Doina
Ruști

Fantoma este catalizatorul narativ care face să se manifeste forțele secrete, în special cele de natură sexuală, fiind și comportamentul cel mai vizibil, singură credință, dizolvată și ea în  ultima parte a romanului.

Cartea Doinei Ruști etalează o gamă largă de aptitudini literare, care dau măsura rezistenței în istoria românească a secolului XX.

"Fantoma din moară este parabola comunismului. Un roman care are pastă, vânjos și, repet, care face bună pereche cu parte ori cu părți din Orbitorul lui Cărtărescu”.

Scrisa de o prozatoare puternica si originala, rara avis in literatura romana postdecembrista, Fantoma din moara nu este doar o aparitie de varf a acestui an editorial, ci si una dintre cele mai convingatoare si expresive fictiuni despre comunismul autohton publicate in ultimul deceniu.

Sondaje realist-magice convingatoare, în trecutul comunist și interbelic, au mai întreprins și alți congeneri: Razvan Radulescu (în Viața și faptele lui Ilie Cazane), dar mai ales Filip Florian (Degete mici) și Mircea Cartarescu în Orbitor; spre deosebire de ei, Doina Ruști  nu exceleaza prin virtuozitatea scriiturii - desi scrie bine, expresiv și "viril", cu o acuratețe fluentă și dezinvoltă, aptă să controleze simultan registre multiple -, ci prin forța relatării, bine stransă în chingile unei compozitii substantiale. Prefața integral

Doina Ruști are vocație de constructor, capacitatea de a plăsmui o ficțiune cu miză și o imaginație debordantă.

Fantoma din moară (Polirom, 2008) este, din punctul meu de vedere, cea mai bună scriere de ficțiune apărută anul trecut.

Personajele desenate de Doina Rusti sunt impecabil de adevarate: autoarea are darul mai rar de a privi in acelasi timp sintetic si contingent, incadrand detaliul in portret. Se poate trata cu simpatie preumblarea acestui oaspete fantomatic si inutil printr-un roman atat de bun incat il primeste fara a suferi de plictiseala vreunei consecinte.

Unui astfel de talent i se potriveste bine tema comunismului, demonia istorica a celor 45 de ani nenorociti ai Romaniei in spatiul inchis al unui sat.

Cu al treilea său roman, pe cât de ambițios, pe atât de reușit, Doina Ruști intră în elita prozei noastre încă tinere.

Fantoma din moară se numără cu siguranță, între reperele prozei românești din ultimii ani, prin claritatea tehnică a scriiturii ce simulează inocența, imaginația morbid-debordantă și, nu în ultimul rând, prin maniera convingătoare de revizitare a perioadei totalitare, cu o detașare duioasă, nemiloasă în detalii, înțelegătoare.

Dacă mi s-ar cere să recomand anumite personaje, pagini sau secvențe din această a doua parte a romanului Fantoma din moară, n-aș ști la ce să mă opresc mai întîi, pentru că aproape totul este, aici, remarcabil.

Miezul romanului e, dintre cele trei parti, partea a doua, Moara: numara ceva mai mult de 200 de pagini si este exceptional. In aceasta secventa comprimata de spatiu-timp ies cel mai bine la iveala marile calitati ale autoarei; ele sunt constructia si capacitatea de a sugera textura unei umanitati.

Este o istorie a întregii perioade comuniste din România, privită de naratori diferiți si, esențial, o saga de familie.

Într-un mod foarte abil, evenimentele istoriei mari se reflectă în istoria mică, în „cronica de familie“ pe care Doina Rusti o face cu talentul său obisnuit, cu o mare capacitate de observație a detaliilor de atmosferă si limbaj, precum si cu excepționalul dar de a include în pasta realistă condimentul fantasticului.

Doina Rusti se numara printre putinii povestitori adevarati pe care ii are literatura romana postdecembrista.

Fantoma din moară autoarea este determinant preocupată de configurarea unei realități crîncene, terifiante, insuportabile, din care evadarea în fantastic poate fi o soluție.

Doina Ruști scrie un roman puternic, în care vigoarea epicului, acuitatea observației realiste, minuțiozitatea descrierilor și discretele efluvii lirice susțin o poveste captivantă despre atrocitățile istoriei comuniste și despre bizareria supraviețuirilor fantomatice.

De sub aripile fâlfâitoare și versatile ale fantomei imaginate de Doina Ruști ies însă la iveală o multitudine de micro-istorii, modelate în pasta vâscoasă a marii "istorii de cauciuc ars".

Fantoma din moară - activează modelul unui Salman Rushdie din Rușinea, unde o bestie infernală, apocaliptică, se naște și se hrănește din dezechilibrul fundamental al unei comunități care și-a pierdut deprinderile umane, obișnuința de a oferi dragoste, precum și conștiința propriei responsabilități istorice. Max, fantoma din romanul Doinei Ruști, funcționează ea însăși alegoric, pentru a da un singur chip istoriei celei noi.

Povestirea este scrisa la foc încins, cele doua planuri narative se topesc intr-un melanj imaginativ strălucitor. Intr-adevăr, avem in fata un roman unitar, egal ca valoare, de la prima la ultima pagina.

Înainte de a fi un roman al supranaturalului manifest, Fantoma din moară e cronica, remarcabil conturată, a unei comunități distruse în epoca "omului nou".

În Fantoma din moară, un prim punct bifat ca la carte e setarea tonului adecvat al naratiunii.

Fantoma din moară - unul dintre cele mai interesante romane publicate după 1990. Un roman în egală măsură realist și fantastic, un roman despre singura entitate ce-l bîntuie cu adevărat pe om și-l face să se întrebe dacă a cîștigat sau a pierdut ceva odată cu trecerea anilor: memoria

În ce mă privește, prefer, fără discuție, a doua parte a romanului (Moara), scrisă la persoana a treia, densă și având deopotrivă un ritm extraordinar, cu metafore plastice și portrete caricaturale, compuse parcă în manieră arcimbolescă.

Curajul Doinei Rusti de a scrie despre lumea rurala intr-o vreme cand romanul taranesc parea a fi devenit caduc, formula originala, moderna, care aliaza naratiunea veridica, registrul fantastic si artificiul textualist - fac din "Fantoma din moara" o performanta majora.

Prima impresie: Fantoma din moară e chiar roman. Gasim aici personaje articulate, intriga, descrieri neinventate, realism crud, limbaj deloc fortat. Totul curge alert, ca viata deloc idilica a satului comunizat.

Eu am citit intregul roman cu dintii involuntar inclestati si cu pumnii strinsi.

În prelungirea unei tradiții romane ști apropiatã de proza lui Mihail Sadoveanu sau Ștefan Bãnulescu, Doina Ruști reușește sã struneascã energiile ascunse ale conștiinței reprimate, îmbinând cu talent elementele referențialitãții istorice cu cele ale unui fond fantastic plin de surprize. Fantoma din moarã este o carte generoasã prin frumusețea expunerii și prin mesajul profund.

Fantoma din moară poate fi considerat un roman total, despre comunism, diferențiindu-se radical de mentalitatea relativizantă, amorală a prezentului, care se ferește să mai incrimineze fățiș comunismul, provenind parcă dintr-o altă epocă, amintind de marea tradiție a ficțiunilor antitotalitare, în care lupta individului cu sistemul este interpretată ca un conflict dramatic, dificil de relativizat prin ironie. Având forța epică necesară, abilitatea de a crea personaje tridimensionale, cu precizia descriptivă care reface atmosfera „întunecatului deceniu” în fiecare detaliu, romanul reușește să resusciteze reprezentarea de gradul întâi a comunismului (ca regim totalitar coșmaresc, care nu lasă loc râsului sau uitării), combinând-o cu nuanțele inedite ale reprezentării de gradul doi (istoriile alternative, secundare în confruntarea cu teroarea principalului).

Doina Ruști creează o fantomă „colectivă”, conștientă că toate „personajele” acestei lumi au asistat pasiv la o crimă, obișnuindu-se cu vina și minimalizându-i dimensiunile.

Fantoma din moară aduce un topos autentic, de care autoarea este legată afectiv, care ne farmecă asemenea unui periplu aventuros prin viața unui om. Moara este un centru al universului afectiv al autoarei, un simbol emblematic pentru mitologia ei interioară. O lume populată de mituri rurale dezvăluie o geografie interioară de o rară finețe care ne atrage într-un univers halucinant. (în germană)

Dintre toate cărțile citite de mine până acum, Fantoma din moară este cu siguranță cea mai cuprinzătoare și profundă explorare a transformărilor pe care mintea și sufletul românilor le-au suferit sub comunism. O capodoperă.

Prin romanul "Fantoma din moara” Doina Ruști a contribuit la procesul de conservare a istoriei, în special cea a României comuniste. Un sat din mediul rural românesc, populat de oameni ale căror povești acționează ca un microcosmos perfect, ilustrează identitatea românească. Ruști simte în mod sincer trecutul și prezentul, negând o traiectorie tradițională de-a lungul unei axe temporale. Aceasta face ca actul amintirii să apară într-o relație strânsă cu mecanismul uitării. Amintirile sunt puse sub semnul întrebării, iar Ruști își folosește romanele pentru a se alătura corului celor care solidifică trecutul românesc, chiar dacă el n-a fost întotdeauna armonios. Relația Doinei Ruști cu evenimente atestate documentar, servind ca parametri pentru romanul ei, provoacă puterea care dă autoritate autorului. Definirea unei culturi și a unui popor nu este o sarcină ușoară, însă, finalul romanului produce o înțelegere sofisticată a unei întregi națiuni, transformată spiritual sub impactul unor vremuri foarte tumultuoase.

Romanul Fantoma din moară, al româncei Doina Ruști, se înscrie în goticul postmodern, ca și The Carpenter's Pencil al lui Manuel Rivas. (Jeffrey Andrew Weinstock, The Ashgate Encyclopedia of Literary Cinematic Monsters Routedge, New York, 2016)

În romanul “Fantoma din moară" exorcizând spectrul bântuitor al vremurilor comuniste, Doina Ruști reface legătura cu tradiția literară românească. În concordanță cu tendințele internaționale, ea urmează modelul povestirilor cu fantome pentru a reactiva un trecut groaznic care nu poate fi înăbușit sau uitat. Prin intruziunea inexplicabilă a unui duh în viața unei comunități rurale, aflate sub dominație dictatorială, și prin imaginea centrală a unei mori vechi, plină de amenințare și de seducție, Doina Ruști reușește să creeze un roman gotic, născut dintr-o istorie opresivă, din secrete, trădare, din sentimentul de vină. Cartea depășește realismul magic, la care au recurs mulți scriitori în la finalul dictaturii sau la începutul perioadei postcomuniste. Deși folosirea unor teme și a unor motive gotice reprezintă o abatere de la normele literare românești (vechi și noi), care nu au adoptat niciodată genul, reevaluarea trecutului colectiv cu instrumentele oferite de gotic s-a dovedit a fi de succes, ducând la recunoașterea internațională. Ruști valorifică interesul genului pentru traume și tulburări individuale, abordând autonomia individului disfuncțional, care și-a pierdut coerența și integritatea, făcând parte dintr-o colectivitate în care conștiința a fost fragmentată, și în care relațiile au eșuat din cauza opresiunii și a unei anxietăți sufocante. 

Precum în opera lui Borges, visul și lumea vor semăna mereu într-un fel sau altul, deoarece, la Doina Ruști, lumea, ca și literatura uneori, este vis.

mai mult

În anul 2008 eram încă profesoară de română la Colegiul Național Moise Nicoară din Arad. Țin minte că a fost un an plin, predam literatura română la trei clase a XII-a și literatura universală celor două clase de uman. În acel an, lecturile mele au fost, de fapt, re-lecturi ale clasicilor, soldate cu alte descoperiri, alte interpretări, alte emoții estetice. 

În vacanțe, într-un sentiment al libertății absolute, citeam cărțile despre care se vorbea atunci. Luam informații din revistele literare sau din emisiunile de la Radio România Cultural. 2008 a fost anul în care am citit cărțile lui Radu Aldulescu, Filip Florian, Dan Lungu,  chiar dacă multe dintre ele au fost publicate în anii anteriori. 

Pentru mine, cititor atent al scriitoarei Doina Ruști, bucuria acelui an a fost apariția romanului Fantoma din moară ( Polirom, 2008), foarte bine primit de critica literară. Nominalizat cu titlul Cartea anului de revistele România literară și Observator cultural, romanul a primit în 2008 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru proză. 

În mod evident, am așezat acest roman în ierarhia preferințelor mele pentru izbânda scriitoarei în plan estetic. La aceasta se adaugă, însă, un motiv de ordin personal: am descoperit în lumea ficțională a romanului, construită pe coordonatele realismului magic, accente din lumea atât de reală a copilăriei mele, bântuită și ea de aceeași fantomă din moară. Moara, cea din roman si cea din satul meu, fusese la începutul secolului XX centru ordonator al vieții oamenilor. În scurt timp, ea a devenit o ruină, un loc al crimei și al tenebrelor sufletești. Din ele a izvorât cinismul celor care au distrus vieți, au ars biblioteci, au mutilat conștiințe.

Când am citit acest roman, mi-am propus să merg la Comoșteni să văd dacă moara mai există. Dar, deși în fiecare an mă aflu aproape de acele locuri, amân intrarea în sat; mă tem că n-a mai rămas nimic din ea.

Fantoma din moară, de Doina Ruști, o carte de neuitat, cu siguranță una dintre cele mai frumoase care s-au scris în literatura actuală. Conține absolut tot ce te aștepți să găsești într-o carte mare: personajele așa de bine conturate, care trăiesc prin ele însele și împreună alcătuiesc lumea satului doljean, un sat ca oricare altul pe care orânduirea comunistă, până și explozia de la Cernobîl l-au otrăvit; o compoziție așa de bine gândită că te plimbă nebănuit dintr-un loc într-altul și, ca particularitate, un fantastic aparte, redat într-un stil descriptiv nici bogat, dar nici prea sărac, dozat atât cât trebuie încât să facă lectura ... imposibil de oprit!