enikő Orpheusz Kiadó, Budapest, 2015
Fenerlilere ait elyasmasi eser (Manuscrisul fanariot), frag, trans. Leila Unal, Sözcükler , 58, aprilie, 2015, Istanbul
Zogru, Sétatér Kulturális Egyesület, 2014, prin bursa "Franyó Zoltán", oferită de guvernul maghiar (trans Szenkovics Enikő)
Lizoanca, Horlemann Verlag, Berlin, 2013 (trad Jan Cornelius)
Lisoanca, Rediviva Edizioni, Milano, 2013 (trad Ingrid Beatrice Coman)
Apartamentul 26, trans. Oana Ursulesku, Koracic, Belgrad, 2013
L’omino rosso, Nikita Editore, Firenze, 2012 (trad Roberto Merlo)
Bill Clinton’s Hand, Bucharest Tales, New Europe Writers, 2011, (coord:A. Fincham, J. G Coon, John a’Beckett)
Kareli gomlek ve Bukreș'teki Bașka On Hadise (Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București), trans. Cristina Dincer, Kalem Kultur Yaynlari, Istanbul, 2011
I miei ginecologi, in Compagne di viaggio, Sandro Teti Editore, 2011 (trad Anita Bernacchia) (coord Radu Pavel Gheo, Dan Lungu)
Ura pri univerzi, Zgodbe iz Romunije, Sodobnost International, Ljubljiana, 2011.
Zogru (trad. Roberto Merlo), Ed Bonanno, 2010, Roma; Catania
L’omino rosso (trad Roberto Merlo) în Il romanzo romeno contemporaneo, Ed. Bagatto Libri, 2010, Roma.
Zogru (frag.) și prezentare biobibliografică, în 11 books contemporary romanian prose, Ed. Polirom, 2006, traducere de Alistair Ian Blyth
Zogru (roman), Balkani Publishing House, Sofia, trad: Vasilka Alexova,
Învingătorul - antologia revistei Nagyvilag (trad. Noémi László), Budapesta , sept/ 2010
Cristian (trad. în fr. Linda Maria Baros), Paris, rev Le Bateau Fantôme , no. 8, 2009, ed. Mathieu Hilfiger
Cristián (trad. Sebastián Teillier), Madrid, rev. El fantasma de la glorieta, nr. 16/2008,
Cristian (trad de Alistair Ian Blythe), antologie ICR, 2011
The begining (poem), in Under a Quicksilver Moon, 2002, SUA, Library of Congress,
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (frag.) în La Jornada Semanal, nr. 455; 456, 2003 (traducere: José Antonio Hernández García)
După monografia Doina Ruști personaj în propria carte de Pompilia Chifu (teză de doctorat).
Ruști, Doina. Bibliografie critică și studii despre opera Doinei Ruști. www.doinarusti.ro/despre.html#_biblio
, accesat în 2025.