Uneori am impresia că au murit cititorii de literatură bună, dar de fiecare dată apare câte unul, un supraviețuitor cu față eroică, trecut printr-un fel de război, bătut peste față cu acele cărți scrise de mânuțele care copiază cu artă alte cărți, de degețelele care mimează morbul scrisului, de creionașele tocite din cauza ștersăturilor ori de laptopuri în care se amestecă discuțiile de chat cu neplăcerile zilnice. Iar acest cititor bătut și perseverent este pentru mine efigia ultimelor două decenii. Restul sunt prostii trecătoare.
Cam asta i-am răspuns lui Hoia, pentru un interviu publicat pe Libris.ro. Iar el a continuat să mă întrebe:
Pentru cititorii care încă nu v-au descoperit, ce le puteți spune pentru a-i determina să vă lectureze cărțile? Cum o recomandă Doina Ruști pe Doina Ruști?
Ce-aș putea să răspund la o astfel de întrebare? Voi ce-ați răspunde?
Uite ce-am scris până la urmă:
Scriitorii nu se recomandă decât prin scrisul lor. Nicio poveste nu este năucitoare, ci felul în care a scris-o cineva, iar pentru a afla care este valoarea unui roman, trebuie să-l citești până la capăt. Doar viermișorii pot să creadă că au înțeles un scriitor pentru că au citit o singură frază din opera lui. Când aud, și aud destul de des, că cineva spune despre un roman c-a-ncercat să-l citească, dar n-a putut, sunt absolut sigură că omul respectiv de fapt nici măcar n-a deschis cartea. Nu acea carte, ci în general nicio carte. Nu aspir la o astfel de lectură și nici nu cred că am nevoie să mă recomand. Am încredere în scrisul meu și în existența acelui cititor care mă caută doar pe mine.
Întregul interviu in LIBRIS
