La începutul lui 2020 eram obsedată de un cufăr plin de cărți și voiam să scriu despre el. Așa m-a prins pandemia, care mi-a împins povestea către Paturi oculte. A fost un an de pauză mondială, un fel de pasaj între viață și moarte, aducându-mi în memorie roșcovii sălbatici. În vremea copilăriei acești copaci aveau importanță ritualică la zilele morților și cumva, molima, nesiguranța, panica din primele săptămâni ale pandemiei - toate astea m-au făcut să-mi dau seama că eu însămi mă aflam într-un baldachin de roșcov, între două lumi. În această situație am scris romanul despre paturile ascunse și mistice, care migrează sfidând spațiul și timpul. Am scris despre pandemie despre experiențele ei, împachetându-le narativ în romanul paturilor.
Dar am avut și alte activități care m-au întreținut literar: am filmat în fiecare săptămână Litera Mov (https://culturaindirect.ro/litera-mov/), la Muzeul Literaturii, un loc cald, viu, unde multă scriitorime și-a încărcat bateriile, și am scris săptămânal o povestire pentru blogul din Adevărul (https://adevarul.ro/blogs/doina.rusti). Aceste două activități m-au ajutat să trec prin perioada de izolare. Totodată a fost pentru mine și anul în care m început să mă ocup de o colecție de proză contemporană (la Litera), ceea ce m-a adus în contact cu mulți scriitori meritorii. Este reconfortant să citești texte proaspete, nepublicate încă. E aproape o activitate conspirativă.
Ai participat la evenimente online (Zoom etc.)? Care a fost experiența? Crezi că această modalitate de contact cu publicul (inclusiv cu cel de departe) este eficientă și va continua după pandemie?
Am avut în medie cam două video întâlniri pe zi, uneori chiar de dimineață și până seara, aproape fără pauze. Pentru mine cursurile și întâlnirile cu cititorii au constituit și o experiență insolită, un mod de-a intra în casele mai multor oameni și de a trăi cu emoție descoperirea unui detaliu, unui perete, unui tablou, unui colț de birou. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată în viața reală să văd atât de multe și diferite case, într-un timp scurt, în paralel cu o discuție despre ficțiune. Nu mai vorbesc despre faptul că și numărul evenimentelor s-a dublat. Cred că se va păstra acest mod de comunicare rapidă și economică.
Crezi că s-a citit mai mult în 2020? Crezi că s-a citit mai mult din cărțile tale?
Eu am citit mai mult, am avut tihna de a căuta cărțile. Am comandat în special de la Elefant și Cărturești, carte fizică și e-book. În sfârșit, mi-am cumpărat Erotocritul (versiunea nouă), dar am urmărit și cărțile anului, care, în ciuda pandemiei, n-au fost puține. Cât despre cărțile mele, judecând după vânzări și după mesajele primite, categoric au fost citite mai multe ca în anul anterior.
M-a impresionat Prevestirea de Ioana Pârvulescu. La scurt timp am citit un un text-manuscris, pe care l-am și publicat - Kyparissia de Alexandra Niculescu, iar prin vară am citit Patria lui Aramburu, scrisă cu sentiment și cu tehnică, rămas în continuare cel mai bun roman citit în 2020.
În primul rând aș dori să mă ocup de promovarea romanului meu apărut doar de două luni, Paturi oculte. Apoi am programat o serie de evenimente în Italia, legate de reeditarea la Roma, a romanului de debut Omulețul roșu. Dar voi mai avea și alte cărți anul acesta, în mai multe locuri de pe glob și sper să pot călători ca să iau parte la evenimentele respective. Restul este secret.
