Doina
Ruști

Romane de Doina Ruști

Doina Ruști, autoare a numeroase romane traduse, premiate și studiate în școli, este considerată „scriitor de primă mărime al literaturii contemporane” (Nicolae Breban) și o autoare de „mare talent și intuiție” (Norman Manea).

Cărțile sale explorează istoria, memoria și identitatea printr-un amestec de realism și fantastic, dimensiunea centrală a operei sale fiind balcanismul, ca formulă estetică.

Roman confesiv, construit în jurul iubirii, memoriei și identității balcanice. Continuă universul romanului Ferenike.

Roman confesiv și autobiografic, o narațiune despre o geografie mitologizată și o crimă.

Platanos (YA) este un roman despre prietenie și trauma diferențelor sociale.

Era Stalinistă, Câmpia Bărăganului.

Romanul reconstituie, într-o formulă literară amplă, lumea Bucureștiului interbelic. Figura lui Zavaidoc devine centrul unei epoci febrile: anii 20.

Bărbat însurat, femeie îndrăgostită, copil adoptat.

Un București fanariot fabulos, dominat de un rețetar culinar magic, iubiri, intrigi și personaje aflate sub puterea unor gusturi, miresme și obsesii. În limba engleză, romanul a apărut cu titlul The Book of Perilous Dishes.

Un roman despre memoria comunismului, istoria recentă, trauma colectivă și imaginarul fantastic, teme centrale în opera Doinei Ruști.

Roman apărut în 2009, Premiul Ion Creangă al Academiei Române. Un sat mic, un copil învinovățit de toată lumea, un caz real.

Personajul titular din romanul Zogru de Doina Ruști - un Saint Germain român.

Un contract de vânzare a unui om, manuscris care devine personaj și bântuie întreaga narațiune, într-un București fanariot al iubirii, sclaviei, boierilor valahi și pasiunilor fatale.

Omulețul roșu este un roman-manifest și o artă poetică, un epos fragmentarist, alcătuit din discuții pe internet, rezumate, confesiuni, capcanele lumii virtuale și o poveste de dragoste.

Flori, studentă la Litere, descoperă un pat în care visează o dumbravă de roșcovi. La trezire, fizionomia ei este ușor schimbată. Împreună cu iubitul ei, Lev, un librar, începe să cerceteze proveniența patului și află, dintr-un manuscris vechi, că un fabricant din secolul al XVIII-lea a construit douăzeci și opt de paturi din lemn de roșcov.

București, 1790, un timp inventat, intens fabulatoriu, în care parfumurile pot ucide, portretele pictate pe zidul măcelăriei par să respire, pisicile moștenesc averi, iar un cap de turc înfipt într-un gard declanșează anchete și isterie colectivă.

Patru crime și-un pisoi nemuritor. Aventură urbană și suprarealism.

Romanul urmărește o poveste de dragoste spusă din două perspective, a ei și a lui, o parabolă a incongruențelor culturale dintre Estul și Vestul Europei.

share on Twitter
share on Facebook