Invitată recent la podcastul lui Lucian Mîndruță, Doina Ruști a participat la un dialog pornit de la apropiata sa prezență la Festivalul Internațional de Carte de la Guadalajara (FIL).
Doina Ruști a vorbit despre importanța festivalului și a întâlnirilor cu editori și scriitori importanți.
Cu binecunoscutul său umor, Lucian Mîndruță a pus o întrebare aflată pe buzele tuturor: ce mai înseamnă să scrii literatură în lumea de astăzi?
De la inteligența artificială la criza lecturii, conversația a atins teme legate de viitorul romanului și de relația scriitorului cu cititorii săi.
„Avem un cititor sigur: ChatGPT!”, a glumit Doina Ruști, susținând că scrisul înseamnă, înainte de toate, joc și construcție. Nu industria cărții este esențială, ci actul creației în sine, plăcerea de a inventa lumi, de a construi o poveste. Literatura se află în schimbare, povestea este eternă.
Un alt subiect a fost relația dintre autobiografie și ficțiune, felul în care experiențele personale se transformă în materie romanescă, așa cum se întâmplă în Ferenike și Nas de bulgar.
Scriitoarea a vorbit și despre drama copilăriei sale, marcată de asasinarea tatălui, subiect tratat în romanul Ferenike.
Discuția s-a îndreptat apoi spre identitate și spre operele literare care rezistă timpului.
Lucian Mândruță și Doina Ruști, la lansarea romanului Zogru, 2006
Doina Ruști a abordat și forța temelor grave în literatură, evocând romanul Sălbatica, în care deportările staliniste din Bărăgan sunt recuperate printr-o poveste simplă și emoționantă, una dintre explicațiile succesului de care s-a bucurat cartea.
Discuția a ajuns și la Matuf, cel mai recent roman al scriitoarei, continuând reflecția asupra felului în care istoria, memoria și imaginația devin literatură.
Interviul integral poate fi urmărit aici.
