Dragă Maria, scriu doar când am chef cu adevărat. Am publicat romanul Paturi oculte în anul 2020, după care nu am mai scris nimic (cu excepția povestirilor săptămânale din Adevărul). Au trecut niște ani, fără să public vreun roman. E adevărat, în timpul ăsta au fost reeditate mai multe dintre romanele mele, de unde impresia ta. Dar asta pentru că am deja o operă:)
Prin urmare, am stat și-am tândălit ani buni. Pentru că așa am vrut. În jurul meu apăreau romane de mii de pagini, iar eu nu scriam pentru că nu aveam chef. Cum ți se pare? Scriu mult? Și totuși, în acest timp în care nu scriam, foarte multă lume mă întreba, în mod obsesiv, cum de scriu atât de mult?! Această întrebare am auzit-o aproape săptămânal, timp de patru ani.
Abia în decembrie 2023, la aproape patru ani, am avut chef să scriu un roman, pe care l-am terminat la început lui 2024. Este vorba despre ”Ferenike”, recent apărut la Humanitas. Romanul acesta, autobiografic, dar cu o poveste fermă, de roman, mi-a deschis pofta să mai scriu ceva, iar prin vara lui 2024 am scris ”Zavaidoc în anul iubirii” (apărut în toamna lui 2024), un roman care experimentează o zonă a confesiunii, de care eram în momentul acela foarte curioasă. Voiam să știu mai mult despre Mițulica, personaj din ”Ferenike”, aveam nevoie de detalii, pe care le-am aflat creând un nou personaj. Așa a apărut Carol, adolescenta din ”Zavaidoc în anul iubirii”.
Cele două romane sunt legate tehnic, sunt romane de confesiune, ca parte a unui schizoepos, ca să nu zic poveste ramificată programatic. Această experiență nu mi-a fost de ajuns. Mi-ar fi plăcut să sondez și alte detalii biografice ale Mițulicăi. Ea vine din interbelic, cu un bagaj important de viață, cu un anumit tip de educație, cu disponibilități psihologice care servesc poveștii mele autobiografice.
Rămâneau anii 50, care au decis comportamentul de mai târziu al personajului. Așa că am scris un alt roman, care a apărut zilele trecute (la Booklet), intitulat ”Sălbatica”, special pentru a-mi elucida acest detaliu.
Cele trei romane scrise într-un an sunt conectate, din punctul meu de vedere fac parte din aceeași experiență scriitoricească și sunt legate de un personaj-cheie din ”Ferenike”, anume Mițulica. De la ea pornesc întrebările mele, pe proiectul ei existențial se sprijină însăși personajul titular, Ferenike, demonul meu.
