Doina
Ruști

Încheind romanul Nas de bulgar, continuarea romanului Ferenike, Doina Ruști reflectează asupra identității, iubirii și moștenirii balcanice, pornind de la o întâlnire memorabilă cu un scriitor american și ajungând la istoria personală care traversează ficțiunea sa. ...

Există ceva neliniștitor și tandru în scriitorii născuți sub zăpezi. Februarie pare să-i lege printr-o lumină rece și o curiozitate perpetuă, prin visare și luciditate în doze egale. Despre această fraternitate acvatică vorbește și articolul ...

Romanul Fantoma din moară este analizat în The Ashgate Encyclopedia of Literary and Cinematic Monsters (Routledge, New York) ca o formă de neogotic est-european, specific postmodernismului târziu. Clasificarea îl plasează într-un cadru comparativ internațional, subliniind modul în care ...

Jurnalul scriitoarei Doina Ruști despre șederea în China, la Academia de Literatură Lu Xun, Beijing și în călătoria în provincia Sichuan.

Literatură și turism cultural, într-un oraș unic​.

Iubesc finalurile complete care nu mă lasă cu ochii în soare. Îmi place să știu că scriitorul mă respectă și îmi spune povestea până la capăt, chiar dacă știu că nicio poveste nu are sfârșit. ...

După-amiezele de vară, ale adolescenței, când cititul devenise un viciu

Scenele de dragoste sunt greu de scris. În mod ipocrit, scriitorul tânăr le evită, sub pretextul foarte la modă, că iubirea fizică nu trebuie povestită. Este adevărat că poți deveni repede penibil, dar asta nu ...

Biruri vechi, dispărute, dar nu uitate

Doina Ruști și alți scriitori contemporani

Sub crengile bradului o așteptau coșulețe vopsite, cutioare și pungi de mătase.

La marginea Impreiului de Răsărit, undeva pe malul Bosforului, trăia și Myrrhina, preoteasă a zeiției Bastet

Parfumurile îmi povestesc pe larg, mă pun în contact cu multe istorii secrete. Un interviu de Claudiu Sfirschi-Lăudat

Încheind romanul Nas de bulgar, continuarea romanului Ferenike, Doina Ruști reflectează asupra identității, iubirii și moștenirii balcanice, pornind de la o întâlnire memorabilă cu un scriitor american și ajungând la istoria personală care traversează ficțiunea sa. ...

Cum am învățat să scriu, cum am devenit cititor.

Povestirile stranii din Nostalgia lui Cărtărescu, viziunea lui Patapievici despre lumea lui Dante și aventurile lui Zogru, din romanul meu omonim au fost, în mare, subiectele discuției.

Metamorfoza mătrăgunei într-o bătrână despletită sugerează latura aproape malefică a plantei pe care o invocase un personaj eliadesc.

Gândinu-mă la solstițiu, nu pot să-l evit pe Eliade și Dicționarul de simboluri pe care i l-am dedicat

Explorând viața, muzica și romantismul unui artist de neuitat prin istorie și ficțiune.

Copii, clone, multiplicări, tipărituri

Biruri vechi, dispărute, dar nu uitate

Barca aventurilor

Uniforme, vise și revoluții

Într-o vară toridă, cândva, pe când și verile erau altfel, mai copleșitoare, cu soarele filtrat de petale de crin.

Zilele verii, de-atunci și de acum, ziarul uitat pe o bancă.

I-am cerut să renunțe la perdeaua neagră. Nu se poate cum vrei dumneata, m-a pus el la distanță, iar ca ultim argument m-a întrebat privindu-mă drept în ochi: la ce școală ești?

Prima tentație a fost să vă chem printre versuri, dar povestea, cu toată populația ei, a făcut o criză de aroganță și m-a ținut pe loc, așa că vă invit să ne întoarcem la proza ...

Pe bulevard, cu mintea plină de gânduri

În fiecare toamnă sunt nostalgii și revolte. A început școala

Doina Ruști și alți scriitori contemporani

Prin școala noastră mișunau scriitorii, aduși la orele de română sau invitați la multele reuniuni comuniste.

Cuvintele din vise sunt întotdeauna în relație subtilă cu obsesii și frici, cu zone radiate, cu întâmplări exilate sau aflate pe cale de-a fi scoase la marginea ființei noastre.

Se trezea lumea, ardea iarba, iar boierul scria cu cerneală verde, apoasă: 16 mai, 1806. « Cumpără-mi dumneata niște

Cititorul nu pierde timpul. El știe exact despre ce vorbește și nu permite nimănui să bată câmpii: el cunoaște paragraful, pagina și chiar sursele de la care au pornit frazele unei cărți. E greu de ...

Alegerile au multe cauze

În acest moment al amiezei - și cine nu știe cum e amiaza de București, n-are decât să ridice ochii spre cer când ajunge soarele deasupra Bisericii Zlătari -, deci în acest timp al prânzului ...

Dacă găsiți lângă ușă, în diminețile următoare, o nuielușă

Scriitori, trimiteți-vă nevestele în funcții ICR, ca să primiți finanțare pentru traducerea cărților! E perfect legal și moral.

I se înfățișează interlocutorului ca personaj-povestitor, ca maestru al istorisirii, trăgându-l de mânecă să ia parte la spectacol. Dar, povestirea este și un act de manipulare.

Prototipul acesta monstruos constituie un fel de talpă a iadului, tocmai de aceea e numită și zgripțuroaică.

Prototipul acesta monstruos constituie un fel de talpă a iadului, tocmai de aceea e numită și zgripțuroaică.

Mă văd încă bâjbâind pe text, fumând cu un portțigaret moștenit de la tata

Mi s-a întâmplat de câteva ori să primesc romane bine scrise, cu emoție, cu un conflict bine repartizat etc., însă cu mesaj gata „fumat”.

Pe timpul zilei, aproape că nu ieșea, hotărâtă să devoreze biblioteca. Și-avea și un mod de-a ține cartea sub ochi, că imediat îți doreai să faci parte și tu din cartea aia.

Nu putea să mai doarmă, lumina ajunsese ca acea reclamă din fereastra lui Kramer.

Se vor amâna examenele? Dar de ce să se amâne? Guvernanții sunt datori să organizeze examenele naționale pe cheltuiala lor.

Să nu credeți că e ușor să scrii o povestire, cu personaje, cu un discurs epic - săptămână de săptămână.

Chiar și lungul șir de personaje învinse, umile, pe care le aduc secolele 19⁠-⁠20, au rolul mai curând de a spori strălucirea rechinului decât de a întări ascensiunea vreunui șobolan. Bașmacichin, săracul, mort din cauză ...

Zogru stătea plictisit pe un raft, asteptandu-și rândul, îmi părea rău că-și pierduse entuziasmul, empatizam cu el. Sâmbătă către seară, una pariziană, într-o mare de oameni. Vă imaginați, nu?

În teritoriul ăsta trăia pe vremuri un bărbat căruia i se dusese vestea pentru petrecerile destrăbălate

Se auzi, în fine, pentru prima oară, și glasul lui, un glas venit parcă printre niște trestii uscate, nesigur și vinovat, susținând monosilabic că nu este el.

Desigur spiritistul Perticari (despre care am mai scris aici), pomenit prin documentele veacului 18, vestit pentru că vorbea cu morții, ar putea fi un șarlatan.

Scundacii mișunau peste tot, și pe jos, și în căruțe, viile fiind împânzite de felinare și de câini care, cu toate că nu puteau să ne muște, făceau zarvă, chemându-și stăpânii, ceea ce până la ...

Erau povești de tot felul, despre oameni fericiți să simtă inima morii

Viața lui ar fi mers înainte frumos, dacă nu apărea Nălbica să ridice pretenții. Își voia casa, iar ca martor, îl avea pe Ioniță Zugravu. A plătit un dregător, a dat bani în stânga și-n ...

A ridicat toporul deasupra capului fără să știe ce să facă și ar fi stat așa mult și bine, dacă n-ar fi apărut un căpitan călare.

Am scris în blogul din Adevărul o povestire în fiecare săptămână, până când s-au adunat peste 130. Nu-mi vine să cred! Dacă m-ar fi pus cineva să scriu o sută de povestiri aș fi refuzat ...

Un arbust, cu lemn negru și parfumat, din care se fac și astăzi mărgele, mătănii, cutiuțe și alte obiecte delicate, printre care și tocuri de scris

Îi aducea hainele, îl îmbrăca. Îl asista în timp ce acesta își lua micul dejun. Sărea cu desertul îi aducea cafeaua. Își petrecea toată ziua la ușa stăpânului, așteptând un sunet de clopoțel.

Pe plita largă clocoteau vase de tot soiul, de la ceaune și tigăi, la cazane mari, în care erau opărite scoicile ori la crăticioare cu sosuri și ibrice cu siropuri, țuici parfumate ori ceai de ...

Prin grădinile bucureștene se auzeau numai ofuri, iar apa Dâmboviței începuse să se umple de șoapte

Revista în care am publicat prima povestire

Barbu, un bărbat plin de vise, SPP-ist la harem

După ce-și face testamentul, Băjescu se ține de cuvânt și moare, de aici începând viața liberă a tinerei Băjeasca

Acest bărbat, în care investise niște luni bune, - nu era de încredere.

Satira, ori cum îi zic adulatorii - satira subțire -, chiar filozofică, îmbrăcată în pamflet ori travestită în parodie, satira, cu toate fețele ei - mi se pare facilă și cu pretenții, gargaragioaică, constipată, artificioasă ...

Pe vremea studentiei imi facusem o rochie din cașa, verde-închis, cu gluga, pe care o purtam si asa, dar si peste blugi, ca hanorac. Eram foarte mandra de piesa asta, nimeni nu avea pe vremea ...

Revoluția virusului

Zilele trecute, m-am întâlnit în magazin cu cineva, o persoană foarte cunoscută, fără să-mi pot aduce aminte numele ei. Deși, nota bene: nu purta mască! Un lapsus . O fisură.

Pe zidurile albastre ale Porții lui Ishtar se află mushkhushul, hibrid înspăimântător, reprezentare a lui Marduk și protector al Babilonului Antic.

În hol, la recepție, se vindeau ilustrate cu exponatele din muzeu, printre care și un portret, care mi-a atras atenția imediat. Era un tip de pe la începutul secolului al 19-lea, în floarea vârstei, negustor ...

Viziunile cafegiului (Homeric)

Nu de mult, m-au ajuns din urmă pădurile îndepărtate ale copilăriei. Și sub apăsările lor, cu amintirea acelor crengi care știau toate limbile, mi-am dat seama că mă aflam în mijlocul unei experiențe ample, ca ...

Orașe sub soarele verii, în câteva romane, citite vara. Locuri celebre, viziuni, povești.

După ce termini un roman esti tentat să faci proba titlului. Pe mine tentația asta mă încearcă înainte de-a mă apuca de scris. Mă aflu la finalul unui roman, în umbra parfumată a epopeii, unde ...

Orice scriitor face experimente, visând să fie în avangardă, cu toate că își dorește cu ardoare să fie clasic, să atingă acel punct al operei fără vârstă. Mâine mă întâlnesc cu Paul Cernat, exegetul avangardei ...

În urmă cu 5 ani scriam Manuscrisul fanariot. Mai precis, uitându-mă în memoria diavolească a laptopului meu, am constatat că exact pe vremea asta, în urmă cu cinci ani, scriam următorul pasaj

Secvențe, episoade, narațiuni care-ți bagă în minte imagini, o scriitură cinematografică, în romane de top. Despre câteva am scris pe Cartepedia

Când vrei să transformi un fapt oarecare în literatură, începi prin a te ambala și sfârșești prin a intra perfid în interiorul unor evenimente, care până la urmă fac parte din biografia ta. Un destin ...

Despre China, despre prejudecăți. Confesiuni de scriitor: astăzi despre mâncarea chinezească.

Despre China, despre prejudecăți. Confesiuni de scriitor

Despre China, despre prejudecăți. Confesiuni de scriitor

Despre scris, citit, faptă și ficțiune.