Doina
Ruști

Doina Ruști despre Platanos

Acest interviu a fost realizat cu ocazia apariției romanului Platanos la Grupul Editorial ART, din care face parte și editura Youngart, dedicată literaturii pentru tineri. În dialogul cu Oana Purice, scriitoarea Doina Ruști vorbește despre geneza romanului, despre construcția personajului Platanos și despre tensiunile specifice adolescenței, într‑o lume contemporană, marcată de frustrare, radicalizare și dorința de a găsi modele. Interviul explorează relația dintre ficțiune și realitate socială, rolul literaturii pentru tineri și modul în care personajele pot deveni oglinzi ale unei generații aflate în căutarea identității. (2026-03-11)
Doina Ruști despre Platanos - Doina Ruști

Publicat de Editura Youngart, Platanos este romanul în care Doina Ruști continuă povestirea cu același nume, inclusă în manualul de limba română de clasa a VIII-a, apărut la Editura Art, care a fermecat multe generații de elevii. Misteriosul Platanos este aici văzut prin ochii celui care voia să-i devină prieten, dar are și șansa să-și spună propriile povești.  În interviul de mai jos veți afla detalii despre procesul de creare a protagonistului, despre ancorele unei lumi în continuă schimbare, despre cum crizele uneori nerezolvate ale adolescenților pot naște emoții și dorințe capabile să schimbe realitatea. În același timp, veți descoperi ecourile creatoare pe care lectura romanului Platanos le-a avut în rândurile tinerilor lui cititori din întreaga țară.

Fularul alb, care dansează în ninsoare ca un balerin, este obiectul magic care schimbă ordinea și firea vieții din Platanos, cel mai recent roman pentru adolescenți, publicat de Editura Youngart. Care a fost pentru dumneavoastră, de-a lungul carierei de scriitoare, „fularul alb” care-a adus marile schimbări?

Încrederea în mine și în forțele mele. De câte ori m-am aflat în situații tulburi a apărut daimonul personal, acea ființă pe care o avem cu toții încă de la început, înțepată, uneori malițioasă, plină de ironii ori de ifose. De multe ori gata să te demobilizeze. Ei bine, acest daimon, cu toate defectele lui, mi-a menținut moralul la cote înalte, printr-o încredere fără rezerve în șansele mele. Oricât de absurd ar fi fost lucrul început de mine, mă asigura că-l voi duce la bun sfârșit. N-am lăsat nimic neterminat. În viața mea sunt multe fapte, poate că nu toate lăudabile, dar cu siguranță absolut toate duse până la capăt. Încheiate. De aici și vine bucuria mea de a scrie finalul, partea cea mai importantă a unei povești. Cred că este punctul forte al scrierilor mele. Iubesc deznodământul pentru că zeul meu interior nu mi-a permis niciodată să las lucrul neterminat, ceea ce mi-a dat nu doar un confort spiritual, ci și credința că dorințele mi se împlinesc, că există un șal alb care colindă lumea, ca să deseneze harta aspirațiilor mele.

Dialogul dintre Iulian și tatăl său, în care băiatul îi reproșează că nu este bibliotecar, mi s-a părut a fi cel mai puternic episod din roman. Cum ați găsit intriga aceasta? Și de ce ați decis, prin Iulian, ca tatăl să rămână neatins de marea transformare, Vegetalita?

Puțini sunt mulțumiți cu poziția socială moștenită și cu toate că de cele mai multe ori subiectul este tabu, iar oamenii evită să vorbească despre această nemulțumire, ea continuă să persiste până la maturizarea definitivă. Legătura dintre părinți și copii este pe viață. În multe situații, și unii, și alții evaluează just realitatea și, în ciuda nemulțumirilor, își iubesc până la capăt legăturile de sânge. Prin urmare, când Iulian hotărăște să schimbe lumea, nu se încumetă să-l supună schimbării pe tatăl său. Are o imagine a lui, dar și dragoste filială, care îl împiedică să modifice condiția acelui tată din mintea sa. Totul în lume este în metamorfoză non-stop, dar niciodată ecuația tată-fiu. Părinții rămân egali cu imaginea standard din mintea copilului, mereu tineri, mereu frumoși, iar copiii sunt copii pentru părinții lor, chiar și după ce acești copii îmbătrânesc. Prin urmare, Iulian vrea ca lumea să se schimbe, mai puțin reperele lui statornice: tatăl, câinele, casa. La ele se va întoarce periodic, ca să-și recapete încrederea în sine. Nicio renunțare nu e definitivă.

*Într-un podcast spuneți că v-a inspirat în povestea aceasta și butada lui Constantin Brâncuși, „La umbra marilor copaci nu crește nimic”. Platanos devine inițial un lider informal al colegilor de sanatoriu, iar apoi chiar preia frâiele propagandei și ale puterii. Deși e construit ca un antierou, umanitatea lui mi s-a părut cea mai pregnantă. Care a fost procesul conceperii acestui personaj, ce straturi i-ați adăugat, la ce ați renunțat? *

Platanos este inițial străinul misterios, fascinant. El apare în centrul de tratament experimental, al primelor cazuri de vegetalită. Este o apariție care domină totul în jur, exact ca platanul (copacul maiestuos), înrudit cu el. Sisinel vrea neapărat să devină prietenul său, face din el un model, exact ce ni se întâmplă tuturor în momentele de singurătate, de nesiguranță. Dar modelele sunt viabile doar în lumea ideală, a aspirațiilor. Vedetele rămân pe ecran, personalitățile culturale – în cărți, iar eroii sunt doar efigii istorice. Or, Sisinel se află la prima lui întâlnire cu un model, prin urmare, face acel pas riscant, de a se pune în umbra unui platan.

Am continuat personajul din acest punct, încercând să povestesc despre straturile numeroase care ascund adevărata natură a unui om: Iulian e fascinant, apoi deținătorul unei povești credibile (cea a experimentelor tatălui său imaginar). Ca apoi să se transforme în posibilul deținător al adevărului cuprins în Caietul vărgat. Toate astea sunt doar aparențele de care uzează orice om pentru a căpăta atenția semenilor săi. În cele din urmă, Platanos devine ceea ce este orice adolescent: o ființă nesigură, care se teme de ratare, nemulțumită de statutul său social. Or criza nerezolvată, întreținută cu insistență, declanșează în cele din urmă violența, furia împotriva lumii. Iar aici trebuie să spun că mânia este de multe feluri: ca a lui Ahile (din Iliada), instinctuală. Apoi, există o nemulțumire care ucide intențiile inițiale și chiar natura omenească. Furiosul crede că are dreptate absolută. Dar să nu uităm că orice om cuprins de furie are un strop de îndoială, așteaptă ca cineva să-l oprească, să-i dea o speranță.

Interviul integral, pe site-ul editurii ART,%20înrudit%20cu%20el.%20Sisinel%20vrea%20neapărat%20să%20devină%20prietenul%20său,%20face%20din%20el%20un%20model,%20exact%20ce%20ni%20se%20întâmplă%20tuturor%20în%20momentele%20de%20singurătate,%20de%20nesiguranță.%20Dar%20modelele%20sunt%20viabile%20doar%20în%20lumea%20ideală,%20a%20aspirațiilor.%20Vedetele%20rămân%20pe%20ecran,%20personalitățile%20culturale%20–%20în%20cărți,%20iar%20eroii%20sunt%20doar%20efigii%20istorice.%20Or,%20Sisinel%20se%20află%20la%20prima%20lui%20întâlnire%20cu%20un%20model,%20prin%20urmare,%20face%20acel%20pas%20riscant,%20de%20a%20se%20pune%20în%20umbra%20unui%20platan.%20Am%20continuat%20personajul%20din%20acest%20punct,%20încercând%20să%20povestesc%20despre%20straturile%20numeroase%20care%20ascund%20adevărata%20natură%20a%20unui%20om:%20Iulian%20e%20fascinant,%20apoi%20deținătorul%20unei%20povești%20credibile%20(cea%20a%20experimentelor%20tatălui%20său%20imaginar).%20Ca%20apoi%20să%20se%20transforme%20în%20posibilul%20deținător%20al%20adevărului%20cuprins%20în%20Caietul%20vărgat.%20Toate%20astea%20sunt%20doar%20aparențele%20de%20care%20uzează%20orice%20om%20pentru%20a%20căpăta%20atenția%20semenilor%20săi.%20În%20cele%20din%20urmă,%20Platanos%20devine%20ceea%20ce%20este%20orice%20adolescent:%20o%20ființă%20nesigură,%20care%20se%20teme%20de%20ratare,%20nemulțumită%20de%20statutul%20său%20social.%20Or%20criza%20nerezolvată,%20întreținută%20cu%20insistență,%20declanșează%20în%20cele%20din%20urmă%20violența,%20furia%20împotriva%20lumii.%20Iar%20aici%20trebuie%20să%20spun%20că%20mânia%20este%20de%20multe%20feluri:%20ca%20a%20lui%20Ahile%20(din%20Iliada),%20instinctuală.%20Apoi,%20există%20o%20nemulțumire%20care%20ucide%20intențiile%20inițiale%20și%20chiar%20natura%20omenească.%20Furiosul%20crede%20că%20are%20dreptate%20absolută.%20Dar%20să%20nu%20uităm%20că%20orice%20om%20cuprins%20de%20furie%20are%20un%20strop%20de%20îndoială,%20așteaptă%20ca%20cineva%20să-l%20oprească,%20să-i%20dea%20o%20speranță.%20Platanos%20de%20Doina%20Rusti,%20Editura%20Youngart%20Platanos%20îi%20cucerește%20pe%20colegi%20prin%20înfățișare,%20prin%20tonul%20vocii,%20prin%20poveștile%20spuse.%20Cu%20toții%20vor%20să-i%20fie%20prieteni,%20mai%20ales%20Sisinel.%20Dar%20un%20dialog%20ca%20cel%20de%20mai%20jos,%20dintre%20cei%20doi,%20devine%20un%20motiv%20anticipativ%20pentru%20ce%20avea%20să%20descopere%20Sisinel%20mai%20târziu:%20„—%20Tocmai%20de-aia,%20a%20conchis%20el,%20niciun%20om%20nu%20trebuie%20să%20aștepte%20ori%20să%20pornească%20în%20căutarea%20nu%20știu%20cărui%20noroc.%20—%20Dar%20ce%20să%20facă%20atunci?%20am%20întrebat%20eu.%20—%20Să-și%20schimbe%20viața.%20Să%20schimbe%20lucrurile,%20dacă%20e%20nevoie%20chiar%20cu%20sabia%20în%20mână.%20Tăind%20capetele%20care%20îi%20stau%20în%20cale.”%20Ați%20avut%20de%20la%20început%20în%20minte%20radicalizarea%20lui%20Platanos%20din%20final%20sau%20ea%20s-a%20conturat%20pe%20parcurs?%20De%20la%20începutul%20romanului?%20Da.%20În%20povestire%20nu%20mă%20gândisem%20atât%20de%20departe.%20Dar%20cum%20am%20păstrat%20integral%20povestirea%20(la%20insistențele%20cititorilor),%20a%20trebuit%20să%20anticip%20finalul%20încă%20din%20primele%20capitole,%20cum%20bine%20ai%20sesizat.%20La%20aceasta%20s-a%20adăugat%20un%20tip%20de%20fabulație%20(povestea%20inițială%20despre%20tatăl%20preocupat%20de%20hibrizi),%20ca%20tampon%20între%20imaginea%20exemplară,%20din%20povestire,%20și%20cea%20tiranică,%20de%20la%20finalul%20romanului.%20Spuneți%20într-un%20text%20recent:%20„Adolescenții%20de%20azi%20practică%20o%20lectură%20participativă.%20Caută%20un%20construct%20existențial%20de%20tip%20metaforic.”%20Ați%20folosit%20alte%20tehnici%20narative,%20alte%20artificii%20de%20stil%20atunci%20când%20ați%20scris%20acest%20roman%20pentru%20adolescenți%20în%20comparație%20cu%20celelalte%20romane%20ale%20dumneavoastră?%20Pe%20parcursul%20unui%20roman%20nu%20există%20intenții%20de%20conectare%20cu%20cititorul.%20Povestea%20a%20mers%20ca%20de%20obicei,%20în%20concordanță%20cu%20plăcerile%20și%20interesele%20unei%20perioade%20în%20care%20am%20experimentat%20posibilitățile%20confesiunii.%20Sunt%20aici%20mai%20multe%20perspective%20și%20tipuri%20de%20a%20povesti.%20Deși%20există%20un%20narator%20principal%20(Sisinel),%20Caietul%20vărgat%20aduce%20mărturisirea%20lui%20Platanos.%20În%20esență%20e%20un%20roman%20care%20oferă%20câteva%20posibilități%20ale%20scrierii%20la%20persoana%20I,%20fără%20a%20transforma%20totul%20într-o%20relatare%20naivă.%20Am%20compensat%20scrierea%20de%20tip%20obiectiv%20(cu%20autor%20omniscient,%20personaje%20de%20tip%20realist)%20printr-o%20expunere%20personală,%20în%20care%20perspectiva%20epică%20dă%20varietate:%20Sisinel%20observă,%20relatează,%20are%20câteva%20reflecții,%20narează%20lucruri%20întâmplate%20anterior%20etc.%20–%20ținând%20în%20permanență%20cont%20de%20ce%20se%20vede%20în%20tabloul%20general.%20Perspectiva%20lui%20este%20a%20exploratorului.%20Și%20mă%20aștept%20ca%20tehnica%20să%20fie%20nuanțată%20prin%20imaginația%20fără%20egal%20a%20cititorilor,%20care%20participă%20prin%20construcții%20personale%20la%20orice%20lectură,%20ca%20în%20acest%20proiect%20al%20elevilor%20de%20la%20gimnaziul%20Liceului%20Tehnologic%20Electrotimiș%20din%20Timișoara.%20Ori%20ca%20în%20aces%20ingenios%20Platanos,%20făcut%20din%20file%20de%20carte,%20de%20către%20elevii%20de%20la%20Mircea%20Eliade%20(Sighișoara):%20De%20la%20publicarea%20acestui%20roman%20v-ați%20întâlnit%20cu%20numeroși%20cititori,%20tineri%20care%20au%20fost%20fascinați%20de%20povestea%20lui%20Platanos%20și%20înduioșați%20de%20parcursul%20lui%20Sisinel.%20Care%20este%20cel%20mai%20puternic,%20cel%20mai%20emoționant%20ecou%20pe%20care%20l-ați%20primit%20de%20la%20adolescenții%20cu%20care%20ați%20vorbit?%20Dar%20cea%20mai%20grea%20întrebare?%20Interviu%20Doina%20Rusti%20N-aș%20vrea%20să%20fac%20un%20clasament%20al%20întâlnirilor.%20Mi-a%20plăcut%20entuziasmul%20elevilor%20de%20la%20Sava,%20m-a%20atins%20emoția%20declanșată%20de%20întâlnirea%20cu%20elevii%20de%20la%20Liceul%20German.%20Am%20fost%20surprinsă%20de%20capacitățile%20imaginative%20ale%20elevilor%20din%20Sighișoara.%20Mi-a%20plăcut%20mult%20căldura%20de%20la%20Cervantes,%20curiozitatea%20sinceră%20de%20la%20Jean%20Monnet%20și%20am%20avut%20o%20experiență%20insolită%20la%20Lorca%20etc.%20Dar%20cele%20mai%20dificile%20întrebări%20le-am%20primit%20la%20Colegiul%20Național%20Mihai%20Viteazul.%20Acolo%20am%20primit%20o%20întrebare%20complexă%20despre%20anatomia%20revoluțiilor.%20În%20general%20întrebările%20venite%20de%20la%20elevi%20sunt%20mature%20și%20variate.%20Trebuie%20să%20spun%20însă%20că%20m-a%20impresionat%20cel%20mai%20mult%20întâlnirea%20cu%20elevii%20din%20Mologești,%20o%20școală%20din%20mediul%20rural,%20dintre%20cele%20care%20rezistă%20greu,%20grație%20câte%20unui%20pedagog%20dăruit,%20în%20cazul%20de%20față%20–%20profesor%20Mihaela%20Dabija.%20Elevii%20din%20Mologești,%20Vâlcea,%20au%20un%20podcast%20de%20top,%20în%20cadrul%20căruia%20am%20stat%20de%20vorbă%20fără%20grabă.%20Dar%20au%20și%20un%20ziar,%20de%20toată%20lauda.)

share on Twitter
share on Facebook