Doina
Ruști

Eveniment literar internațional \

Traducerea literară este una dintre formele esențiale de circulație a literaturii contemporane. Apariția ediției maghiare a romanului Fantoma din moară marchează un moment de dialog cultural româno‑maghiar, în care traducerea devine interpretare, iar literatura – spațiu comun al memoriei și al istoriei recente. (2026-02-02)
Eveniment literar internațional \ - Doina Ruști

Romanul Fantoma din moară a intrat, odată cu traducerea sa în limba maghiară, într-o nouă etapă de lectură și interpretare. Ediția maghiară, A malom kísértete (Editura Orpheusz, Budapesta), tradusă de Szenkovics Enikő propune nu doar o trecere dintr-o limbă în alta, ci o relectură culturală a unei ficțiuni despre comunism, memorie și mecanismele fricii colective.

Prezentarea traducerii a avut loc la București, în cadrul mini-festivalului Corzi literare, un proiect dedicat dialogului româno-maghiar prin literatură și traducere, organizat de Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar Bucureștiși Institutul Cultural Român.

În acest context, traducerea nu a fost tratată ca un gest secundar, tehnic, ci ca un eveniment literar în sine, în care autorul și traducătorul au intrat într-un dialog despre sens, memorie și schimbarea perspectivei odată cu schimbarea limbii.

Printre scriitorii invitați s-au numărat Karácsonyi Zsolt, Doina Ruști, Mircea Cărtărescu, Sántha Attila, Szöllősi Mátyás .

Traducerea ca interpretare

Fantoma din moară este un roman construit pe tensiunea dintre realitatea comunistă și mecanismele ei invizibile: frica, delațiunea, sexualitatea reprimată, deformarea relațiilor umane. Traducerea în maghiară mută această lume într-un spațiu cultural care a cunoscut alte forme ale totalitarismului, alte traume istorice, dar mecanisme similare de control și degradare a intimității.

În acest sens, traducerea funcționează ca o interpretare. Nu doar reproduce un text, ci îl așază într-un alt orizont de așteptare. În traducerea lui Szenkovics Enikő, unele accente se deplasează, anumite tensiuni devin mai vizibile, iar altele capătă o densitate diferită. Romanul nu „se pierde” în traducere, ci se transformă — ceea ce confirmă rezistența lui literară.

Dialogul autor–traducător

Un element esențial al acestui parcurs a fost dialogul dintre autor și traducător, un dialog care a făcut vizibilă munca invizibilă a traducerii. Traducătorul nu este un intermediar neutru, ci un mediator cultural, obligat să găsească echivalențe nu doar lexicale, ci și istorice, mentale, afective.

În cazul Fantomei din moară, acest dialog a pus în discuție nu doar soluții de limbaj, ci și felul în care comunismul românesc poate fi citit dintr-o altă memorie colectivă. Traducerea devine astfel o formă de critică implicită, o lectură activă a textului.

O carte care circulă

Apariția ediției maghiare se înscrie într-un traseu mai larg al romanului, care a fost receptat, de la publicare, ca una dintre cele mai puternice ficțiuni românești despre comunism. Circulația într-o altă limbă confirmă faptul că această temă nu aparține unui singur spațiu național, ci unei istorii est-europene comune, cu variațiile ei.

Traducerea nu înseamnă doar vizibilitate sau export cultural. Ea este o probă de rezistență. O carte tradusă este o carte recitită, pusă din nou la încercare, supusă unei alte sensibilități. În acest sens, Fantoma din moară continuă să existe nu prin actualitate, ci prin durată.

Surse și articole conexe

share on Twitter
share on Facebook