,,Ferenike reconfirmă instinctul infailibil de povestitoare al Doinei Ruști. O proză cinematografică, formidabilă, cu rezonanțe mitologice, în care scenele ni se desfășoară în fața ochilor, iar câteva rulează chiar în buclă, continuu, obsedant, ca un memento al suferințelor lumii trecute, privite nu cu detașare, ci cu o limpezime totală, fără breșe.”
Roxana Dumitrache
Tema
Ferenike este un roman confesiv, autobiografic, creat pe ideea că nicio alegere nu este în totalitate subiectivă. Există un demon al Istoriei mari, care pentru Europa de Est a fost mereu un subtil arhitect al alegerilor unui om și ale unui popor. În realitatea esențială, orice alegere e dirijată.
Intriga
În centrul povestirii se află asasinarea tatălui meu, la care am fost martoră.
Subiectul
Anii 60, Câmpia Dunării. La Comoșteni, într-un mic sat de graniță, apare o delegație oficială de vietnamezi. În cinstea lor, ferma socialistă ia numele „Prietenia Româno-Vietnameză”, iar de acum, în fiecare vară sosesc musafiri din Orientul îndepărtat. Vagoanele de grâu iau drumul spre ținuturi îndepărtate.
În lumea noastră, de români dunăreni, totul arată solar și balcanic, de la casele albe, la pledurile roșii și la soarele Sudului nostru. Dunărea e domoală, estuarul Jiului e plin de copaci condamnați să putrezească, iar prin insula Copanița mișună vânătorii de rațe sălbatice. Satul răsună de imnuri socialiste, iar eu visez să semăn cu amantele tatălui meu. Habar n-am de războiul din Vietnam, America nu există pentru mine. Și-așa ar fi rămas, dacă n-ar fi fost Cornel un poet în vârstă de 34 de ani, tatăl meu. El își dă seama într-o zi că vagoanele de grâu iau drumul spre Asia. Prețul este simbolic, oamenii sunt plătiți prost, iar munca lor se transformă în arme, pentru un război fără legătură cu ei. Nimeni nu comentează. Trăim într-o țară socialistă, unde toată lumea e fericită.
Pe această intrigă se dezvoltă confesiunea mea, de persoană care a prins ecourile unei lumi interbelice, comunismul și căderea lui. În casa noastră burgheză, clădită în secolul al 19-lea, încep să pătrundă cuceririle noii lumi, comuniste, iar odată cu asta și misterele casei se metamorfozează împreună cu țara. Figura lui Ceaușescu se află în centrul tuturor faptelor, iar nu după mult, femeile încep să arate ca niște saci triști, după ce este promulgat decretul anti-avort.
Pe nesimțite în viața mea intră moartea și Ferenike.
Într-o noapte am un vis, iar o femeie înaltă și tristă îmi cere să aleg între părinții mei. Am ales-o pe mama.
În avalanșă, încep să asist la întâmplări. Decretul anti-avort aduce moarte și deznădejde, iar Cornel este ucis într-o zi de iulie, lună devenită un fel de matrice epică: zarzărele coapte, capul cârpit al tatălui meu, pe o masă de morgă - sunt imagini care adună în jurul lor celelalte întâmplări ale cărții.
Căutarea criminalului, dizolvarea justiției și mai ales ocultarea tuturor faptelor de interes - devin un fel embleme ale lumii comuniste. Totul ia o turnură absurdă. Criminalul nici nu există. Trenuri golite instantaneu, întâlniri cu persoane stranii. Toată viața noastră și a societății devine bizară. Iar pe măsură ce limitele societății se întăresc, dorința de investigație devine și mai acută. Orice restricție generează alte restricții. Chiar și o carte introdusă abuziv în bibliografia școlară erodează până la urmă sistemul.
După vizita lui Richard Nixon, până și vietnamezii dispar.
Romanul explorează modul în care se creează miturile, într-o lume totalitaristă, și cum se dezvoltă complicitatea. De la un vis în care sunt obligată să aleg, și care mi-a generat vinovății ineluctabile, trăiesc vinovățiile totalitarismului și ajung la complicitatea de face parte dintr-o lume comunistă. Romanul Ferenike cartografiază anatomia vinovăției, a memoriei și a rezistenței.
Final
După ani mulți, într-o zi pe care o considerasem banală, când trecutul era mort pentru mine, mi-a ieșit în față ucigașul tatălui meu.
Titlul și mesajul
Ferenike a fost o femeie de pe la anul 400 î. Ch, care s-a deghizat în haine bărbătești ca să participe la întrecerile sportive, unde femeile nu erau admise. Aici e un nume simbolic. Am asimilat-o cu femeia din vis, ea devine demonul meu interior și un simbol al feminității ostracizate. Numele ei înseamnă „purtătoarea victoriei”, marcând stratul mistic al romanului: este o forță a transformării, a rezistenței feminine împotriva regimurilor care reduc la tăcere femeile. Ea apare în vise, în momente de ruptură, legând trecutul de prezent. Ferenike este Moira.
Stilul
Nu respect cronologia faptelor. Fiecare episoad din roman este urmărit evolutiv, până în actualitatea imediată, de unde impresia de prezent continuu. Respectiv, povestesc ce s-a întâmplat în 1968 și ce a însemnat acest lucru pentru 1980 și pentru anul 2020. În țesătura epică, dezvoltarea unui episod în treptele lui evolutive constituie o tehnică narativă, pe care mi-a făcut mare plăcere s-o inițiez. Romanul e construit din episoade legate valoric. Din acest motiv nu țin cont de ordinea întâmplării lor istorice și nu doar pentru a respecta schema rememorării. Episoadele sunt așezate în ordinea importanței pe care o au în construcția mea identitară.
Pentru mine, ficțiunea constă în forța unei povești de a trimite un mesaj cât mai departe în timp. În literatură nu fabulația se află pe primul loc, ci puterea ei de a face ca ideea să triumfe: ferein nike. Ferenike.
Iar Ferenike este romanul întâlnirii mele cu moartea, sub toate formele, de la cețoasa zonă mistică, la cuvintele pragmatice ale unui căldărar, care-mi spune: și-acum ce-o să faci? O să-l cauți pe ucigașii tatălui tău ori o să-ți vezi mai departe de viața ta?
Doina Ruști
Ferenike este un roman autobiografic, în linie fabulatorie, cu o galerie largă de personaje și subiect ferm.
Având ca punct de pornire un eveniment din timpul copilăriei, romanul conturează treptat experiențe legate de prezentul nostru. Orice faptă neînsemnată are consecințe, decide alte întâmplări și altă perspectivă asupra trecutului. Pe această teză este plasată o poveste incitantă și puternică, despre rolul discret pe care îl are orice individ în metamorfozele istoriei mari.
Roman autobiografic, Ferenike e și un experiment de investigare a confesiunii, din zonele ei mistice spre cele histrionice sau manipulative, cu intenția declarată de a reaminti că dincolo de intenție sa află întotdeauna forța povestitorului.
Vie, curgătoare, povestea din Ferenike cucerește prin culoare. Personajele, cu nume de la pitorești la stranii, sunt o galerie de tablouri pictate față-spate, realitate și ficțiune.
Lidia Bodea
Ferenike este numele unei femei, care pe la anul 400 î.Ch, deghizată, a participat la întrecerile sportive, unde aveau acces doar bărbații. În roman, numele este simbolic.
Călătoriile lui Ferenike: 15 orașe
Ce-au spus elevii de la Colegiul Național din Iași
„Ferenike, acest duh feminin al destinului inflexibil care îi cere să aleagă, un spirit rău, dar definită totuși de o anumită ambivalență subtil sugerată în roman, jumătate ursitoare, jumătate vestitoare a morții, victorie și înfrângere, această apariție este chintesența, întruchiparea spectrală a unei presimțiri. „ more
Sorin Iagăru-Dina
Crai nou, Suceava, impresii de Doina Cernica
Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade de Doina Ruști
