Doina
Ruști

Homeric

Homeric - Doina Ruști
Editura Polirom, 2019

“Dincolo de titlu - al cărui subtext enigmatic se lasă decriptat abia spre final, Homeric e romanul unei lumi bucureștene din epoca fanarioților, fără determinări istorice precise, dar recompuse cu o minuție și autenticitate cuceritoare: un răsfăț al simțurilor și un desfrâu al fabulosului într-o carte a pasiunilor damnate și al farmecelor fatale, ieșite parcă din pivnițele eliadești ale Străzii Mântuleasa.

În centru se află Gorganul și codrii, dispăruți între timp, ai Cotrocenilor, populați de ființe fantastice care cresc în ierburi, floarea divinației („sângele dracului”) deschizătoare de porți spre lumea de dincolo. Viața comunității e destabilizată de contactele - generatoare de dispariții misterioase - cu creaturile invizibile ale pădurii. O lume întreagă trăiește sub ochii noștri prin magia poveștilor întrețesute, iar dintre zecile de personaje se desprinde fatala domniță bastardă Despina Băleanu, tatăl ei adevărat, complice al duhurilor pădurii, Mărmănjica cea neiubită - o Cenușăreasă imunizată de poțiunile unui tutore, doctor cu stagii la Viena, straniul zugrav Pantelimon Iorga, irezistibila ghicitoare Ciptoreanca, sau aventurierul Ahmet, eșuat din Levant la Porțile Orientului, în această „cronică a Bălenilor” sui generis... Perspectivele se schimbă ca într-un carusel al fantasmelor, iar cititorul sfârșește prin a deveni el însuși obsedat de farmecele unor narațiuni în foi de viță.

Povestitoare înnăscută și proprietară a unui teritoriu imaginar propriu, bântuit de fantomele istoriei și de „demonii” feminității, Doina Ruști se impune, prin acest tur de forță al imaginației, ca o maestră a realismului magic, balcanic, redimensionat, spectaculos, în cheie fantasy."

"Un nou roman fabulos semnat de Doina Ruști"

"Homeric", de Doina Ruști - un roman de mister într-un registru fantastic. Mai mult aici

"Un nou roman de avangardă al scriitoarei Doina Ruști"

"E o carte pasionantă, cu accente de roman polițist noir, scrisă cu nerv și cu știință atât a istoriei, cât și a locurilor, așa cum erau ele în vremuri deloc imemoriale, dar a căror dimensiune istorică pare că nu poate fi prinsă într-o schemă temporală. De ce? Fiindcă aglutinarea ei în fantast o face aproape imposibil de plasat într-o perioadă istorică strictă, lucru cu atât mai bun cu cât, în fond, pe cititor n-ar trebui să-l intereze neapărat aspectul ăsta, ci mai degrabă cum e posibil ca Năltărogu să se facă invizibil, cum de Mărmănjica citește gândurile oamenilor sau cum de aparent umilul Mărin cafegiul devine poate cel mai important personaj al cărții. De ce? Citiți „Homeric” și veți afla totul, inclusiv semnificația enigmaticului titlu ales deloc întâmplător de Doina Ruști". more

"Romanul Homeric poate fi citit și ca narațiune orientală, și ca roman de aventuri, și ca frescă fanariotă, și ca roman fantastic, dar este toate acestea la un loc și mai mult decât suma lor. Este, asemeni epopeii la care face un clin d’œil, o poveste magică despre Lume, despre destine tumultuoase din care, cu timpul, se alege praful. Iar Naratorul, care, deși trăiește sute de ani, ajunge și el să îmbătrânească, recunoaște că ceea ce poate dura este numai... Povestea, adică Literatura. "

Doina Ruști face dovada unui har narativ ieșit din comun, a unei imaginații debordante, a unei erudiții rare la scriitorii de azi și a unui umor nebun. Citește mai mult

Îmi place grozav cartea! Am citit și Manuscrisul fanariot, cu aviditate, cu mulțumirea pe care ți-o oferă povestea atent ticluită, așternută pe hârtie în urma documentării făcute cu interes și cu pasiune, o carte scrisă cu dragoste, însă Homeric m-a acaparat cu totul! Limba română capătă atâta sens, atâta culoare, atâta farmec, în povestea parcă venită din străfundurile Bucureștiului... personajele (Mărmănjica este preferata mea, până acum), vestimentația lor, locurile, casele, zidul măcelăriei (pictat și răspictat de Pantelimon după dorințele și putințele orășenilor care devin mai înțepați, după ce au fost zugrăviți, având o atitudine ușor de recunoscut…), sentimentele-mirosurile-nuanțele care luminează ori întunecă narațiunea și te țin în tensiune... totul este incitant și cu greu te oprești, pentru a închide ochii și a încerca să rămâi acolo unde te ține captiv acțiunea. Mă fascinează firescul relatării, umorul și bogăția limbii, precum și dragostea față de orașul acesta în care și acum ne luptăm să trăim. Mă bucur să mă așez comod, să deschid atât cartea cât și harta aferentă (un plan al orașului pe care, ca un copil, abia aștept să mai descopăr câte un detaliu pe care încă nu l-am remarcat), să intru din nou în miezul întâmplărilor și să mă las condusă de un narator implicat în acțiune (care nu se lasă descoperit deocamdată) și greu decid să mă opresc, pentru a nu o termina prea curând, pentru a relua lectura... Mulțumesc, Doina Ruști, pentru bucuria de a citi această carte!

share on Twitter
share on Facebook