Doina
Ruști

Dintre comorile secrete ale românilor fac parte cuvintele și epopeea lor ascunsă. Multe nații au făcut eforturi să-și scrie istoria, au investit în imagine. Românii au colectat cuvintele făloase ale altora și-au strecurat în miezul lor un șarpe subțirel, în care este depozitată toată filozofia lor de viață. De exemplu, un neînsemnat sŭdranŭ (rupt), venit din limbile slave, și-a prelungit viața devenind zdreanță, înflorind nu doar ca zdrențuit ori zdrențăros, ci trecând pe nesimțite de la o simplă fâșâie de pânză la harta completă a degradării. Iar în drumul lui a colectat milioane de oameni oropsiți ori detestați.

Manuscrisul fanariot este o carte despre cuvintele cu istorie

Sunt astfel de cuvinte pe care le auzi doar o dată și pe care nu ți le mai poți scoate din cap, din cauza forței lor viperine. Un astfel de cuvânt este și kilipir. O clipocire de lavă. Un chiuit întrerupt. O isterie retezată de fierăstrău. Orice ar fi făcut, se întorcea acolo, la ziua dogoritoare, la gura bătrânului turc, la cuvântul fatal.

(Manuscrisul fanariot, Polirom, 2015)

Uneori e mai folositor să te ascunzi înăuntrul faptelor pe care vrei să le schimbi. Valoarea adevărată a românilor este tocmai această artă de a se amesteca anonim în evenimentele majore. Dacă afli că ceva important s-a petrecut în lume, este imposibil să nu fie acolo și vreo coadă de român.