Doina Ruști

Timpul trecut: mort dar cu pretenții. Patru bărbați plus Aurelius
Când citesc romane, intru în fibra lor nevăzută și mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunarele călduțe ale altei minți. Patru bărbați plus Aurelius
Iubirea neîmpărtășită ține un an. Dacă e mai mult, vorbim despre o boală. Patru bărbați plus Aurelius
Inevitabilii sunt acei bărbați capabili să te declepsidreze. Patru bărbați plus Aurelius
Cu cât sunt mai inculți, cu atât sunt mai necruțători (cronicarii). Patru bărbați plus Aurelius
Nimic nu mi se pare mai primejdios ca un bărbat aflat pe la 40 de ani. Când ajung la vârsta asta sunt loviți de premoniția ratării și intră într-un fel de turbare. Patru bărbați plus Aurelius
Aurelius era un fel de majordom al bunicului meu, o prelungire tăcută și fandosită. Patru bărbați plus Aurelius
Când ești la cheremul cuiva, te simți ca sub o punga de plastic. Patru bărbați plus Aurelius
Strada Batiște este ca o felie de pâine uitată în cuptor. Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
În orice cămașă în carouri hibernează tristețea stăpânilor ei. Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Ura e ca o ciupercă bolnavă, deasupra unui creștet înfierbântat Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Amintirile încep când peste timpul trăit în prezent, se împing accidental alte întâmplări deja fumate, nu tocmai ele însele, în forma lor vie, ci ecoul, negativul lor. Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
În grădinile ample ale visătoriei, rătăcește întodeauna un nume ciripitor și banal. Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Dimineața de ieri - un timp viu și foșnitor, ale cărui semințe îți cresc răsfățate în miezul creierului Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Sub soarele egofiliei globale nimeni nu-și pierde timpul să scrie despre altul! Fantoma din moară
Făuritorii istoriei sunt cruzi, ucigași și incendiatori de cărți.  Fantoma din moară
Comunismul - o istorie de cauciuc ars. Fantoma din moară
Nimeni nu-i ține minte pe cei care fac școli. Fantoma din moară
Ceaușescu - umbra unei lumi care plutește încă deasupra mea, gata să explodeze în milioane de indivizi perseverenți și eterni. Fantoma din moară
În comunism și Dumnezeu era vinovat. Fantoma din moară
Între zidurile roșii, sub bagheta unei stafii omniprezente nimeni nu poate să-și asume riscurile libertății. Fantoma din moară
Buni și răi, la grămadă, toți se cuibăresc cu mulțumire sub același ambalaj pe care e desenată fața vicleană și nerușinată a unui conducător trecător, ca și ei. Fantoma din moară
Căci Ceaușescu nu este decât marca unei istorii epuizate. Fantoma din moară
O femeie violată este o fabrică de monstruozități, pe care ochii lui Dumnezeu, muribunzi, o roagă să se oprească, să închidă porțile și să concedieze lucrătorii. Fantoma din moară
Sfârșitul unei epoci e ca atunci când sugi în nări mirosul prafului de vară și al prafului vechi, cu impresia acută că asiști la o întâlnire de dragoste. Fantoma din moară
Căderea comunismului - sufletul unei mori părăsite care și-a găsit un loc statornic, în carnea vie a unor oameni care nu doar că nu contau pentru istorie, dar care nici pentru ei înșiși nu mai însemnau ceva. Fantoma din moară
Ce este de fapt o generație? O clică luptătoare. Iar în umbra clicii, taie și spânzură disperații. Fantoma din moară
Cine schimbă de fapt lumea? Voievozii care au tăiat capete, industriașii care au sărăcit mii de oameni, poeții care au călcat peste cadavrele altor poeți. Fantoma din moară
Istoria capătă forță când singurătatea unui om prinde rădăcini în miezul unei fapte. Fantoma din moară
Comunismul - o istorie care a vomitat puternic peste toți oamenii ei. Fantoma din moară
Unii s-au crezut salvați prin neparticipare la comunism. Fantoma din moară
Comunismul- fruntea înaltă și murdară a lui Gabriel Neicușoru. Fantoma din moară
Dumnezeu - o nefericire care supraviețuiește miraculos. Fantoma din moară
Când un câine trage să moară, omul îi crapă capul cu un par, ca să-i scurteze suferința. Lizoanca
Oamenii cască gura la suferința cuiva nu pentru că le-ar păsa, ci ca să poată povesti mai târziu. Lizoanca
Cine trece fără să se uite în stânga și-n dreapta e din capul locului ocolit de lume și nu reușește nimic la viața lui. Lizoanca
Insolența - o viață de neținut în frâu, dornică să se risipească și să intre buluc peste viețile altora. Lizoanca
Orice jignire intră în tine ca un cui spiralat și ruginit. Lizoanca
Invidia e hrănită de credința fermă că locul tău a fost luat de altul. Lizoanca
Nu contează care e premiul, trebuie să alergi. Lizoanca
Nicio femeie nu trebuie să nască un copil băgat cu forța în ea. Lizoanca
Cea mai mare catastrofă a vieții e că există un tartore peste partea ei cea mai frumoasă. La ce folosesc părinții? Lizoanca
Orice prăbușire are o latură nesimțită și una entuziastă, iar aceasta din urmă poate să capete și câte două rânduri de aripi. Lizoanca
Nimic important nu poți face cât timp simți în ceafă ciocul de fier al părintelui. Lizoanca
invidia crește susținută din toate părțile, și de ură, și de umilință, și de gândul că viitorul cel viguros este pus în primejdie. Lizoanca
Când treci pe lângă om, îi spui bună ziua, zâmbești la el și te ține minte. Lizoanca
Doi oameni cărora le este dor unul de altul se află deja într-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador. Mămica la două albăstrele
Să strigi cu exuberanță numele cuiva e ca și cum ai anunța că te-ai hotărât să renunți la tine. Mămica la două albăstrele
Mistuirile efemere nu au importanță, în comparație cu sentimentul înalt că în urma hoitului tău putrezitor continuă să palpite emoția unei întâlniri adevărate. Mămica la două albăstrele
De ce trăiesc? Ca să trec strada și să mă pup cu Nino! Mămica la două albăstrele
Unei amante disprețuite nu te apuci să-i povestești despre nevastă. Nu merită. E doar o pizdă, care oricum nu înțelege. Mămica la două albăstrele
Există nefericiți care adoptă copii ca să-i infecteze cu nefericirile lor! Mămica la două albăstrele
Orice acuplare privită ca un simplu affaire e ca un gândac pe trahee, ca un muc de țigară murdărit de un ruj străvechi. Mămica la două albăstrele
Plagiatul îmi amintește șirul lung de profesorime ipocrită și cohortele de studenți obligați să se prefacă și să învețe același tipar. Mămica la două albăstrele
Atracție este un cuvânt ca un ciob de sticlă. Mămica la două albăstrele
A fi alături de familie poate să fie în multe cazuri mai imoral decât să te dezbraci în piața centrală. Mămica la două albăstrele
Suferința de a nu fi iubit este mai intensă decât forța celei mai grandioase iubiri. Mămica la două albăstrele
Cei mai răi sunt cei care îți spun din capul locului că nu sunt îndrăgostiți, dar că te-ar regula puțin. Mămica la două albăstrele
Ceea ce contează până la urmă, din toată viața asta de rahat, este doar fluxul foșnitor, care continuă să lege oamenii chiar și după ce s-au despărțit. Mămica la două albăstrele
Într-un autobuz gol, oamenii aleg să se așeze lângă singurul scaun ocupat, nu din mitocănie, ci dintr-un instinct de turmă! Mămica la două albăstrele
Uneori, rămâne în memorie numai o punte fierbinte către un om iubit timp de o singură vară. Mămica la două albăstrele
Eternitatea iubirii nu se referă la durata propriu-zisă a unei uniuni. Mămica la două albăstrele
Există oameni care se întâlnesc o singură dată și rămân legați pentru totdeauna. Mămica la două albăstrele
Dorințele cărnii, care sunt deopotrivă dorințele amigdalei impetuoase din miezul creierului, sunt cele mai directe demersuri ale oricărei legături. Mămica la două albăstrele
Dincolo de asaltul mai mult sau mai puțin hormonal, se află speranța că acest impuls răscolitor îți va supraviețui. Mămica la două albăstrele
Iubirea - fericirea de a fi doar o cârpă care putrezește în rana unui străin. Manuscrisul fanariot
Libertatea nu este decât lacrima care sapă în carne. Manuscrisul fanariot
Timiditatea este când omul zâmbește cu niște dinți de cățel. Manuscrisul fanariot
În ciuda reputației sale de loc vesel, Bucureștiul este plin de suspine. Manuscrisul fanariot
Numele Bucureștiului este făcut din flori de zarzăr și din fierbințeala ardeiului perpelit pe cărbuni Manuscrisul fanariot
Femeia dorită este ca afionul după care îți arde gura, e ca jalea care te face grămadă pe la apus. Manuscrisul fanariot
Str. Lipscani este tapetată integral cu chemări, de unde și credința bucureștenilor că cine trece pe-acolo nu se mai întoarce niciodată acasă. Manuscrisul fanariot
Niciun drum nu e mai greu pe lumea aceasta decât cel de întoarcere în locul din care ai plecat bătându-te cu pumnul în piept. Manuscrisul fanariot
Din aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, bucureștenii trăiesc repede și într-o nepăsare totală, iar după ceea, până când înfloresc zarzării, cad într-o tihnă de stăpâni ai caselor lor. Manuscrisul fanariot
Iei și pleci mai departe sau pierzi timpul împărțind cu un om care, în absolut toate cazurile, te face să-ți iasă pe nas fapta ta bună. Manuscrisul fanariot
Bucuria cărnii nu stă în împărtășire. Oamenii nu împart, ci se laudă. Manuscrisul fanariot
Chilipir este un cuvânt topit de soarele beat al Stambulului. Manuscrisul fanariot
În cuvinte trăiește fantasma unei aspirații, clonate, devenită peste noapte o stăpână de fier. Manuscrisul fanariot
Un om care trăiește la maximum învață să se bucure singur. Manuscrisul fanariot
În istoria românilor există un singur motiv de mândrie: Bucureștiul, acest oraș cu numele ca o haită de câini. Manuscrisul fanariot
Românii nu sunt de încredere. Manuscrisul fanariot
Amăgirea este un fel de vrajă, o înșelătorie subțire, un truc de fezandat inocenți. Manuscrisul fanariot
Cuvântul țigan este descins din numele lui Goiu Lizate Tyaga, vagabondul pentru al cărui vis nebunesc urmașii lui n-au păstrat nicio urmă de stimă. Manuscrisul fanariot
Amăgirea promite, îți arată un viitor făcut din cocoși roz. Manuscrisul fanariot
Trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce pre­zentul este o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul - un ogar din rasa afgană. Mâța Vinerii
Trădarea - o răsuflare de seară, în care se-amestecă parfum de cafea și mișcarea metalică a unei uniforme de arnăut. Mâța Vinerii
Nu-ți pierzi timpul cu omul darnic. Nu te întinzi la băut. Nu faci filozofia gestului său. Și nici nu-l treci pe lista de prieteni. El rămâne doar un garant – omul cu banii. Mâța Vinerii
Oamenii care tac de multe ori nu sunt slabi, nu sunt rușinați. Frica lor de a nu se arăta mai proști decât ceilalți le pune lacăt la gură, îi arată neghiobi. Mâța Vinerii
Omul oropsit, dacă nu moare, se face călău. Mâța Vinerii
Trei-ul este cifra ipocriziei. Distruge perechea. Dă iluzia perspectivei. Mâța Vinerii
Adevărul nu-ți este prieten întotdeauna. Mâța Vinerii
Uneori scrisul vine din speranța că vei găsi aliați. Alteori e doar rezultatul unei vanități fără margini. Mâța Vinerii
De cele mai multe ori lucrurile grave se întâmplă nu pentru că stăpânul nu știe povestea, ci pentru că n-a auzit-o cum trebuie. Mâța Vinerii
Orice fugă are gustul păcatului, te preface-n milog. Mâța Vinerii
Amiaza este o pisică de miere care se plimbă prin sufletul meu. Mâța Vinerii
Căci o mâncare nu este doar nutrețul care face carnea să crească, ci un amestec de fapte și de parfumuri, un timp total. Mâța Vinerii
O mâncare cuprinde întâlnirile, pasiunile și aspirațiile unui număr mare de oameni. Mâța Vinerii
În ochii unui om se vede întotdeauna mâncarea pe care-a băgat-o în el. Mâța Vinerii
Oamenii generoși sunt pomeniți în cărți, însă în viața de toate zilele nu fac doi bani. Mâța Vinerii
Cea mai grea dintre toate pe care un om e destinat să le ducă este speranța care te golește de sânge până la moarte. Mâța Vinerii
Memoria e doar o pungă pe care inteligența te face să știi cum s-o deschizi, iar atenția ți-o păstrează. Mâța Vinerii
Amintirile sunt niște molii ascunse în haine. Mâța Vinerii
Se zice că omul n-are dreptul să-și ia singur viața, dar de fapt e un fel de scuză, pentru că nu are curajul s-o facă. Mâța Vinerii
Cei mai mulți indivizi fac copii din cauza unui instinct de posesiune: au nevoie de iubire, de una necondiționată. Omulețul roșu
Știu că e greu să accepți să fii agresat, dar există ceva și mai cumplit, anume să fii silit să trăiești în celălalt rol - al agresorului. Omulețul roșu
Sunt o sumă de oameni pregătiți să intre în viață devreme și pentru care școala reprezintă o nesăbuită pierdere de timp. Omulețul roșu
Școlile ar trebui să se transforme în cluburi, să aibă o funcție de strictă socializare. Omulețul roșu
Ce poate fi mai rău decât să n-ai bărbat? Să ai bărbat! Omulețul roșu
Sunt mulți oameni care se poartă și vorbesc convențional pentru a face față timidității. Omulețul roșu
Jucătorul are nevoie de spectatori. El vrea recunoaștere, glorie, aplauze. Omulețul roșu
Orice corespondență e un caz ciudat de sympathie, o încercare de a stabili alianțe. Omulețul roșu
Sunt convinsă că educația intelectuală se face de unul singur, prin studiu. Omulețul roșu
Trăiesc eliberată de istorie, într-o singurătate fericită. Omulețul roșu
Îmi dau seama că furtul face parte din principiile supraviețuirii. Iar cel intelectual aproape că nici nu mai este considerat un delict. Omulețul roșu
Dintre cazurile posibile de acces la alt suflet face parte și emoția îndrăgostitului oarecare, trecător pe lângă sufletul meu. Omulețul roșu
Dacă nu există miză, nu exită joc. Omulețul roșu
Omul are nevoie de recompensă ca să intre în joc. Omulețul roșu
Trăiesc cu sufletul la gură și cu sentimentul că timpul trece pe lângă mine și că nu voi apuca să fac lucrurile esențiale. Omulețul roșu
Cu adevărat stimulative sunt întrecerea, confruntarea, jocul. Omulețul roșu
Am observat că există un sentiment sfâșietor de întrăinare la toți românii plecați. Omulețul roșu
O scrisoare reprezintă un act de mare curaj: nu este doar pentru adresant, ci uneori pentru ochii străini. Omulețul roșu
E ciudat cum unii oameni cred că există fantome, chiar dacă nu le-au văzut niciodată. Zogru
Nu contează numele, ci forța sângelui. Zogru
Dacă ai bun-simț cazi strivit... Dar dacă nu-ți pasă, îi faci pe oameni să-ți spună numele scăpărând de admirație. Zogru
Este insuportabil să pierzi contactul cu istoria și cu oamenii de care te-ai atașat. Zogru
Orice dezastru e precedat de o frică sfidătoare. Zogru
Numai libertatea umple sufletul unui om. Zogru
Amenințarea îți lasă în cap o mie de ace încinse. Zogru
La Piper pe limbă, cu Doina Ruști

La Piper pe limbă, cu Doina Ruști

"Mâța Vinerii - o jubilație stilistică, o literatură vitală, cum era Parfumul lui Suskind până la un punct și Laur al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe."

Doina Ruști la Prime Time News, Realitatea TV

Doina Ruști la Prime Time News, Realitatea TV

Doina Ruști în România Liberă

Doina Ruști în România Liberă

Valorile noastre. Universitatea București

Valorile noastre. Universitatea București

La Conviețuiri cu Doina Ruști

La Conviețuiri cu Doina Ruști

Cele 10 orașe prin care a trecut Mâța Vinerii

Cele 10 orașe prin care a trecut Mâța Vinerii

Apariția romanului Mâța Vinerii

Apariția romanului Mâța Vinerii

Mâța Vinerii la Carusel

Mâța Vinerii la Carusel

Skopje, 2016, Book Star Festival & Antolog

Skopje, 2016, Book Star Festival & Antolog

În emisiunea Arte, Carte si capricii, TVR2, de vorbă cu Marius Constantinescu

În emisiunea Arte, Carte si capricii, TVR2, de vorbă cu Marius Constantinescu

Despre Manuscrisul fanariot la Adevărul Live, cu Laurențiu Ungureanu

Despre Manuscrisul fanariot la Adevărul Live, cu Laurențiu Ungureanu

Cronica în cotidianul La Opinion, Spania

Cronica în cotidianul La Opinion, Spania

"Lizoanca - Un roman cu extraordinare calități literare."

Târgul de Carte de la Istanbul. România - țară invitată

Târgul de Carte de la Istanbul. România - țară invitată

Lizoanca alături de Houellebecq în topul Magyar Nemzet

Lizoanca alături de Houellebecq în topul Magyar Nemzet

Interviu în Cațavencii

Interviu în Cațavencii

“Lizoanca - un roman ca Ciuma lui Camus.”(Gianluca Veneziani, Libero)

“Lizoanca - un roman ca Ciuma lui Camus.”(Gianluca Veneziani, Libero)

Filmul Cristian - la Cannes. După povestirea omonimă

Filmul Cristian - la Cannes. După povestirea omonimă

Reading in Europe

Reading in Europe

Un interviu pentru revista TEA, Skopje

Un interviu pentru revista TEA, Skopje

Bibliotecă de scriitor

Bibliotecă de scriitor

Manuscrisul fanariot (Doina Ruști)
La Stampa

La Stampa

Romanian writers

Romanian writers

"Doina Ruști este o excelentă prozatoare, de mare talent si intuiție."

Lizoanca în topul cărților

Lizoanca în topul cărților

"Acesta este stil! Este stil care nu are pereche la noi decât la doua persoane: Ștefan Agopian și Mircea Cărtărescu!"

Confesiuni în revista Timpul.

Confesiuni în revista Timpul.

Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Fantoma din moară

Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Fantoma din moară

Prima mea lectură, Comment ca va, Radio Cultural

Prima mea lectură, Comment ca va, Radio Cultural

Manuscrisul fanariot în limba turcă

Manuscrisul fanariot în limba turcă

Mihaela Helmis, Semnături Celebre

Mihaela Helmis, Semnături Celebre

Premiul Academiei Române pentru romanul Lizoanca la 11 ani

Premiul Academiei Române pentru romanul Lizoanca la 11 ani

Mămica la două albăstrele

Bărbat însurat, femeie îndrăgostită, copil adoptat

Omulețul roșu

Iubire, Internet, Platon, mesaj subliminal, chaturi și un omulețul roșu.

Cartea Zilei - Manuscrisul fanariot, de Doina Ruști

Cartea Zilei - Manuscrisul fanariot, de Doina Ruști

Despre cărți

Despre cărți

Patru bărbați plus Aurelius la Bookfest 2011

Patru bărbați plus Aurelius la Bookfest 2011