Doina
Ruști

Vizual, ultra‑vizual

Secvențe, episoade, narațiuni care‑ți bagă în minte imagini, o scriitură cinematografică, în romane de top. Despre câteva am scris pe Cartepedia (2019-06-12)
Vizual, ultra-vizual - Doina Ruști

Scene puternice vizual, gata să se deruleze ca un film, adică de o narativitate care te obligă să-i vezi conținutul - iată la ce mă gândesc în momentul de față! Dacă iei o carte din raft, să zicem Demonii lui Dostoievski, ce vezi în minte? O insectă care traversează pervazul? Un spânzurat care se leagănă în sfoară? Fiecare carte are imagini care vin după tine. Madame Bovary? O! Da: cum își pregătește pelerina de drum. Asta văd. O văd pregătindu-se să plece în lume cu un amant care n-are nici cea mai mică intenție să mai lungească legătura, de altfel labilă, cu Emma. Dar nu asta e aventura?! Să trăiești fără precauții, fără cenzură? Fiecare roman are scene de o acuitate cinematografică, care se modifică, se completează, continuă să evolueze dincolo de roman, în mintea ta, de cititor plin de pasiuni și dornic de aventură.

Mo Yan: Obosit de viață, obosit de moarte

Ximen Nao, metamorfozat în porc, aflat într-unul dintre momentele în care vrea să scape de un băgăcios, scurmă cu râtul după un ciob, reșește cu greu să-l ia în copită și să arunce în persoana ingrată, dar ciobul intră în fruntea soției sale, care se prăbușește cu urlet, iar urletul ia forma unui șarpe argintiu, ulterior ghemuit la pământ. Totul se petrece sub caisul înflorit, cu încetinitorul, văzut prin ochii unui porc, care a fost cândva om.
Scena face parte din romanul lui Mo Yan, Obosit de viață, obosit de moarte, care excelează printr-un vizual halucinant și memorabil.

Patrick Süskind: Parfumul

Din Parfumul lui Süskind mi-a rămas în minte episodul în care Grenouille începe să învețe artele subtile ale mixturii, făcând săpunuri, rujuri și pudre, prafuri pentru curățat dinții. Amestecă lichide misterioase care ondulează părul pe termen lung. Văd încă distilatorul, cu cap de maur, în care aruncă plantele mărunțite, îl urmăresc cum întețește focul, așteptând să bolborosească fiertura. Apoi aburii trec prin tuburi și apar picăturile de esență - parfumul. Am văzut recent și serialul în cheie realistă (2018, r. Philipp Kadelbach), făcut după roman, care, deși eliberat de poezia peliculei lui Tom Tykwer (din 2006), păstrează nealterată impresia mea, amănuntele vizuale ale micii distilerii, pusă pe picioare de parfumierul Baldini. Și el face parte din scenă: îl țin minte notându-și asiduu mișcările vrăjitorești ale lui Grenouille.

Și mai sunt câteva, despre care am scris în Playlistul meu de pe Cartepedia