Doina
Ruști

Călugărul Valah

Dintre istoriile teribile ale lumii vechi, face parte și una despre un călugăr psihopat și un sclav mic, foarte iute de picior. (2019-07-19)
Călugărul Valah - Doina Ruști

Călugărul acesta este angajat de niște moldoveni, de la Roman, ca institutor pentru plozii lor. Pe vremea aia, dacă cineva avea nevoie de un dascăl pentru copii, angaja un călugăr, fiind convenabil pentru ambele părți: călugărul mai scăpa de la mănăstire, iar familia îi plătea de regulă doar cazarea și masa. Iar această familie era bine situată, fiind boiernași (cu rangul de sluger), cu moșii, trei cârciumi, moară, animale și sclavi. Prin urmare, la valoarea lor, nu s-au mulțumit cu un călugăr autohton, ci au preferat unul exotic, adus din Valahia. Acest călugăr, învățat și înzestrat cu o imaginație prodigioasă, avea și o înfățișare remarcabilă. Așa că nu este de mirară c-a plăcut întregii familii, dar mai cu seamă mamei copiilor, Maria, care s-a îndrăgostit de călugăr. Exact ca-n Stendhal! Familia și-a dat seama, iar călugărul și-a pierdut slujba. Totuși, el nu s-a întors de unde venise, ci a cerut adăpost la Mânăstirea Tazlău, de unde a continuat să-i trimită Mariei scrisori. Să nu vă imaginați că le punea la poștă și gata! Existau prieteni, comisionari, alți călugări sau robi de pe moșiile mănăstirii, care abia așteptau să facă parte din vreo intrigă amoroasă. Iar călugărul nu scria prostii! El era un intelectual, v-am spus, preocupat de tratate de medicină, de Theodoret și de Avicenna, de rețetare și de plante, care puteau să schimbe viețile oamenilor. În timpul acestei corespondențe secrete, Maria a învățat multe și, cum avea sânge Cantacuzin, a acționat prompt. Slugerul a murit subit, iar la câteva zile de la înmormântare, călugărul s-a instalat la moșie.

Citeste mai mult în Adevărul:

Un călugăr care trăia în deplină singurătate, la Cozia, a dat de rețetă într-un pergament. Și, pentru că-i plăcea caviarul și mai ales combinația de dulce și acru, a mâncat ova mora pe săturate. Sunt unii care se satură cu doar două înghițituri, pe când mulți alții își văd sațul abia după ce înghit o găleată. Călugărul a mâncat până când și-a pierdut capul. Două zile mai târziu a lăsat mânăstirea, încurcându-se cu o văduvă care trăia pe picior mare la moșia ei muncită de peste 200 de brațe. Aici, călugărul mâncător de ova mora a cășunat pe niște copii născuți robi. (Mâța Vinerii)