Eroine de roman! Sintagma asta le și aduce, așezate pe-o tavă, pe Madame Bovary și pe Anna Karenina. Personaje puternice, dar și cu vechime. Adevărul este că Emma e mult mai aproape de gusturile mele: libertină, dementă, de-un egoism înfiorător, citită etc. Se vede c-a depășit demult romantismul. Ea este Flaubert, ca să facem o glumă.
În ciuda modelelor, există multe alte personaje care rămân pentru totdeauna în mintea unui cititor. Uneori se potrivesc cu un tipar preexistent, cu o tipologie pe care, fără să știi, o porți în tine. A fost generată de un accident, de o emoție, de o lectură marcantă, de o întâlnire cu un om. N-are importanță!
Lawrence Durrell: Cvartetul din Alexandria
Justine, care și dă titlul primului volum din tetralogia lui Durrell, după mine unul dintre cele mai complexe personaje feminine, un fel de sinteză a feminității, misterioasă în ciuda exhibiționismului, iubită, neînțeleasă, implicată în acțiuni oculte și plasată în lumea levantină a Alexandriei, ea însăși un fel de efigie a acestui oraș ridicat pe mormanele de crime și idolatrii ale epocii elenistice, îmi vine imediat în minte atunci când mă gândesc la femeile din romane. A pierdut un copil, a suferit. Îl caută. A cunoscut fațete ale vieții – diverse și contradictorii. Măritată, divorțată, încurcată cu bărbați periculoși. Intrigă pe toată lumea. Este un personaj care se schimbă în funcție de perspectiva povestitorului, mereu altul, căci la fiecare volum există un unghi diferit de abordare narativă a acestui personaj. O detești și o iubești în același timp. Justine este construită impecabil, cu o redundanță epică lăudabilă.
Și mai sunt câteva, despre care am scris în Playlistul meu de pe Cartepedia
