Doina
Ruști

Strigoii

Ființele rele sunt de două feluri: cele care te cheamă (ca strigoii) și cele care se zvârcolesc și te ating din greșeală (vârcolacii). Restul sunt combinații:). În folclorul românesc, vârcolacii nu s‑au bucurat de o atenție așa de mare ca strigoii. Despre aceștia există o literatură bogată, un epos aproape homeric, din care am ales o poveste. (2019-08-02)
Strigoii - Doina Ruști

Într-un sătuc trăia o fată frumoasă în legătură cu care își făcuse planuri mari un demon. Acesta era stăpânul strigoilor și avea puteri asupra ființelor omenești. Intrată sub vraja lui, fata moare fără să fi fost bolnavă, secerată chiar lângă altarul bisericii, spre jalea părinților și-a întregului sat. Conform obiceiului, ea este privegheată chiar în biserică. Însă, spre oroarea generală, a doua zi, cei rămași s-o păzească sunt găsiți morți. Pe corpurile lor se vedeau urmele lăsate de dinții unui vampir.

Până aici toate ar fi fost de acceptat, chiar și moartea prematură a unei fete frumoase. Însă existența unui strigoi în biserică era ceva cu adevărat înfiorător. Așa că vestea a zburat până la rege. Acesta a chemat sfetnicii și pe mitropolit și în cele din urmă a hotărât ca în noaptea următoare să fie trimis la biserică un soldat, înarmat până-n dinți.

Și cum nimeni nu voia să petreacă o noapte în biserica bântuită, generalii au dat ordin ca numele nefericitului să fie tras la sorți. Destinul a ales un soldat atât de înfricoșat de noua lui misiune, încât a parcurs drumul plângând în hohote.

Oamenii știau cine este și unde se duce, așa că nici n-au mai ieșit să se uite la el, ci plângeau fiecare prin case, prin grădini și pe unde mai apucaseră, căci soarta sodatului era pecetluită deja.

Citeste mai mult: adev.ro/pvk5lk

Citeste mai mult: în Adevărul



share on Twitter
share on Facebook