Cum mâine e Sf Gheorghe, zeu creștin, agrar, războinic și patron al scrânciobului împodobit cu salcie, profit de ocazie să dedic tuturor celor care poartă acest nume istorisirea de azi.
Dintre multele puteri magice face parte și aceea de a da nume. A hotârî cum se numesc lucrurile din jur, ca să nu mai zic oamenii, înseamnă de fapt a pune ordine. Numele clarifică, face accesibile locuri, lucruri și mai cu seamă persoane. Cu toate acestea nu oferă siguranţă ori stabilitate pentru că un nume poate fi schimbat, modificat, aglutinat în altele (vezi ce-a pățit Leun!) .
O lume străină, în care nu sunt cunoscute numele lucrurilor, inhibă, intimidează și adeseori decide înfrângeri devastatoare. Din contră, lucrurile știute încurajează acţiunea și determină comportamentul dezinhibat al învingătorului.
Nu întâmplător, în mitologia românească, cel care cheamă pe nume nu face doar o invitaţie nevinovată, ci își exercită puterea de a-l înrobi pe cel chemat. A-i spune numele este ca și cum l-ar lăsa fără apărare, descoperit și neputincios.
Dintre multele divinități care au această putere, pe lângă strigoi și strigi, se numără și Marțolea, o figură insolită, războinică și seducătoare totodată, legată, ca și Gheorghe, de primăvară. Descins etimologic de la Marte, zeul războiului, Marțolea este un hibrid, confundat cu zeitatea care patronează ziua de marți (de marți seara, cu precădere), dar și luna Marte & mărțișorul.
Înfățișarea sa este stranie. Ființă hidoasă, are trăsături omenești, dar are coarne și este acoperit cu păr, ceea ce-l face să semene cu un țap lânos. Picioarele sunt cabaline: înalte subțiri, copitate. Poate să ia orice formă, deși cel mai adesea apare ca o bătrână neînchipuit de urâtă și de rea, fiind slujită cu mare credință de către pisici.
Există o grămadă de povești înfiorătoare în care Marțolea se îndrăgostește de fete și le mănâncă inima.
În singurătatea munților ori prin pădurile în care trăiește, cântă uneori, iar cântecul este atât de duios încât mișcă inimile cele mai împietrite. Iar această putere de seducție se prelungește în nume, căci știe să-l șoptească într-un mod special, încât e greu să nu răspunzi, iar cine răspunde - e terminat.
O poveste culeasă de Elena Niculițǎ-Voronca, din zona Tecuciului, spune că Marțolea s-a supărat pe o fată, care nu primea nicio pisică în casă. Cum mama acestei fete tocmai murise, Marțolea i-a luat înfățișarea și-a bătut în ușa fiicei îndoliate, strigând-o pe numele de alint. Iar fata a fost convinsă că mama sa se întorsese din morți.
Viața a intrat în normal, iar Marțolea, cântărețul crud, avea grijă să-i spună periodic pe numele. Probabil c-ați întâlnit oameni care la fiecare două-trei vorbe vă spun pe nume. Să nu credeți că sunt tâmpiți! Ci pur și simplu au trecut prin școala strigoilor sau au citit studii de psihologie.
Revenind la poveste, Marțolea avea un plan clar, voia s-o ucidă pe fată prin opărire, găsind acest lucru foarte amuzant și o pedeapsă cinstită pentru faptul că nu avea pisici.
Dar la un moment dat s-a întâmplat ceva, un declic, o mică inadvertență în fapte, care-a băgat-o pe fată la bănuieli.
Reușind să-l scoată pe Marțolea din casă, a făcut două lucruri pe care le știa din bătrâni: a așezat în ușă o roată de car, de care a priponit o… vacă neagră. Este straniu amănuntul ăsta și bineînțeles că e greu de închipuit că fata avea pregătită o vacă pentru ocazii ca asta. Dar nici nu-i exclus. La urma urmelor nu avea pisici, dar poate că își luase ca animal de companie o vacă. Iar dacă ne imaginăm vremea arhaică, ar putea fi doar un totem desenat pe ușa închisă. Un animal jertfit, dat în schimbul unei vieți omenești.
Marțolea s-a resemnat și s-a întors în pădure, însoțit de pisicile care îl adorau.
Vi-l imaginați? Înalt, cu picioare lungi, elegante, cu față de țap, cântând înfiorător de frumos! Toate aceste zoomorfismele îi deconspiră înrudirea cu faunii și cu zeitățile silvestre din mitologia greco-latină. Dar spre deosebire de Silen ori de Pan, Marțolea apare ca personaj crud, războinic și răzbunător, ca zeul Marte, de la care a moștenit numele.
Nu vrea nimeni să-i deseneze portretul?
în Adevărul
