În The Ashgate Encyclopedia of Literary and Cinematic Monsters (Routledge, New York, 2016), coordonată de Jeffrey Andrew Weinstock, romanul Fantoma din moară este analizat ca o formă de neogotic, specifică postmodernismului târziu est-european. Citat în două locuri - vezi pagina 550 a acestei lucrări de referință internaționale - romanul este plasat într-un cadru comparativ, alături de The Carpenter’s Pencil (Creionul tâmplarului) de Manuel Rivas, subliniindu-i relevanța într-o genealogie transnațională a narațiunilor cu figuri simbolice monstruoase .
În lectura propusă de Weinstock, Fantoma din moară se situează la intersecția dintre memoria postcomunistă și imaginarul gotic, punând în evidență o arhitectură narativă complexă, cu accente baroce și un efect estetic intensificat — trăsături definitorii pentru neogotic. Monstruozitatea nu apare aici ca o anomalie supranaturală, ci ca un răspuns structural la violența și presiunile psihologice ale totalitarismului comunist.
Romanul Fantoma din moară este analizat ca o formă de neogotic est-european, specific postmodernismului târziu. Clasificarea îl plasează într-un cadru comparativ internațional, subliniind modul în care imaginarul gotic devine un instrument de explorare a memoriei postcomuniste, a traumei și a monstruozității istorice.
Fantoma nu este o prezență unică, ci una cu multiple fețe, reflectând formele variate ale opresiunii infiltrate în normalitatea cotidiană. Există un singur personaj, numit generic Max, ale cărui metamorfoze se desfășoară treptat în interiorul realității obișnuite. Transformările lui multiple ilustrează modul în care goticul se reactivează într-un context istoric precis, în care trauma produce dubluri monstruoase, mai degrabă decât spaime exterioare.
Această clasificare critică confirmă faptul că Fantoma din moară se înscrie într-o genealogie mai amplă a goticului modern, în care literatura est-europeană contribuie cu forme specifice, ancorate în istorie, memorie și complexitate narativă.
The Ashgate Encyclopedia of Literary and Cinematic Monsters, coordonată de Jeffrey Andrew Weinstock și publicată de Routledge, este o lucrare de referință în studiile culturale și literare dedicate figurii monstruoase.
Conceptul de neogotic este teoretizat, în mod independent, de Dan C. Mihăilescu, urmat de Raluca Andreescu și de Jeffrey Andrew Weinstock, iar ulterior este utilizat ca grilă de lectură de alți exegeți ai operei Doinei Ruști — precum Elena Crașovan și Christine d’Anca — în special în analiza romanelor Zogru și Fantoma din moară. În aceste interpretări, reflexele cenzurii comuniste, secretomania și teama de a spune lucrurilor pe nume sunt convertite într-o formă de fantastic postcomunist, desemnată ca neogotic.
Alte studii care susțin neogoticul din romanul Fantoma din moară sau în alte romane, ca descins din literatura post-comunistă, ca reacție la cenzură, totalitarism și ca mod de recuperare a memoriei generale:
Raluca Andreescu, The Ghost of Communism Past The Birth of Post-Communist Gothic Fiction, Zittaw Press, 2011;
Christene d’Anca – “Mediating a Loss of History…”, Journal of European Studies, Sage, 2018
Dan C. Mihăilescu – Literatura românească în postceaușism. II. Proza, cap. „Realismul apocaliptic și deriziunea”, Polirom, 2006
Elena Crașovan – The World of the Living Dead: Mythical Rewritings of Hystory în the Postapocalyptic narratives about Late Communism, Dacoromania Litteraria, 2017
Fragment din Fantoma din moară, publicat în revista YouTube Imppossible Voice.
Updated 2026
Referințe critice; Bibliografie (Alte exegeze asupra romanului Fantoma din moară.)
