În 2015 apărea Manuscrisul fanariot, romanul care deschidea o lume. Dintr-un document vechi, un contract de vânzare a unui om, s-a născut treptat o trilogie. Au urmat Mâța Vinerii și Homeric, trei romane legate prin aceeași epocă, același oraș și același imaginar: Bucureștiul secolului al XVIII-lea, viu, amestecat, senzual, violent, plin de iubiri, mirodenii, legi crude, rețete magice, plante vrăjitorești și întâmplări aflate la granița dintre istorie și fabulos.
La 10 ani de la apariția primului volum, Trilogia Fanariotă rămâne una dintre cele mai ample construcții narative dedicate Bucureștiului fanariot. Ridicată din arhive, cronici, cuvinte uitate și povești vechi, trilogia recompune un oraș neliniștit, în care fiecare stradă ascunde o iubire, o vină, un negoț, o vrajă.
LIPSCANI - o geografie fabuloasă.
În anul 2015 nu se vorbea aproape deloc despre fanarioți, iar dacă erau pomeniți, nu se spunea nimic de bine. Nici literatura nu îi prezentase într-o lumină favorabilă.
Dar în acel an a apărut Manuscrisul fanariot, care, inevitabil, a dus cu gândul la Principele lui Eugen Barbu și la Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale, adică la balcanism și la latura pitorească a literaturii române. Însă romanul era mai mult decât atât, după cum s-a observat imediat.
Lejeritatea tonului face diferența dintre autoarea acestui op balcanic, de secol XXI, și lineajul prestigios al predecesorilor, toți bărbați cu stiluri apăsate. Ororile, descompunerea, mizeria umană și cea morală, sărăcia lucie; strălucirea, opulența, culorile vii, sunetele suave sau sălbatice, rafinamentul detaliilor; amestecul de orient, balcanic, și europenism; toate aceste ingrediente moștenite sunt tratate fără melancolie – acel sos secret, ucigător, care unifică trecutul și prezentul percepției noastre despre București într-o resemnare perversă. Ruști e omniprezentă cu discreție în romanul său, care nu e însă al său în sensul unei asumări nostalgice, al unei identificări primejdioase cu subiectul. Empatia autorului există, ea nu e doar colorată social, ci și psihologic, însă distanța psihanalitică e evidentă permanent. De la alegerea cu grijă a vocabularului, un amestec impecabil de strictă contemporaneitate și arhaism încărcat fonetic, barocizant, până la stilul sumar, precis, al narațiunii, care galopează fără ostentație din oroare în oroare, se citește o detașare clinică, dublată de curiozitatea exploratorului-aventurier.
Dan Călin, Observator cultural, nr. 841
Fanarioți. copyright doinarusti.ro
În acești 10 ani, Manuscrisul fanariot a deschis un drum spre lumea fanariotă, influențând alți scriitori, redeschizând gustul pentru fastul fanariot și aducând teme care au contribuit la reevaluarea literaturii balcanice.
VIDEO: Povești din Bucureștiul fanariot
Romanul a avut mai multe ediții, inclusiv una în albaneză. A fost prezentat la Târgul de Carte de la Istanbul, în 2015, iar mai multe fragmente au fost traduse în turcă. Un fragment consistent a fost publicat de Trafika Europe, nr. 8, 2016.
Mircea Muthu a dedicat romanului un capitol în prestigioasa sa carte Balcanismul literar, în ediția revizuită din 2017.
„O carte fastuoasă, de o senzualitate molipsitoare, un poem închinat Bucureștiului.”
Eugen Negrici
Dar cel mai important, Manuscrisul fanariot a deschis un drum: a început să se vorbească despre secolul al XVIII-lea ca despre perioada de formare a României moderne. Documente particulare, aflate prin arhive, au ieșit la lumină, încercând să alcătuiască o mentalitate, un profil antropologic. Tudor Dinu a scris Oamenii Epocii Fanariote. Critica literară s-a aplecat asupra romanului din perspectivă culturală și istorică. Emanuela Ilie, Catrinel Popa și Alina Bako au venit cu teze despre reevaluarea fantastică a lumii fanariote în romanele Doinei Ruști. Emanuel Lupașcu a scris ministudiul Bucureștiul fanariot al Doinei Ruști.
Mâța Vinerii este cel de-al doilea roman al Trilogiei Fanariote, apărut în 2017.
Tradus în mai multe limbi de circulație, s-a făcut vizibil mai ales în versiunea engleză: The Book of Perilous Dishes.
Recomandat de librarii de pe Amazon, recenzat de Historical Novel Society și menționat de The Guardian, romanul a avut un tur al blogurilor britanice și mai multe evenimente, inclusiv la Târgul de Carte de la Londra, în 2022.
Rosie Goldsmith citește din Mâța Vinerii — versiunea engleză
Romanul a avut evenimente la Leipzig, Londra, Budapesta, Granada, Madrid, Beijing și Canton/Guangzhou, în China, într-un traseu care a inclus 5 orașe.
Exegezele asupra romanului pot fi citite aici. În bibliografia romanului se află și volumul Women’s Imaginary Cooking and Appetites Across Cultures, Cambridge Scholars Publishing, 2025.
Apărut în 2018, romanul încheie trilogia.
Homeric duce mai departe lumea fanariotă spre un teritoriu spectaculos, cu parfumuri ucigașe, plante vrăjitorești, pictori, măcelari, spirite, pasiuni și ființe fabuloase.
Doina Ruști, Alexandru Papadopol & Homeric
Cea mai frapantă calitate a scrisului Doinei Ruști, vizibilă în toate cărțile sale, e verva imaginativă din care se țes poveștile, energia inepuizabilă din care se nasc personaje și fire narative. Deși e turnată în convențiile romanului istoric, proza pe care o scrie D.R. folosește ipotezele istorice ca pretexte pentru a explora scenarii fantastice, împletind ficțiunea cu metaficțiunea într-un aliaj de realism-magic ce o apropie de marii maeștri sud-americani, cu scrisul cărora pot fi stabilite numeroase corespondențe. Mai mult
Mircea Buda, „Homeric or about the Magical Powers of Storytelling”, Acta Marisiensis. Philologia, Volume 1, Issue 1, 2019
Mai multe cronici pot fi citite aici.
La 10 ani de la apariția primului roman, Trilogia Fanariotă rămâne la fel de actuală, invitând la un act de arheologie literară, mai ales că fiecare roman e însoțit de o hartă care aduce alături ficțiunea și realitatea nemijlocită. De aceea s-a și vorbit despre o geografie literară a Trilogiei.
Într-un volum recent, Alina Bako vorbește despre geoliteratură și geografie literară în proza Doinei Ruști, așezând-o în vecinătatea unor scriitori precum Slavici, Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Cărtărescu și Norman Manea, cu accent asupra dimensiunii spațiale, simbolice și de frontieră a ficțiunii sale.
Cartografii ficționale
Harta din romanul Manuscrisul fanariot
Trilogia Fanariotă a readus în prim-plan un București vechi, adesea ignorat sau redus la clișeu: un oraș al negoțului, al amestecurilor, al violenței și al seducției, dar și un spațiu fondator pentru imaginarul românesc modern.
După 10 ani, cele trei romane continuă să fie citite împreună, ca o hartă literară: Manuscrisul fanariot deschide documentul și drama libertății, Mâța Vinerii intră în bucătăriile magice ale orașului, iar Homeric duce lumea fanariotă spre fabulos.
Trei romane, trei intrări într-un oraș dispărut și totuși viu, în care se amestecă și mituri și istorie, dar mai ales ficțiune inconfundabilă.
Doina Ruști în edituri:
