Lizoanca oferă o experiență narativă intensă, șocantă și insolită, pe care doar o prozatoare înzestrată cu vână epică și forță interioară o putea oferi.
Paul Cernat, Bucureștiul cultural
Lizoanca - Un roman cu extraordinare calități literare.
Antonio J. Ubero, La Opinión
Chiar și cele mai mici detalii sunt veridice în romanul Lizoanca
Doina Ruști, după părerea mea, e un prozator de primă mărime al literaturii actuale.
(La decernarea Premiului Ion Creangă al Academiei Române)
Nicolae Breban
Lizoanca - O poveste admirabil scrisă.
Miguel Baquero, La tormenta en un vaso
Doina Ruști, cu o desfășurare gradată a poveștii, prelungește durerea și groaza până la limite nebănuite, aducând la suprafață cauzele. A reușit să scrie despre acea parte întunecată și chiar invizibilă a societății, punându-i sub semnul întrebării multe dintre elementele esențiale.
Ramón Acín, Turia
Lizoanca - un roman ca Ciuma lui Camus.
Gianluca Veneziani, Libero Quotidiano
Lizoanca este o "cutremuratoare carte scrisă într-un stil rafinat si nuanțat".
Martina Freier, Berlin
Doina Ruști este o excelentă prozatoare, de mare talent si intuiție.
Norman Manea
În ceea ce privește valoarea literară a romanului Lizoanca..., cred că este unul dintre cele mai remarcabile din literatura actuală. Inteligența narativă, fluiditatea acțiunii, expresivitatea mereu surprinzătoare a textului, concizia, pregnanța personajelor, precizia gesturilor caracterizante în interiorul unui episod și felul cum fiecare scurt capitol se înscrie în întreg - sunt mărci ale romancierului care are o disponibilitate de mijloace ce ar putea face ca și viitoarele sale romane, după Fantoma din moară și Lizoanca să devină evenimente literare importante.
Gelu Ionescu - Apostrof
Există încă un plan al scriiturii, care face rezistentă construcția ficțională: Doina Ruști nu spune doar o poveste la timpul prezent. Pentru fiecare personaj există o anamnesis, o plasare a personajelor mature în contextul vîrstei lor de 11 ani.
Ovidiu Șimonca, Observator cultural
'De la debutul în proză cuvântul cel mai des întrebuințat în legătură cu romanele ei este vigoare."
Tania Radu - Revista 22
"Cu Petrache Notaru ne aflăm în prim mit de întemeiere, ba chiar într-un soi de cosmogonie a păcatului: dacă la baza oricărei societăți umane stă tabuul incestului, această lume în care s-a născut și Lizoanca s-a întemeiat tocmai pe răsturnarea acestui tabu, sub protecția confuză a unor divinități difuze."
Vintilă Mihăilescu - Dilema Veche
Doina Ruști scrie un roman cu bătaie mai lungă decât s-ar crede la o lectură pripită: un roman despre Rău. Banalitatea întâmplărilor și a personajelor din Lizoanca la 11 ani are legătură cu o așa-numită „banalitate a Răului”.
Lizoanca "e de un realism puternic, solid, construită cu acel condei sigur de sine"
Bianca Burța Cernat - Revista 22, Bucureștiul cultural
Lizoanca la 11 ani impresionează prin caleidoscopul destinelor, prin personajele colorate și pitorești, tragice sau grotești și cucerește prin autenticitate, căci nu se sfiește să caute în faptul divers sâmburele ficțiunii, să-l hrănească până rodește.
Elisabeta Lăsconi, Viața Românească, Nr. 7-8 / 2011
Lizoanca oferă cititorului o perspectiva asupra satului românesc actual, punând probleme legate de drepturile omului și de politicile de imigrare în Uniunea Europeană.
Claudiu Zeppel, Deutsch-Rumänische Hefte, Jahrgang XVII · Heft 1 · Sommer 2014
Lizoanca - “un maraton de povești triste, cu personaje din lumea satului contemporan, creionate cu forță și măiestrie. Stilul Doinei Ruști convinge cititorul de talentul incontestabil al scriiturii sale."
Luminița Mureșanu - recomndările Bibliotecii "O Goga", Cluj (radiocluj.ro)
Consider că romanul a fost scris într-un stil perfect, ușor de citit și înțeles, te face să fii trup și suflet alături de personaje, să te bucuri și să te enervezi alături de ele…și la final să privești retrospectiv asupra vieții tale:
Eu ce făceam la 11 ani?
Lizoanca a devenit clar unul dintre personajele mele preferate.
Elena: Ce citește Elena
The novel “When Lizoanca was eleven” describes an eleven year old girl’s childhood, Eliza Nițǎ, known as Lizoanca. The story focuses on the girl’s life as a prostitute and as one reads on contexts that led to Lizoanca being a prostitute are revealed. Thus Lizoanca abandons her parents because they treat her violently and she tries to find a father figure in one of her friends. The girl then takes on family behaviors while lacking a role model that she can take after. Sexually, Lizoanca is latent. The novel illustrates Lizoanca’s relationships with the people around her, as well as a series of predominately affective transfers and projections.
Simona Reghintovschi & Mihai Botezatu, 2011. "Interpretarea Psihanalitică A Romanului “Lizoanca La 11 Ani”," Papers 2011/370, Osterreichish-Rumanischer Akademischer Verein.
Doina Ruști cultivă o proză înrădăcinată puternic în cruzimile lumii reale, cu intrigă captivantă, cu o puternică disponibilitate narativă, dialogală, discursivă, menită să reconstituie imaginea unei lumi răscolite. Violenţa în familie, alcoolismul, provocările marginalilor, modul suburban de viaţă atrag ca într-un malaxor deopotrivă maturi și copii.
Maria ȘLEAHTIŢCHI, Meridian Critic, nr 2/2015
Lizoanca e un roman care te zdrobește.
Doare rău cartea asta pentru că e foarte reală. Mi-a amintit ca narațiune și ca joc psihologic de romanele lui Rebreanu (chiar și de Ion). Scriitoarea își știe bine personajele, le descrie prin intermediul amintirilor și faptelor și nu le numește trăsăturile de caracter pe care le vezi și tu până să-ți dai seama dacă a făcut-o sau nu. Scrie foarte bine Doina Ruști, iar acest roman absolut tulburător trebuie să rămână bine înscris în literatura română. It’s all nice and games până dai de o carte care te ia de guler și te trântește cu gura de asfalt.
Ramona Boldizsar - blog
Am ocolit-o multă vreme pe Doina Ruști fără să am un motiv. Unele cărți le-am cumpărat, pe altele le-am primit. Uneori am împrumutat de la bibliotecă și le-am dus înapoi necitite. Pur și simplu nu știam cu ce să încep așa încât să nu compromit întâlnirea cu una dintre cele apreciate scriitoare din România. „Lizoanca” am ales-o mai mult la întâmplare. Am luat-o cu mine într-un weekend în care estimam că nu prea o să citesc. Dar am început-o și asta a fost tot ce am avut nevoie, pentru că n-am mai putut să o las din mână.
Lizoanca e o carte tristă, dură. Inițial, am citit-o cu setea dată de curiozitate. Apoi, pentru că m-am atașat de Lizoanca, mi-a fost teribil de milă de ea. E o carte must-read din punctul meu de vedere, simți în fiecare capitol că ești într-o Românie în care nu există educație sexuală, în care părinții cred că rezolvă totul cu bătaia și în care din generație în generație lucrurile nu se îndreaptă spre bine.
M-a șocat puțin detașarea cu care e scrisă cartea, dar cred că tocmai asta o face o lectură atât de necesară - nu-ți spune ce e rău, ci îți arată, pur și simplu.
Cu siguranță asta nu e ultima mea întâlnire cu Doina Ruști.
Andreea Chiuaru, Goodreads