Lizoanca este o cutremurătoare carte scrisă într-un stil rafinat și nuanțat.
Martina Freier
Lizoanca (în vârstă de 11 ani) trăiește într-un mic sat românesc (Satu Nou) și în mod neașteptat ajunge în centrul atenției publice. Oamenii o consideră vinovată de răspândirea unei epidemii, iar de-a lungul unei veri fierbinți, se transformă în inamicul public nr 1. Mai întâi acaparează atenția sătenilor, apoi, prin intermediul mass-media, se transformă într-un personaj național.
Pe măsură ce se construiește acest caracter, vânat, blamat și adorat totodată, ies la iveală numeroase alte secrete, mai mari sau mai mici, încât, treptat, povestea se transformă într-o cronică a unei mici comunități rurale. Ipocrizii, umilințe, cruzimi și crime. Fiecare personaj a contribuit într-un fel sau altul la schimbarea de mentalitate a societății. Toate aceste întâmplări vechi se află de fapt în subteranele lumii actuale, iar odată cu dezvăluirea lor, se recompune în detalii însăși istoria ultimilor 60 de ani, în care satul est-european s-a aflat într-o continuă decădere.
Cele 13 povestiri (care compun povestea Lizoancei) duc spre un singur personaj, un anume Moș Petrache Notaru (80 ani). El este cel care a comis acele fapte de cotitură în viața satului, iar în jurul lui se dezvoltă toate celelalte personaje, care, într-un fel sau altul, compun biografia Lizoancei. Notaru a distrus viața lui Tori (bunica Lizoancei). Tot el se află la baza complexelor lui Greblă, un pedofil. Notaru a alimentat fricile Sanitarei, înrăind-o. Și tot el rescrie istoria unui inel antic, descoperit în copilărie. Notaru este arhitectul neștiut al unei lumi, care sintetic se numește Lizoanca.
[Doina Ruști's books on Goodreads](
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Romanul se distinge printr-un stil narativ singular, care detaliază prezentul și trecutul personajelor, aducând alături reminiscențele comunismului si o ficțiune de calitate.
Dulce Carpio, La Jornada, Mexico City
Cărturești, 2009