Întâlnirile cu elevii sunt întotdeauna frumoase, calde, vii, imposibil de uitat. Zilele trecute am ajuns la Colegiul Mihai Viteazul, din București, școală de top, așezată în zona centrală, pe bulevardul Protopopescu, într-o clădire impunătoarea, care pare coborâtă din romanele interbelice.
N-a fost o întâlnire oarecare, ci o discuție despre romanul Platanos, imediat după lectură, cu întrebări multe și reale. M-a uimit profunzimea elevilor, cei mai mulți de clasa a 10-a, am fost încântată de lecturile lor. De la Rinocerii lui Ionesco la Ciuma lui Camus și la distopiile recente, totul s-a legat de lumea lui Platanos.
Ceva din atmosferă se vede și în filmul acesta.
Multe întrebări s-au învârtit în jurul finalului. De aceea simt nevoia să mai spun și aici că revoluțiile sunt ireversibile, ca orice metamorfoză. Niciodată actele anamorfotice n-au mai recuperat starea originară, de dinainte de revoltă, de bătălie, chiar de simplă insurgență. Odată începută transformarea, nu ne mai putem gândi la lumea care a fost. Și-atunci, au întrebat elevii, de ce omul născut din ninsorile unui Crăciun de demult? Voi răspunde succint: în replică la les Neiges d’Antan.
N-am vrut să vă întristez, n-am vrut să continui în linia lui Platanos, ci am încheiat cu visul lui Sisinel, recuperatorul valorilor, visătorul, naivul, sufletul pur.
În visul lui, întoarcerea e posibilă.
De aceea n-am dezvoltat universul unei lumi postapocaliptice, post vegetalită. Tot ce se întâmplă în romanul ăsta ține se Sisinel, de speranțele lui. Nu asata mi-ați cerut? Timp de 10 ani am citit scrisorile elevilor din toată țara și în ele revenea obsesiv gândul nostalgic al vremurilor bune, salvarea valorilor. Sisinel nu reprezintă realitatea crudă, ci visul naiv, partea inviolabilă a ființei. Nu vom ști niciodată dacă visul său este al tuturor. Finalul romanului îl vizează exclusiv pe Sisinel, e doar pentru iubitorii de basm.
Este el finalul tuturor. N-o să știm. Realitatea este versatilă, perversără. Nu cred într-o viziune universală, nici într-un final al tuturor. Pe ultima pagină a romanul Platanos (apărut la Youngart, 2025) începe povestea scrisă de voi.
