Întâlnirea de la Litere a fost o întoarcere la textul romanului.
Lectura de autor nu este ușoară, pentru că la fiecare cuvânt vin din urmă clipele din trecut, de pe vremea în care doar te gândeai la ceea ce vei scrie, pe când personajul nu era decât o fantomă plutitoare și atât. Dar există și o parte pozitivă: când citește autorul, legătura cu publicul este instantanee și fără ambalaj. Indiferent că e de bine sau de rău, ajungi pe calea cea mai scurtă la acel adevăr folositor.
"Pe măsură ce se apropia, părea din ce în ce mai înalt. Era o prăjină înfășurată într‐o haină lungă, de catifea, cu o scufă pe cap, ca frunza de tutun ofilită.
Bărbatul zâmbea, iar din priviri i se revărsa o liniște ireală, ceva vechi și atât de familiar.
Între degete, care păreau crengi înnegrite de chiciura iernii, ținea o carte. Despina citi în fugă numele lui Homer.” (Homeric)
