Textul Platanos este o alegorie plante-adolescenți, tema textului este prietenia, adevărata prietenie, iar ideea centrală este ,, la umbra marilor copaci nu cresc decât buruieni.”more
Lecturiada
Cu accentuate infuzii distopice, Platanos (Grupul Editorial ART, București, 2025) e un roman de o versatilitate studiată, în care se conjugă toate liniile de forță ale scriiturii Doinei Ruști: realismul de factură magică, observația hiperlucidă, meditația gravă, percepția acută a lumii, forța demiurgică a cuvântului, complicitatea subtilă dintre narator și discurs, respectiv personaje, glisarea singularizată între ramele textuale ș.a.
Exacerbat, simțul văzului își lărgește aria uzanței, primind o funcție metatextuală. La fel ca în celelalte romane ale autoarei, împletește în flexiunile sale simbolice toate etapele de construcție ale unei mizanscene, găsindu-și articularea plenară în dinamica lumii interioare a personajului.
„Minunata lume nouă” (Aldous Huxley) e o metaforă a cuceririi, a supunerii umanului prin alteritate, una vegetală!, o transpoziționare impusă drept o consecință a evoluției. Noua grădină a vegetalilor devine o veritabilă agora, o prelungire inedită a scenei. Nu în mod întâmplător, intervenția corului este rapid sesizată de Sisinel, captivat însă de o secvență declamativă. Căutarea drumului spre casă oferă prilejul unei reflecții tulburătoare, un aparteu esențial în economia romanului: „Am coborât pe stradă, cu sentimentul că eram pe cont propriu. Singur pe lume, ca în romanul pe care mi-l recomandase Platanos.” (p. 122) Ceea ce inițial sfidase norma socială devenise acum normalitatea, întreaga lume jucând un rol similar.
O poveste despre raportul intrinsec dintre aparență și esență, Platanos reface, în planul profund al semnificării, o questă donquijotescă. Caietul vărgat e doar un artefact, însă chiar credința statornică în posibilitățile de vindecare pe care le oferă guvernează planul acțiunii. Relatarea de tip tablou marchează întoarcerea către un tip al ne-uitării, al conștiinței ce caută resorturile supraviețuirii în experiența fabuloasă a întâlnirii cu djinnul atotputernic – prezență constantă (și neașteptat de reală!) în scriitura Doinei Ruști.
Luiza Negură, Convorbiri literare, noiembrie, 2025
