Peste 40 de titluri, traduse în 18 limbi: pe larg
NOW: "Mesajul uneia dintre cele mai cunoscute scriitoare” în HotNews
Balcanism, identitate, literatură (interviu)
NEWS.ro
Jurnal video al turneului Ferenike;
Turneul celor 5 povești: Nas de bulgar
În unele cataloage și baze de date internaționale, numele Doina Ruști apare și sub formele Doina Rusti sau Cornelia Doina Rusti.
Romanele și povestirile ei sunt premiate, traduse în mai multe limbi și studiate în școli, bucurându-se de o amplă receptare critică.
Se remarcă prin îmbinarea fantasticului și a realismului social dur, romanul său de referință fiind Fantoma din moară (Polirom, 2008), ficțiune puternică despre comunismul românesc, roman inclus în neogoticul postcomunist, atât în Enciclopedia lui J. A. Weinstock, de la Routledge, cât și în Studies in Gothic Fiction, Zittaw Press.
Venind tematic în completare, Ferenike, romanul cel mai personal, este o ficțiune politică, autobiografică, despre memorie, vinovăție și rezistență feminină (Humanitas, 2025).
Doina Ruști este prozatoare „de primă mărime a literaturii de azi”, după cum o numește Nicolae Breban , „de mare talent și intuiție”, în opinia lui Norman Manea , distingându-se printr-un stil puternic și vibrant.
La fel de apreciat și poate cel mai cunoscut roman al său este și Lizoanca la 11 ani )(2009), roman despre prostituția infantilă, ca stil, comparat de critica occidentală cu Ciuma lui Camus (Il Libero), cuprins în multe programe europene (între care la Școala Doctorală a Universității Barcelona).
De largă popularitate se bucură trilogia fanariotă, compusă din romanele Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii (The Book of Perilous Dishes) și Homeric, romane care explorează imaginarul balcanic al secolului al XVIII-lea, într-o formulă originală, fabulatorie și de actualizare a istoriei. Mircea Muthu i-a dedicat un capitol în cartea sa, Balcanismul literar românesc. Dintre acestea, cel mai tradus este Mâța Vinerii, publicat și în engleză (2022, Londra), recomandat de Literary Festival EU și inclus în Historical Novel Society.
Doina Ruști a mai publicat și alte romane, între cele recente numărându-se Zavaidoc în anul iubirii (2024), Paturi oculte (2020)* și două romane YA de success* (Platanos și Sălbatica).
Dan C. Mihăilescu a apropiat stilul său de cel al lui Mircea Cărtărescu și Patrick Süskind, iar Paul Cernat o consideră „o prozatoare înzestrată cu vână epică și forță interioară”.
A primit, între altele, Premiul Uniunii Scriitorilor (Asociația București, 2007), Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România (2008) și Premiul Ion Creangă al Academiei Române (2009), Premiul Scriitorilor Maghiari, Budapesta, pentru cea mai bună carte tradusă, 2018.
Este profesor universitar, specialist în istoria culturii și civilizației universale.
Doina Ruști (Doina Rusti, fără diacritice în contexte internaționale)
Website: www.doinarusti.ro
L’isola delle Storie, Sardinia, 2018: Roberto Merlo, Simonetta Bitasi, Doina Ruști, Omar di Monopoli și Marcello Fois
Doina Ruști / Doina Rusti
Invitată la Altceva cu Adrian Artene
Interviu semnat de scriitoarea Nesrein El‑Bakhshawangy, Al Majalla, Cairo
Hot News: Doina Ruști, la Cabinetul Perspektive
Născută pe 15 Feb 1957, la Comoșteni. Cu strămoși aromâni, veniți din Muntenegru, turci, evrei și mai ales români dunăreni, Doina Ruști scrie proză caracterizată printr-un balcanism accentuat, cu un imaginar de surse diverse. Și-a petrecut copilăria într-un sat din sudul României (Comoșteni), într-o familie de învățători, care făceau eforturi mari să supraviețuiască într-o lume comunistă. Regulile absurde & haosul instalat la sfârșitul dictaturii transpar ficțional în Fantoma din moară, roman care aduce un univers fabulos, stăpânit de fantome și de hierofanii, și care pune acut problema identității într-un univers totalitarist, constrâns ideologic și lipsit de intimitate. Romanul a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, fiind considerat „una dintre cele mai convingătoare și expresive ficțiuni despre comunismul autohton, publicate în ultimul deceniu” (Paul Cernat).
Tradusîn limba germană, s-a bucurat de primire elogioasă în Neue Zürcher Zeitung:
„Cartea Doinei Ruști etalează o gamă largă de aptitudini literare, care dau măsura rezistenței în istoria românească a secolului XX”.
Confesiuni: la taclale cu Eugen Istodor, pe Hot News (video)
În Encyclopedia lui J. A. Weinstock, romanul Fantoma din moară este încadrat în stilul neogotic, deschizând un stil în literatura estică a totalitarismului. Realismul magic din literatura sud-americană se extinde în zona unui fantastic de metaforizare a ororilor unei lumi închise, unor existențe cenzurate.
Trilogia fanariotă: 10 ani de existență
În același registru fantastic, cu accente neogotice și speculative, sunt scrise și alte romane. Zogru (tradus în italiană, maghiară, spaniolă, bulgară) creează un personaj insolit și un tip de fantastic înrudit cu cel din picturile lui Chagall, după cum remarca un cotidian din Santiago de Chile:
„Plin de umor în unele secvențe, în altele tragic și feroce, uneori fantastic și luminos, ca o pictură de Chagall, ceea ce predomină în această poveste minunată este figura teribilei singurătăți în care se află spiritul uman lipsit de iubire.” (Pedro Gandolfo, El Mercurio)
Povestea desenează conflictul propunând o viziune plasată la granița dintre fantezie și istoria indubitabilă.
Recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor, romanul Zogru a beneficiat de o bursă a guvernului maghiar și de cronici entuziaste.
În aceeași manieră sunt scrise și romanele Omulețul roșu (2004), Homeric (2019) și Paturi oculte (2021), dar mai ales Mâța Vinerii. Acesta din urmă, probabil cel mai tradus roman al său, a fost elogiat pentru tipul de imaginar și pentru stil:
„Mâța Vinerii - o jubilație stilistică, o literatură vitală, cum era Parfumul lui Suskind până la un punct și Laur al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe.” (Dan C. Mihăilescu). integral
Romanul Mâța Vinerii a fost recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor Maghiari (Budapesta), pentru traducerea excepțională, semnată de Szenkovics Enikő (Budapesta, 2017).
Un loc special îl ocupă Manuscrisul fanariot (2015), roman tradus parțial (în engleză, turcă, italiană, franceză) și integral în albaneză. Inspirat de un document autentic, din secolul al 18-lea, romanul abordează un tip de realism magic, fabulatoriu și liric pe alocuri.
„Manuscrisul fanariot este o carte fastuoasă, de o senzualitate molipsitoare. Este un poem închinat Bucureștiului fanariot, o urbe, sau mai bine-zis o încropeală urbană, care se leagănă zi și noapte în ritmul moleșitor al manelelor, cufundată în fumul ciubucelor, în superstiții, zvonuri și magice arome orientale, și care se lasă asaltată în răstimpuri de frenezii endemice și fără obiect, de tristeți grele și melancolii fără nume.
Dacă ar fi atât și tot ar fi de-ajuns.
Dar povestea despre o iubire imposibilă și care sfarâmă cutumele, pe care ne-o spune, sprijinită pe documente și cu talentu-i binecunoscut, Doina Ruști, ridică perdeaua de pe o lume cu obiceiuri, relații private nemiloase, comportamente surprinzătoare și habitudini stranii care îl aruncă în perplexitate chiar și pe criticul cu bune cunoștințe istorice."
Alte romane adoptă neorealismul. Între acestea, Lizoanca la 11 ani, despre care presa din țară și din străinătate a scris la superlativ, a primit Premiul „Ion Creangă”, al Academiei Române, 2009.
„Trauma societății românești, cea postdecembristă, se naște din crize identitare, din turbulențe și violențe cu profunde implicații umane. Identificăm, astfel, o serie de scriitoare mature, precum Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Doina Ruști, Simona Popescu, Magda Cârneci sau Herta Müller, care nu uzitează toate de exercițiul autoficțional, dar care sunt adepte ale geografiei memoriei, oferind o scriitură a construcției identitare.” -
Oana Larisa Oanea, teză de doctorat.
Hot News: interviu cu Doina Ruști despre Lizoanca
S-a vorbit adeseori despre valoarea literară a romanului (La Opinion - Murcia, La Jornada, Mexico) și despre veridicitatea scrierii:
„Doina Ruști, cu o desfășurare gradată a poveștii, prelungește durerea și groaza până la limite nebănuite, aducând la suprafață cauzele. A reușit să scrie despre acea parte întunecată și chiar invizibilă a societății, punându-i sub semnul întrebării multe dintre elementele esențiale. Doina Ruști are capacitatea rară de a surprinde ipocrizia indivizilor și a societății, violențele de tot felul sub cele mai inofensive forme, dar în același timp, sub lentoarea derulării epice, ele au o funcție constant erozivă. O scriitură picturală și cinematografică, dată și de utilizarea perfectă a comparației”.
Ramón Acín, Turia, 2015.
Un cotidian din Budapesta așează Lizoanca la 11 ani între cele mai bune cărți traduse în 2015, alături de Supunerea lui Houellebecq, iar Il Libero (Torino) o compară, ca stil, cu Ciuma lui Camus.
Situat tematic în continuarea Fantomei din moară, romanul Ferenike, autobiografic, ilustrează tema comunismului dintr-o perspectivă subiectivă și pe alocuri fabulatoriu. Considerat o operă de readucere a realității în zona mitului, romanul a fost comparat cu filmul lui Yorgos Lanthimos, The Killing of a Sacred Deer, care revedica mecanismul tragic al pedepsirii unui hybris. (România literară).
În multe dintre scrieri există o crimă ritualică, o trimitere subtilă la un sacrificiu de răscumpărare a istoriei, ocultat, în permanență legat de strictă actualitate.
Logodnica, Mămica la două albăstrele și parțial Fantoma din moară se înscriu în aceeași tendință.
Cu o mare diversitate de teme, scrierile sale abordează cu precădere degradarea familiei (Lizoanca, Logodnica, Mămica la două albăstrele), psihologia și problematica feminină (Omulețul roșu, Fantoma din moară, Mămica la două albăstrele, Ferenike, Zavaidoc). Adeseori este preocupată de cauzele agresivității. Multe romane tratează tema avortului, de la cauzele istorice, declanșate de decretul ceaușist antiavort (Ferenike, Fantoma din moară, Zogru, Ginecologii mei etc.) până la cruzimile unor reguli sociale, urmărite istoric (Homeric, Manuscrisul fanariot, Zavaidoc etc.).
Metamorfozele istoriei și labirintul lingvistic contribuie substanțial la definirea spațiului românesc, cu toate influențele sale, balcanice, levantine și slave. De la arhitectura complexă, sprijinită pe un lexic simbolic (în Manuscrisul fanariot), la desfășurările cinematografice din Homeric, Zogru, Mâța Vinerii și la numeroasele teme din povestirile fanariote, totul conturează un univers dens, cu povești care curg atât de firesc încât te contaminează, adeseori creând modele. Un exemplu relevant al acestui tip de imaginar este Manuscrisul fanariot, roman scris în registrul unei fabulații care înglobează în fiecare acțiune dorințele colective.
Bozăria fierbea. Îmbrățișarea, amânată atâta timp, răscolise nămoalele, împrăștiind în jur scântei și ochișori ascunși sub plapuma spuzei. Printre frunzele obosite, mii de guri nevăzute își lăsară suspinele, acele guri mici, ascunse în cutele lumii. Guri care n-au mai mâncat, cotropite de o singură poftă. Guri care strigă, guri care șușotesc pentru o singură ființă. Gurile inflamate, din care au mușcat alte guri hăituite de moarte. Guri mici, ieșite de sub fustele încălzite, din pliuri fierbinți de șalvari, gurile care țin în viață orice suflețel prăpădit, de la păduchele uitat în mizeria de sub unghii, la prințul care lenevește acoperit de zarpale. Nicio fală a creierului nu e posibilă fără miile de guri ale visului omenesc.
Iar aceste guri tânjitoare, ieșite dintr-o îmbrățișare amânată prea mult, invadară orașul. (Manuscrisul fanariot)
Și povestirile, mai cu seamă seria legendelor urbane, păstrează tiparul.
Tema dominantă a scrierilor sale rămâne însă comunismul, ca sistem al degradării colective. Omulețul roșu propune o imagine secvențială și simbolică a a colectivității dirijate. În Zogru apare o mini-istorie a comunismului, de la asaltul proletariatului la activismul comercial al anilor 80. Romanul Fantoma din moară construiește o parabolă complexă a lagărului comunist, Ferenike dă o viziune subiectivă etc. Aproape că nu e roman al Doinei Ruști fără trimiteri la comunism.
Nu m-a interesat să scriu despre felul în care a fost folosit ideologicul în infernala epocă stalinistă, ci doar să întregesc complexitatea metodelor prin care omul încolțit demagogic învață să supraviețuiască. (Dialog cu Daniel Cristea Enache)
Lizoanca urmărește mecanismele degradării postcomuniste, cu rădăcini în anii 50. Sălbatica este un roman despre deportările din Bărăgan. Chiar și în Zavaidoc în anul iubirii, fabuloșii ani nebuni (1920) se întregesc printr-o substanțială incursiune în comunismul anilor 60.
Omulețul roșu s-a bucurat de cronici pozitive în țară și în Italia, fiind apreciată atât originalitatea expresiei (La Stampa), cât și complexitatea subiectului (Il Venerdì di Repubblica) ori tipul de fantastic (Stato).
„…un mondo allucinato, convulso, assurdo eppure coerente e reale quanto sa esserlo la fantasia, un bizzarro e imprevedibile Paese delle Meraviglie elettronico in cui Laura si avventura incantata e indomita come un’Alice telematica.”
Roberto Merlo -“Ritorno a Babele", Neos Edizioni, 2016, Torino
Preocupată atât de registrul fantastic cât și de cel realist, Doina Ruști reușește să scrie la fel de convingător și despre atrocitățile lumii contemporane, și despre idealurile înalte. Personajele ei, fie realiste fie fantastice, sunt memorabile și marcante. În romanele sale se regăsesc adeseori violatori, ucigași, oameni flămânzi, viciați și consumați de idealuri mărunte.
Dar cu aceeași mână sigură, de romancier versat, Doina Ruști construiește și personaje fantastice, elfi, spiriduși, fantome, motani fermecați și vrăjitori, care i-au făcut pe unii critici să-i compare opera cu cea a lui Bulgakov, Süskind ori Marquez (apud Dan C. Mihăilescu, Bojidar Kuncev).
The Phanariot Trilogy: The Phanariot Manuscript, The Book of Perilous Dishes, and Homeric.
Tematica diversă și puternic ancorată în actualitate, ca și „capacitatea rară a Doinei Ruști de a schimba cu ușurință registrele narative o așează între scriitorii de primă mărime ai literaturii românești contemporane” (Nicolae Breban).
Doina Ruști, Nicolae Breban
În romanul Zavaidoc în anul iubirii(2024), experimentează stilul confesiv derulat din trei perspective, care compun povestea de dragoste a unui muzician interbelic (Zavaidoc), prin raportare la știrile de senzație ale anului 1923.
Ducând mai departe stilul confesiv, în romanul Ferenike (2025), o scriere asumat autobiografică, construiește narațiunea pe autoproiecții în perioade diferite de timp, de unde impresia de epos ramificat pe momentele progresive ale acțiunii.
În formulă confesivă sunt scrie (parțial sau integral) și romanele Omulețul roșu, Fantoma din moară, Patru bărbați plus Aurelius, Mâța Vinerii, Homeric, Nas de bulgar.
Doina Ruști trăiește în București, are titlul academic de profesor universitar, cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale.
A regizat un film de scurt metraj, după povestirea sa, Cristian, care a avut premiera la Cannes, 2015.
La Teatrul Național București, cu BookLand
Printre altele, a inițiat revistele Ficțiunea și Cinematographic Art, colecția Biblioteca de Proză Contemporană a Editurii Litera, fiind angrenată în numeroase activități: a fost directorul Centrului Cultural Media Pro, decanul Facultății de Jurnalism a Universității Media, specialist în scenarii la Media Pro Pictures, profesor la UNATC, Universitatea Media, Universitatea din București, director de departament la Universitatea Hyperion, membru în consilii și în societăți științifice internaționale. A scris peste 30 de cărți de nonficțiune și în jur de 50 de articole științifice, colaborând cu reviste prestigioase, precum Semiotica lui Umberto Eco și Eighteenth
Century Studies. A făcut parte din comisii doctorale sau de acordare a titlurilor universitare, din jurii CNC, CENNAC, ICR etc.), activități complementare, în timp ce proza rămâne principală ocupație.
Semnează cu pseudonimul Ruști, convinsă fiind că renunțarea la numele strămoșilor constituie una dintre marile încercări ale unui om.
Scrierile sale s-au bucurat de exegeze și de studii academice, de recenzii laudative în cotidiene sau reviste literare internaționale, între care El Mercurio (Santiago de Chile), Neue Zürcher Zeitung, Il Manifesto, Las Últimas Noticias, La Jornada (Mexico City), Stato Quotidiano, Turia, La Stampa, La Opinión, Il Libero, Magyar Nemzet, La Repubblica, Beijing Daily ș.a.
Pagină web: http://doinarusti.ro
(sinteză de Elena Costea, după monografia semnată de Pompilia Chifu: Doina Ruști, un personaj în propria carte, Casa Cărții de Știință, 2025.)
Evenimente literare cu Doina Ruști, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu. Alte întâlniri literare.
Cea mai frapantă calitate a scrisului Doinei Ruști, vizibilă în toate cărțile sale, e verva imaginativă din care se țes poveștile, energia inepuizabilă din care se nasc personaje și fire narative. Deși e turnată în convențiile romanului istoric, proza pe care o scrie D.R. folosește ipotezele istorice ca pretexte pentru a explora scenarii fantastice, împletind ficțiunea cu metaficțiunea într-un aliaj de realism-magic ce o apropie de marii maeștri sud-americani, cu scrisul cărora pot fi stabilite numeroase corespondențe. Poveștile fabuloase din Zogru, Mâța Vinerii, Fantoma din moară sau Manuscrisul fanariot sunt, aproape de fiecare dată, și povești despre însăși scrierea poveștii, așadar metanarațiuni subtile despre natura ficțiunii, despre statutul și raporturile acesteia cu realitatea. (Dumitru Mircea Buda)
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade a apărut în anul 1997, la Coresi. Este prima exegeză românească a operei lui Eliade de după căderea comunismului în care este cuprinsă atât ficțiunea lui Eliade, cât și opera lui științifică. Conține aproape 100 de simboluri, aranjate în două mari categorii: 1. contrarii fundamentale și 2. coincidentia oppositorum (armonia contrariilor).
Aceasta este cartea de debut. Mai mult.
I N T E R V I U, Digi 24, 2025
Doina Ruști este membră activă a Uniunii Scriitorilor din România, a PEN Club România și a Asociației Creatorilor de Ficțiune (ACF). De asemenea, este afiliată la Dacin-Sara și la Copyro (drepturi literare).
Colaborează editorial cu principalele edituri românești — Humanitas, ART, Polirom, Litera, Vremea și Bookzone și este implicată în numeroase evenimente internaționale.
EU–China Literary Festival, Neem Tree Press (UK), Historical Novel Society
(USA).
Între altele, a fost invitată la Festivalul L’Isola delle Storie – Gavoi (Sardinia, Italia), la Festivalul EU-China, organizat de Uniunea Europeană, și a avut o rezidență de o lună la Beijing.
Este colaboratoare permanentă a revistei Ficțiunea, una dintre cele mai importante platforme literare din România.
Opera sa a fost prezentată la Târgul de Carte de la Frankfurt,
Leipziger Messe, Festival du Livre de Paris,Salone del Libro di Torino, Festivaletteratura Mantua etc.
Paris (2023), Londra (2022), Belgrad (2023) [Madrid (2019), ]
Guangzhou), Shenzhen (2018), Gavoi (2018), Santiago de Chile (2018), Istanbul (2015), Barcelona (2014), Budapesta (2007, 2014, 2015, 2018, 2024), Viena (2008), Plovdiv (2009), Torino (2009, 2011, 2012, 2013), Frankfurt (2009, 2018), (2010, 2013, 2018), Moscova (2010), Roma (2011, 2012), Granada (2011, 2019),
Düsseldorf (2013), Berlin (2013).
„Citiți, băieți, ce-au scris femeile despre voi!” — motto-ul dialogului său literar.
https://www.eurolitnetwork.com/tag/doina-rusti/
Facebook Page; Instagram; Linkedin; Goodreads; Youtube channel
Scriitori contemporani: cu Mircea Cărtărescu la Casa della Letteuratura, Roma
Scriitori români, prozatori contemporani cu Doina Ruști . Prieteni, scriitori, întâlniri.
Pentru cele mai recente articole de presă, interviuri și știri culturale, vezi secțiunea Știri și presă.
Pentru cronici, eseuri critice și studii despre opera sa, accesează pagina Receptare critică.
Doina Ruști
Cărturești, 2008, la apariția romanului Fantoma din moară. Doina Ruști & Paul Cernat
Pentru mine n-a fost ușor că toată lumea din casa noastră citea și era plină de recomandări. Or, eu voiam să fiu un fel de explorator. Mă așteptam să descopăr ceva capital și, mai ales, diferit de ceea ce descoperiseră ai mei în cărțile pe care le tot cărau cu ei, prin casă, prin grădină, prin balcon, care, trebuie să vă spun că era o incintă largă, cu trei pereți din geamuri, ca un terrarium și care, după ce începeai să citești, devenea un pahar de șampanie.
Tata era iubitor de poezie, dar și de teatru. Bunică-mea citea romane contemporane, adeseori românești, din care-mi mai citea și mie câteodată. Mama ținea pe noptieră chestii lacrimogene. Iar bunicul - ce să vă spun! Era cel mai alunecos: alegea cărți foarte diverse, de altfel, el era singurul din familie care citea chiar și ziarul.
În contextul ăsta, eu l-am descoperit pe Balzac, la 14 ani, fără știrea lor. Dar n-am citit un roman, ci, la rând, un raft de bibliotecă. Fraza amplă și zidăria solidă a romanelor lui îmi dădeau un asemenea confort, încât eram convinsă că n-o să mai citesc nimic altceva tot restul vieții. Balzac a fost prima mea iubire, adică acel parfum, care se topește ori de câte ori vrei să te-ntorci la el.
Doina Ruști
La Comoșteni, cu familia. Pe fundal - moara bântuită, din romanul Fantoma din moară
Shelf Media Group, Los Angeles,
Istoriile orașului, TVR, 2024
Doina Ruști la Leipzig, 2010: Doina Ruști, Richard Swartz.
Doina Ruști - prozatoare, nu filmmaker.
“Timpul trecut: mort dar cu pretenții.” - o credință scriitoricească.
(Patru bărbați plus Aurelius)
Prozatoare. Scriitoare de proză
Profesor universitar dr., cu dublă specializare (Istoria culturii și civilizației univ., Istoria teatrului universal). A predat timp de peste patru decenii în învățământul superior, fiind titular la UNATC, unde a desfășurat activitate didactică și de cercetare până la pensionare. A fost, de asemenea, profesor la Universitatea MediaPro și cadru asociat la Universitatea din București și Hyperion. Peste 40 de ani de profesorat, parcurgând toate treptele academice și susținând, în paralel, cursuri și conferințe în țară și în străinătate, precum și colaborări constante cu instituții culturale, edituri și studiouri de film, reviste etc.
Doina Ruști la Gaudeamus 2024, TVR Cultural
2007 - titlul de profesor univ., cu specializarea în istoria culturii și civilizației universale; din 2010 - specializare și în istoria teatrului universal.
2000 - Doctorat în Științe filologice, Universitatea București
1976-1980 Facultatea de Filologie, Al. I. Cuza, Iași
1972-1976 Liceul Garabet Ibrăileanu (limbi clasice), Iași
Memento
Când am terminat facultatea aveam 23 de ani și-o față de chinez flămând. Veneam lunar la București, cu diverse manuscrise, încercând să intru într-o editură. De obicei era cineva, un portar, de care n-am putut niciodată să trec. Și-acum am dosare cu proză scurtă, care era foarte la modă pe vremea aia. De asemenea Fantoma din moară datează din aceeași perioadă.
Doina Ruști
1978: Colocviile Eminescu, Iași. Doru Pruteanu, Basil Popovici, Ioan T Morar, Sorina Ioanovici, Doina Ruști
Premiul Ion CREANGĂ al Academiei Române/2009
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru proză (Fantoma din moară)/ 2008
Premiul Asociației Scriitorilor, București, pentru romanul Zogru, 2007
Premiul pentru proză al revistei Ateneu, 2015
Medalia de Aur a Schitului Darvari pentru merite literare, 2008
Premiul revistei Convorbiri literare, pentru proză/2006
Premiul Ad Visum, 2004 pt debut
Diploma de Onoare a Primăriei Sectorului 2, Bucuresti, 2007 Gradație de Merit, 2000, acordată de Ministerul Educației pentru servicii aduse învățământului românesc.
Matuf, peruchierul, Humanitas Junior, 2026
Nas de bulgar, Humanitas, 2026
Ferenike, Humanitas, 2025
Platanos, Youngart, Grupul Editorial Art, 2025
Sălbatica, Booklet, 2025
Zavaidoc în anul iubirii, Bookzone, 2024
Paturi oculte, Litera, bpc, 2020, 2022, prefață de Petrișor Militaru
Homeric, Polirom, Fiction Ltd, 2019
Logodnica, Polirom, Fiction Ltd, 2017
Mâța Vinerii, Polirom, Fiction Ltd, 2017, Top 10+, 2018, Litera, 2024, prefață de Alina Bako
Manuscrisul fanariot (roman), Polirom, Fiction Ltd, 2015, Top 10+, 2016, Litera, 2022, prefață de Emanuela Ilie
Mămica la două albăstrele(roman), Polirom, 2013, Litera, 2024, prefață de Andreea Banciu
Patru bărbați plus Aurelius (roman), Polirom, 2011,
Lizoanca (roman), Ed Trei, 2009, Polirom, 2017, Litera, 2023, prefață de Pomplilia Costianu Chifu
Fantoma din moară (roman), Ed. Polirom, Ego. Proză, 2008, 2017, Litera, 2024, prefață Paul Cernat
Zogru (roman), Editura Polirom, Iași, 2006; 2013 , Litera, 2022, prefață Raluca Andreescu
Omulețul roșu (roman), Ed. Vremea, București, 2004, 2012, Litera, 2021, prefață Roberto Merlo
Doina Ruști la debut, 2004, cu Ioan Groșan, Barbu Cioculescu, Silvia Colfescu
Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, LITERA, 2022
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București (puzzle epic), Ed. Polirom, 2010
engleză, germană, spaniolă, franceză, italiană, maghiară, bulgară, slovenă, macedoneană, sârbă, croată, turcă, ivrit, chineză, daneză, rusă, albaneză.
Guangzhou, 2018
Dorëshkrimi fanariot* (Manuscrisul fanariot), trad. Maniela Sota* (2024, albaneză, Prishtinë).
A malom kísértete (Fantoma din moară), trans. Szenkovics Enikő. (2024, Budapesta),
Zogru, Les Editions du Typhon; Marseille, 2022. Trad. Florica Courriol
The Book of Perilous Dishes, Neem Tree Press, London, 2022, 2024 (trans James Ch. Brown)
Doina Ruști, Târgul de Carte de la Londra, 2022
Paris, Ambasada României, 2022
Cong Quan Shan Dao Ping Yuan De Li Zan, Si Chuan Min Zu Chu Ban She, Sichuan 2019
La gata del viernes, Esdrújula Ediciones, Granada, 2019, tans. Enrique Javier Nogueras Valdivieso.
Ártó receptek könyve (Cartea bucatelor rele), versiunea maghairă a romanului Mâța Vinerii, Orpheusz, Budapesta,trad. Szenkovics Enikő.
Zogru trad. Sebastián Teillier, Descontextos Editore, Santiago de Chile, 2018
Freitagkatze, trad Roland Erb, Klak Verlag, 2018, Berlin
Das Phantom in der Mühle , trad. Eva Wemme, Klak Verlag, 2017, Berlin
The Truancy, The Stockholm Review Literature
Frankfurter Buchmesse, 2017: Doina Ruști printre personaje
The Phanariot Manuscript (trans Liana Grama), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
The lover (trans Andrew Davidson), Trafika Europe, Penn State, University Libraries, nr 8, 2016
Eliza (Lizoanca) trans. Alexandra Kaitozis, Antolog, 2015, Skopje
Eliza a los once años, Ediciones Traspiés, Granada, 2014 (trans Enrique Nogueras)
Lizoanca tizenegy évesen trans. Szenkovics Enikő Orpheusz Kiadó, Budapest, 2015
Fenerlilere ait elyasmasi eser (Manuscrisul fanariot), frag, trans. Leila Unal, Sözcükler , 58, aprilie, 2015, Istanbul
Zogru, Sétatér Kulturális Egyesület, 2014, prin bursa "Franyó Zoltán", oferită de guvernul maghiar (trans Szenkovics Enikő)
Lizoanca, Horlemann Verlag, Berlin, 2013 (trad Jan Cornelius)
Berlin: Jan Cornelius, Doina Ruști, Georg Aescht, Gabriela Adameșteanu
Lisoanca, Rediviva Edizioni, Milano, 2013 (trad Ingrid Beatrice Coman)
Apartamentul 26, trans. Oana Ursulesku, Koracic, Belgrad, 2013
L’omino rosso, Nikita Editore, Firenze, 2012 (trad Roberto Merlo)
Bill Clinton’s Hand, Bucharest Tales, New Europe Writers, 2011, (coord:A. Fincham, J. G Coon, John a’Beckett)
Kareli gomlek ve Bukreș'teki Bașka On Hadise (Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București), trans. Cristina Dincer, Kalem Kultur Yaynlari, Istanbul, 2011
I miei ginecologi, in Compagne di viaggio, Sandro Teti Editore, 2011 (trad Anita Bernacchia) (coord Radu Pavel Gheo, Dan Lungu)
Ura pri univerzi, Zgodbe iz Romunije, Sodobnost International, Ljubljiana, 2011.
Zogru (trad. Roberto Merlo), Ed Bonanno, 2010, Roma; Catania
L’omino rosso (trad Roberto Merlo) în Il romanzo romeno contemporaneo, Ed. Bagatto Libri, 2010, Roma.
Roma: Stefano Petrocchi, Mircea Cărtărescu, Doina Ruști, Oana Bocșa Mălin, Horia-Roman Patapievici
Doina Ruști, 2026. Foto pt presă.
Doina Ruști în Italia, cu romanul Omulețul roșu
Zogru (frag.) și prezentare biobibliografică, în 11 books contemporary romanian prose, Ed. Polirom, 2006, traducere de Alistair Ian Blyth
Zogru (roman), Balkani Publishing House, Sofia, trad: Vasilka Alexova, 2008.
Învingătorul - antologia revistei Nagyvilag (trad. Noémi László), Budapesta , sept/ 2010
Cristian (trad. în fr. Linda Maria Baros), Paris, rev Le Bateau Fantôme , no. 8, 2009, ed. Mathieu Hilfiger
Cristián (trad. Sebastián Teillier), Madrid, rev. El fantasma de la glorieta, nr. 16/2008,
The beginning (poem), in Under a Quicksilver Moon, 2002, SUA, Library of Congress,
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (frag.) în La Jornada Semanal, nr. 455; 456, 2003 (traducere: José Antonio Hernández García)
Leipzig, 2018: Doina Ruști & Filip Florian, Cătălin Mihuleac
Leipzig: Doina Ruști și Lizoanca
„Ce ascunde lumea în cărți? Bani? Bilete de dragoste? Flori presate?
Scria sedus de cerneala apoasă, pe care o urmărea cum se usucă, aducându-și aminte, pentru un fulgerător rest de secundă, cerneala fără sfârșit a profesorului Poenaru, fără ca această amintire veche să-l îndepărteze de literele militărești ori de gândul persistent că scrisul lui ar putea să moară în curând, șters de niște ape dezlănțuite, ori odată cu hârtia făcută bucățele de mâinile unui necunoscut. Firește, nu se gândea la eternitate, ci doar la acel timp victorios, când ochii lui vor descifra această primă scrisoare. Ceea ce însemna un drum lung și prăfuit, văzut cu ochii minții ca un taifun ridicat din coșul unui poștalion fără culoare…"
Doina Ruști - Open source, roman în lucru
„I-ar fi putut zice Eliza, Eli ori Lizica. Dar nu i s-ar fi potrivit. Pe când Lizoanca era ca o mănușă: o arăta ursuză și greu de clintit."
Paturi oculte, Litera, 2023
Cămașa în carouri, 2023
Fantoma din moară, 2024
Mâța Vinerii, 2024
Mămica la două albăstrele, 2024
Manuscrisul fanariot, 2026
Cărți la Altex
EU-China Festival, 2018: Doina Ruști, Li Songzhang
Anonima, în Femei, bărbați și faptele lor, Litera, 2023
Găbițu, în Retoversiuni, Paralela 45, 2023
Pădurea albastră, manual cl a VII, Litera, 2024
Cocrișel, în Când viitorul era mic (coord.Florentina Sâmihăian) cuvânt-înainte de Liviu Papadima, ilustraţii de Oana Ispir Dan Ungureanu; ART, Arthur, 2021
Herr, în Treisprezece, Litera, BPC, 2021
Platanos, manual pt clasa a VIII-a, Ed. ART, 2020
Secretul, „Antologia Echinox”, nr.1, 2018
Kant and Max, în antologia „PEN95 România”, 2017
Uniune europeană, în volumul Cum iubim, Editura Vellant, 2016
Visul spiridușului, în Cel mai mult și mai mult, Arthur, 2017
Milițianul pierdut, în volumul Scriitori la poliție, Polirom, 2016
Prințul Avolo, în volumul Cui i-e frică de computer? Coord. Tina Sinmihăian, Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013
Amănunte pierdute, în „Literatura română contemporană”, antologia „Echinox”, 2011
Ambasada României, Paris: Sena Latif, Doina Ruști, Ruxandra Mangu, 2022
Doina Ruști, la Granada, eveniment UNESCO
Mastichinus, Adevărul, 1 04 2025
Baticul, Opt motive,nr 88, 2021
Muzeul manuscriselor, Opt motive, nr 74, 2021
Ușa secretă, Opt motive nr 30, 2020
Dincolo de întâmplări, revista „Iocan”, 2018
Umbra perfidă a unei iubiri, revista „Apostrof”, nr. 8, 2016
Uniune europeană, în volumul Cum iubim, Editura Vellant, 2016
Milițianul pierdut, în volumul Scriitori la poliție, Polirom, 2016
Cream Truffles, „România literară”, nr. 31, 2015
Pădurea Râioasa, „Ramuri”, nr. 2, 2014
35 de minute după, „România literară”, 2014
Vizita, „România literară”, nr. 8, 2013
Fiatul negru, „Viața românească”, nr. 9-10, 2013
Prințul Avolo, în volumul Cui i-e frică de computer? Coord. Tina Sinmihăian, Liviu Papadima, Editura Arthur, 2013
Trattoria Amore, „Catchy”, 30 aprilie, 2012
Cinematograful din mall, „România literară”, nr. 7, 2012
Criptele ADN-ului, „Ziarul financiar”, 15 iunie, 2012
Amantul, „România literară”, nr. 29, 2011
Cum a început blazarea lui Cici Bezergheanu, „Bucureștiul Cultural”, nr. 107, 19 iulie, 2011
Magazin provincial, „Obiectiv Cultural”, 2 mai, 2011
Fluierul roșu, revista „Timpul”, martie, 2011
Apartamentul 26, „Timpul”, martie, 2011
Amănunte pierdute, în „Literatura română contemporană”, antologia „Echinox”, 2011
Cerceii cu topaze, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Năltărogul, „Bucureștii Vechi și Noi”, Editura Subiectiv, 2011 (coord. Andrei Slăvuțeanu)
Mult așteptatul ceas al D-nei Glodeanu – „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 103, 2010
Diavolul îndrăgostit, „Revista la plic”, nr. 4, 2010, Chișinău
Mâna lui Bill Clinton, „revista 22”, „Bucureștiul Cultural”, nr. 95, 2010
Mesajul din sticlă, „Mnemosyning”, „Triade”, 2010
Amiaza unui manaf ucigaș, „România literară”, nr. 25, 2010
Spiridușul de pe strada Batiște, „Luceafărul de dimineață”, nr. 1-2, 2010
Lecturi publice la Biblioteca Națională: Doina Ruști, Lucian Mîndruță
Dincolo de poarta mov, în volumul Care-i faza cu cititul, Editura Art, 2010 (coord. Liviu Papadima, Tina Sâmihaian)
Învingatorul - „Convorbiri literare”, martie, 2009
Darul lui Marțisara, în volumul Bookătăria de texte, „Clubul ilustratorilor” (coord. Florin Bican), 2009 (volum colectiv)
Prăvălia de peruci, „România literară”, nr. 52, 2009
Poveste de Paște, „România literară”, nr. 15, 2009
O crimă și patru oameni care trăncănesc, revista „Hyperion”, 1-3, 2009 (povestire scrisă în 1990)
Lacătul și cheia, „România literară”, nr. 45, 2008
SIGCHLD, fork () and sleep (), sub titlul Lecția de istorie, „România literară”, nr. 29, 25 iulie, 2008
Cireșele din asfalt în volumul „Farse, lacrimi și o găleată de sânge”, Editura Limes, 2008 (coordonator Mircea Petean) - antologia USR
Unchiul meu, poștașul, „Mozaicul”, nr. 4, 2008
Uniune europeană, „România literară”, nr. 48, 2007
Cristian, „România literară”, nr.17/2007
Țâțe, în volumul „Povești erotice românești”, Editura Trei, 2007
Lângă Biserica Sf. Silvestru, „Convorbiri literare”, noiembrie, 2006
Lulu, „Vatra”, nr. 11-12, 2005
Mesajul, „Viața Românească”, nr. 8-9, 2004
Povestiri în ziarul Adevărul (blog)
Povestiri, pe larg
TEZA DE DOCTORAT :
Simbolurile alterității în literatura română (Facultatea de Litere, Universitatea București, 2000), publicată sub titlul Dicționar de teme și simboluri din literatura română , Univers Enciclopedic, 2002; ed a II-a, revăzută și adăugită, Polirom, 2009
Alte cărți (nonficțiune):
Bestiarul cantemirian (2007)
Literatură universală (2007),
Scriitori români ( 2007),
Enciclopedia culturii umaniste (2006),
Mesajul subliminal în comunicarea actuală (2005),
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade (1997, 1998, 2005, 2018): TEXT INTEGRAL, aici
Presa culturală (2002).
Cursuri, manuale (11 manuale pentru liceu, achiziționate de Ministerul Educației, prin licitație națională) s.a.
#Articole (50):
The Freedom in the 18th Century, Cinematographic Art, nr 17, 2016
A Greek Who Gave Up His Freedom in the Eighteenth Century: An Unpublished Document, Eighteenth Century Studies, vol 47, nr 4, Summer 2014
The Film Actor versus The Theater Actor: "Cazul Gavrilescu" (The Gavrilescu Case) and "Pescuit sportiv" (Hooked), European Scientific Journal, vol 10, nr 5 2014, (ISI) . (coautor & Adrian Titieni)
.Communication resources and the consequences of linguistic censorship: The Red Man - rev. Semiotica (Editor in-chief. Marcel Danesi, Mouton de Gruyter), vol 172 - 1/4, p. 261, 2008 (ISI) s.a.
Doina Ruști și Ioana Pârvulescu, la Biblioteca Națională
Accademia di Romania, Roma, 2021: Oana Boșca-Mălin, Doina Ruști, Rudolf Dinu
Mai multe povestiri și proiecte literare ale mele au fost adaptate pentru film. Proza mea a generat o serie de scurtmetraje, lungmetraje în dezvoltare și documentare selectate în festivaluri internaționale, confirmând potențialul cinematografic al universului meu ficțional.
Cristian — scurtmetraj de ficțiune (scenariu & regie) Adaptare după povestirea din volumul Cămașa în carouri. Selecții: Cannes Short Film Corner, Goa Festival, CineFest Los Angeles, Windsor Independent Film Festival, Les Films de Cannes à Bucarest. Premiu: Cel mai bun film străin, Christian International Film Festival, Florida.
Umbra perfidă a unei iubiri — scurtmetraj de ficțiune (scenariu & regie) Adaptare după povestirea omonimă. Selecții: Ascona Film Festival, Cinefest Los Angeles, Dona i Cinema – Mujer y Cine. Premiu: Cel mai bun film, RomCon 2017.
Apartamentul 26 — scurtmetraj (regia Alexandra Băilă) Adaptare după povestirea omonimă. Selecție: Ascona Film Festival.
Escrocheria — scurtmetraj (regia Cristian Panaitescu) Adaptare după povestirea omonimă. Selecție: Ascona Film Festival.
35 de minute după — scurtmetraj (regia Cristi Toporan) Adaptare după povestirea omonimă. Selecții: Berlin Short Film Festival, Los Angeles CineFest, Lyon International Film Festival, International Shorts Washington DC.
Cream Truffles — lungmetraj de ficțiune, în dezvoltare (finanțare CNC) Adaptare după povestirea omonimă.
Cartea soldatului — documentar (scenariu & regie, cu Marius Donici), 2018
Comoara naivă — documentar (regia Copel Moscu), 2018 Călugărițele vrăjitoare — documentar, Paradox Film, 2018 Dansul Soarelui — documentar (regia Cornel Gheorghiță) Selecții: Festivalul de Film de la Montreal, Festivalul de la Montpellier.
185 de ani de existență a Arhivelor Naționale — documentar, 2016 Colecționarul de meteoriți — documentar (regia Copel Moscu) Eternitatea numerelor pare — proiect CNC Robul grec — documentar în dezvoltare (Elephant Film)
Miracolul de la Tekir — lungmetraj (adaptare și dialoguri), Elephant Film Zürich Premiu: Cel mai bun film elvețian, Zurich Film Awards.
Cu Alexandru Papadopol
Scenarii scrise si nefinalizate cinematografic:
LM: Zogru (Media Pro Pictures), In vitro Magdalenae (Saga), Aurelius (Saga), Roz (r Napoleon Helmis), Bucătarul (prod: Dan Burlac), Fantoma din moară, Coletele, Adulter, după romanul Mămica la două albăstrele, (Strada), LM, ficțiune, Anii frumoși (Pintadera Film)
Bibliografie critică și studii despre opera Doinei Ruști. www.doinarusti.ro/despre.html#_biblio
Vezi și Receptare critică și BIBLIOGRAFIE
accesat în 2025.
Doina Ruști, portret de autor, 2026
VIAF: https://viaf.org/viaf/19221861
ISNI: https://isni.org/isni/0000000109584995
Library of Congress (LCCN): https://id.loc.gov/authorities/names/no00027741
Du-te-n pizda mă-tii e un act de bunăvoință, un deget ridicat în momentul oportun, o atenționare, un ajutor dat la nevoie și chiar o dezicere politicoasă de cineva care-a greșit drumul. Spune pe scurt ceea ce ar fi zis un discurs lung despre punctele slabe. Ai greșit! Asta e! Dar poți s-o iei de la capăt! Hai să ne facem că nu s-a-ntâmplat! Ești nou, nenăscut, șters din istorie.
Sfârșitul unei epoci e ca atunci când sugi în nări mirosul prafului vechi, cu impresia acută că asiști la o întâlnire de dragoste.
— Oamenii singulari, diferiți de tot restul, au multe bucurii, pe care nimeni în lume nu le mai gustă, sunt privilegiați într-un fel. Și încă ceva: când ești diferit, nu trebuie să faci eforturi ca să te placă ceilalți - oricum n-o să fii niciodată egalul lor.
Mă simțeam singur și culmea e că cel mai dor mi-era de Platanos, pe care mă gândisem că îl voi descoperi repede, la cât era de înalt. Și-atunci mi-am adus aminte de bibliotecă, de Caietul vărgat și de tatăl lui, bibliotecarul bărbos. Abia atunci mi-am dat seama că nici nu știam cum îl cheamă. De cine aveam să întreb? Totuși, am luat-o spre bibliotecă. Poate că mai aveau un post de ușier pentru mine. Am întrebat în stânga și-n dreapta cum puteam să ajung acolo. Puțini auziseră de bibliotecă și mi-a trebuit ceva timp s-o descopăr: o clădire uriașă, care părea făcută din geamuri, evident fără acoperiș. Cărțile erau protejate, în camere speciale, sub prelate sau copertine, dar cei câțiva cititori le răsfoiau într-o incintă largă, înțepeniți, în picioare, lângă fosta fereastră, acum fără geamuri, o gură ruptă, bortă asediată de plante.
Lui Zogru îi displăcea, în general, ideea de a se strecura într-un individ, de care o femeie era deja îndrăgostită pentru că îi lua chiar și această mică bucurie de a fi el cuceritorul.
Oamenii cască gura la suferința cuiva nu pentru că le-ar păsa, ci ca să poată povesti mai târziu.
Iubirea neîmpărtășită ține un an. Dacă e mai mult, vorbim despre o boală.
Mistuirile efemere nu au importanță, în comparație cu sentimentul înalt că în urma hoitului tău putrezitor continuă să palpite emoția unei întâlniri.
Ferenike mă aștepta pe o buturugă, exact ca cea pe care tăiam gâtul păsărilor în viața reală, iar alături de ea pâlpâia un foc mic. Știam că avem întâlnire. Vorbea clar și la fiecare cuvânt îi dădeam dreptate, mi se păreau îndreptățite cuvintele ei.
În istoria românilor există un singur motiv de mândrie: Bucureștiul, acest oraș cu numele ca o haită de câini.
Peste Dâmbovița pluteau norii, iar în zare se mișca Bozăria. Leun deschise fereastra. Din mâlul râului i se ridică până-n nări mirosul orașului, iar dintre tufele de boz gurile mici îl strigară pe nume.
Acest nume se foia prin toate cotloanele, ca o boare, ca un fâșâit, ca un oftat colectiv. În sângele lui acest nume făcuse pui.
Kilipir dădea însăși măsura ratării. Era nu doar pumnalul aruncat în mijlocul frunții, ci un cui înroșit, un burghiu făcut ca să zdrobească în timp, cu cea mai înceată mișcare, carnea unui om condamnat să-și piardă pe rând casa, numele și credința.
Tot ce mai urma după asta, salatele, garniturile și alte însoțitoare ale fripturii se transformau în bilete de dragoste, în buchete de flori și în serenade, prin care bărbații își trimit dorințele și veștile despre mersul sângelui lor. Numai că Silică nu se gândea la femei.
Ceea ce contează până la urmă, din toată viața asta de rahat, este doar fluxul foșnitor, care continuă să lege oamenii chiar și după ce s-au despărțit de mult timp. Uneori, din tot ceea ce-ai trăit, nu rămâne în memorie decât o punte fierbinte către un om iubit timp de o singură vară.
Când l-am auzit că pomenește de mama, pe care începuse s-o ponegrească într-o engleză aproximativă, numind-o „curvă norvegiancă“, am deschis portiera și i-am băgat un cap drept în gură. Urlam cât mă țineau plămânii, ca să mă audă vaca de Julia: — Sunt irlandez, în pula mea de proști, sunt din Belfast, unde se trage cu mitraliera pe stradă!
În lumina Stambulului, făcută din lună și stele, grecul și macedoneanca au devenit o singură ființă. Și-au deschis sufletele, și-au împărțit micile lor păcate. Au gustat împreună din dulceața pe care fiecare o păstra pentru altul.
O hârtie scrisă de-o mână de om e de multe ori numai consecința unor întâmplări rămase în umbră. Iar între multele fapte ascunse în slova manuscrisului nostru se află și o dimineață din viața Mandei, fără de care ziua manuscrisului n-are nicio valoare.
Leun era numele lui ascuns, pe care numai limba de șarpe a Trancăi știuse să-l dibuiască.
Orice acuplare privită ca un simplu affaire e ca un gândac pe trahee, ca un muc de țigară, murdărit de un ruj alterat.
Omul hăituit capătă o încredere oarbă în destin, răspândită și transformată, cu timpul, într-un un adevărat corpus de superstiții cu caracter geografic.
Să se despartă de Dudis era ca moartea. Nu te teme, i-a spus el, voi veni după tine. Ia-o prin păduri și va fi bine, iar dacă nu, întoarce-te la Dunăre și înfige steagul în prund și am să știu. Detustaina a trecut Dunărea și s-a afundat în păduri. A mers zile multe tăind animalele în dușmănie și aprinzând focuri mari. În piept îi crescuse un șarpe și se aștepta să moară printre copaci, să fie sfâșiată de lupi. Într-o poiană largă, unde cânta pasărea iernii, o aștepta un bărbat. Era subțire și silueta lui părea destrămată pe margini. Zâmbea larg, iar Detustaina s-a trezit spunând vasăzică, tu ești zeul lui Dudis. Iar el a confirmat mișcându-și bărbia. Pulpanele hainei se legănau în vântul de toamnă, iar pe trupul plăpând se mula o cămașă subțire și scurtă, terminată deasupra buricului. Se înseninase, printre coroanele pomilor coborau ființe mici, milioane de ființe, care până atunci o așteptaseră pe Detustaina, să pună temeliile altei lumi.
Există o sumă de oameni pregătiți să intre în viață devreme și pentru care școala reprezintă o nesăbuită pierdere de timp. Școlile ar trebui să se transforme în cluburi, să aibă o funcție de strictă socializare.
Trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce prezentul este o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul - un ogar din rasa afgană.
În orice cămașă în carouri hibernează tristețea stăpânilor ei.
Ea mergea cu spatele, uitându-se drept în ochii lui, congestionată. El o ținea strâns, atent să n-o scape din chinga de dud. Erau doi oameni legați pe viață și care se urau nețărmurit.
De cele mai multe ori lucrurile grave se întâmplă nu pentru că stăpânul nu știe povestea, ci pentru că n-a auzit-o cum trebuie.
Friptura trebuie s-o mângâi, cu ciorba trebuie să vorbești, dulciurile au nevoie de corconeală ca un copil, iar mezelicurile trebuiesc împodobite și bibilite, ca o mireasă!
Dacă mă credeți, și-acum simt gustul trădării la fel, ca pe-o răsuflare de seară, în care se-amestecă parfum de cafea și mișcarea metalică a unei uniforme de arnăut.
Făceam pași mici pe fostul bulevard Elisabeta, din care astăzi n-a mai rămas nici numele, și când am ajuns pe la restaurantul Carpați, unde acum e o librărie, în fața mea, la nici doi metri, pășea Zavaidoc. Era zâmbitor și senin, fără tristețea de după Matilda. Venea spre mine, cu căldură, surâzând ca pe vremuri.
Nu mi se părea frumoasă, mai ales la început, dar nici multă vreme după aceea, ci abia târziu am înțeles că era ca o nestemată scăpată în tulburimile bălții, cu totul nepotrivită în mahalaua Gorgani, unde părea căzută din cer, ca acel Hasan Çelebi, zburătorul, după care s-a dat numele unui pod. Era din altă parte a lumii, din altă viață, iar puterea ei nu venea din frumusețea care te oprește în loc, ci din ceva nevăzut și contagios, apărut pe parcurs, după ce făceai greșeala să stai de vorbă cu ea, căci, pe măsură ce-i ascultai cuvintele, intrai odată cu ele într-un balon de săpun, fără putința de-a mai ieși de-acolo. Puțini aveau ceea ce-i dăduse ei soarta. Când mă gândesc la ea, îmi vine în minte o floarea cât unghia, de un roșu scânteietor, numită sângele-dracului. Cum dai cu ochii de ea, îți vine s-o duci la nas, nu atât ca să-i simți parfumul, cât pentru că te-aștepți să tresară din cauza atenției tale. Dar, odată ce-ai mirosit-o, ești ca și mort.
Ori de câte ori povestea, părea legat cu un șiret de mătase, de oricine stătea să-l asculte.
Călugării visau pantofiorii roz, iar în nopțile verii, care învăluiau Bucureștiul cu vrăji, se auzeau inconfundabilele răbufniri ale sângelui. La vecernie, mahalaua se umplea de suspine, de foșnetul care însoțește plânsul înăbușit, iar în dințișorii străvechi ai bătrânului clopot se strecurau speranțele călugărilor de la Antim.
Când citesc romane, intru în fibra lor nevăzută și mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunare călduțe
Suferința de a nu fi iubit este mai intensă decât forța celei mai grandioase iubiri.
Leun, acest Leun amenințat să ajungă un kilipir, aninat la brâul de mătase al boierului Dan Doicescu, arăta ca trecut prin taifun. Părul îi ieșise umezit de sub fes, saricul era căzut pe frunte, iar fermena lui cu mâneci brodate arăta ca o cârpă.
Printre crimele care au înfricoșat Bucureștiul, se numără și cazul unei croitorese de lux, o femeie căutată de casele mai, pentru talentele ei uimitoare în privința șalvarilor. Mai ales unii anume, foșnitori, ca niște lalele, erau lăudați. Femeia a fost înjunghiată, la ea în casă, iar inițial suspiciunile au căzut asupra amantului ei, un funcționar de Divan, un logofăt dichisit și plin de umor, pe care îl simpatiza toată lumea.
Zilele mele par fără sfârșit, în plus, arăt la fel ca la moartea familiei mele – cu aceeași moacă stupidă, cu aceleași dorințe. Tânăr și prost, cum s-ar spune.
Pe strada Lipscani se lăsa seara și pentru mine era alt timp. Știam unde suntem, văzusem mii de imagini. —Aici e casa lui Ani, a spus Matuf, iar eu am tresărit. Era casa mea, cea pe care n-o construisem încă, albă, învechită de timp. Acolo fusese perucheria, vizavi de casa lui Nane.
Strada Batiște este ca o felie de pâine uitată în cuptor.
Lupul poate fi bătut și ucis, dar nimeni nu-i va lua libertatea. El face pași pe zăpadă și chiar dacă în urma lui rămân pete de sânge, continuă să viseze la pădurea sa nesfârșită.
— Cu cine ți-ar plăcea să semeni dintre oamenii pe care-i cunoști? Lizoanca se gândi o bună bucată de vreme. Cu părinții nici într-un caz, pe Tori nici n-o punea la socoteală, Goarna se cam nasolise… De ce-ar fi vrut să fie ca cineva? Ea voia să fie exact cum era.
Femeia dorită este ca afionul după care îți arde gura, e ca jalea care te face grămadă pe la apus.
Nu-ți pierzi timpul cu omul darnic. Nu te întinzi la băut. Nu faci filozofia gestului său. Și nici nu-l treci pe lista de prieteni. El rămâne doar un garant – omul cu banii.
La o masă de lângă geam, stătea însuși Rufă. Avea părul pieptănat cu grijă, peste cap, și era îmbrăcat cu un costum bej, lucios și moale, în totală discrepanță cu întreaga încăpere, populată de mese acoperite cu pânză mototolită, arsă pe ici pe colo de țigară.
Aurelius era un fel de majordom al bunicului meu, o prelungire tăcută și fandosită.
Doi oameni cărora le este dor unul de altul se află deja într-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador.
Cuvântul țigan este descins din numele lui Goiu Lizate Tyaga, vagabondul pentru al cărui vis nebunesc urmașii lui n-au păstrat nicio urmă de stimă.
Prin visul cuiva va trece o pisică, dizolvată în aburii serii, iar acel visător de pisici va fi primul meu cititor.
Într-o zi de august, a anului 1481, fantoma a dispărut după cum venise, închizându-se într-un bob verde, pierdut repede printre celelalte suflete care țin lumea în viaţă.
Se întoarse alene ca să-și adune gândurile și atunci îi apăru drept în față fantoma. Era mai mică decât cum o văzuse cu câteva zile în urmă. Arăta ca o eșarfă spumoasă .
Dar cea mai uimitoare era camera cu pantofi, o încăpere care pe vremuri fusese prăvălie, cu ieșire la stradă, unde Lionica strânsese toată încălțămintea care trecuse prin casă, în special pantofi de toate cu- lorile, așezați pe rafturi care acopereau pereții până‐n tavan, foștii pantofi ai fetelor ei, care fete continuau să plutească prin cameră, siluete de spumă, încă legate de acei mulți pantofi, unii cu tocuri subțiri ca niște stilete, alții ortopedici sau milităroși, pantofi de piele care bătuseră pavajul orașelor, ghete și botine de catifea, sandale roma- ne cu șireturile strânse ghem lângă ele, cizme înalte ori galoși măslinii. Iar pe lângă perechile ordonate în rafturi se înălțau câteva grămezi, în special papuci cu mărgele, balerini de mătase și pantofi de lac cu nasturi și catarame, sute de încălțări care au făcut‐o să nu mai iasă din came- ră. Ferestrele dădeau spre grădină, iar lângă pervaz era patul, pe care inițial l‐a ignorat, fiind cu totul interesată de încălțări. Mai întâi s‐a plimbat prin fața rafturilor, apoi s‐a așezat pe podea. Era o încăpere cu dușumea veche, vopsită cândva în verde, acum pe alocuri decolorată de cât fusese frecată de‐a lungul timpului, iar locu- rile albite o făceau să arate ca o hartă medievală.
Numele Bucureștiului este făcut din flori de zarzăr și din fierbințeala ardeiului perpelit pe cărbuni
Lizoanca
Fantoma din moară
Zogru
Manuscrisul fanariot
Manuscrisul fanariot
Fantoma din moară
Omulețul roșu
Omulețul roșu
