Subiectul
Un băiat nemulțumit, o dorință de Crăciun și… metamorfoza.
Platanos este o distopie, în continuarea povestirii cu același titlu, studiată în gimnaziu, scrisă la cererea elevilor și profesorilor. Personajele au crescut, lumea este cu totul schimbată, iar Platanos nu este cine pretinde că este.
Editura Arthur, art, col. YoungArt
Video
Multe lucruri, deja cunoscute, capătă alte înțelesuri și apar personaje noi:
Cum sporovăia cam toată lumea, nici n-am observat că apăruse cineva, un tip impozant, cu o șapcă plină de insigne și ecusoane. Stătea lângă chioșc și ne privea cu suspiciune. Când s-a lăsat liniștea, s-a prezentat, ne-a spus doar numele, dar cu o voce care părea sigură:
— Anghel, așa mă cheamă.
Nu știam exact cu ce se ocupă, dar după cum se mișca printre noi, învârtind un fel de baston, părea să facă parte din personal.
— Nu cumva locuiești lângă Școala 14, a întrebat el privindu-l insistent pe Năsosu, care părea ascuns într-o tufă. Îl luase la fix.
— Școala 14, a exclamat Platanos. E aia cu un gutui mare în poartă, nu-i așa?
— Exact, a ridicat bastonul noul-venit. Iar pe tine, l-a indicat din nou pe Năsosu, te știu pentru că locuiai în apropiere și plecai de la ore, te întorceai când voiai. Te știu bine.
— Da, a răspuns Năsosu, în fine, acolo stau, pe lângă Școala 14. Nu-mi amintesc de gutui, ci doar de cele două steaguri de la intrare.
— Știu și cum te cheamă, a spus Anghel. Ești Patrocle Năsosu.
Printre noi a trecut o rumoare, de la Vio spre Platanos, care a spus că Patrocle e un personaj mitologic.
— Era câinele școlii, l-a repezit Anghel, cu aroganță, iar el, l-a arătat pe Năsosu, cu vârful bastonului, semăna cu câinele ăla, la care se mai adăuga și un nas mare. Ia să văd, frate, îl mai ai tot așa!?
Platanos
Pe lângă multe alte secrete se adaugă și o casă misterioasă:
Casa Popescu era exact ca în visele mele, o clădire mare, cu lucruri multe. Camera principală plină de obiecte, mai ales cărți și casete, părea să se întindă pe tot parterul. Prima impresie a fost pentru mine devastatoare. Nu știam la ce să mă uit mai degrabă. Din tavanul înalt aveam impresia că plutesc siluete cețoase, iar pereții erau în întregime acoperiți cu cotoare de cărți groase, aurite pe margini. Un singur perete era liber, iar de pe o masă un spot de lumină albastră trimitea acolo o scenă de film.
Platanos
