Doina
Ruști

Un interviu pentru revista Tribuna învățământului

Departe de casă, singură, într‑un oraș care mi se părea ostil. A contat foarte mult pentru mine profesorul de greacă. Sever, erudit. Nu eram printre elevii lui preferați, dar de la el am învățat disciplina. (2022-11-24)
Un interviu pentru revista Tribuna învățământului - Doina Ruști

În momentele mele de panică, de nesiguranță, sub apăsările triste ale istoriei personale, mi-am regăsit echilibrul într-o bibliotecă. Cât despre drumul prin pădurea de cărți… sigur, am avut multe etape. Până la liceu am citit tot ce-am vrut, fără plan, ignorând orice recomandare. Prin clasa a VII-a, am dat de Comedia umană a lui Balzac și-am citit roman după roman până la finalul clasei a IX-a. Mai citeam și altele, dar Balzac a fost coloana vertebrală a vieții mele de cititor, de la acea vârstă. Balzac mi-a arătat și drumul social. La 16 ani deja mă îngrijora viitorul meu și-am în­ceput să mă pregătesc temeinic pentru facultate. Am făcut o secție clasică (erau doar trei în toată țara), aceasta însemnând că jumătate din timpul liceului a fost dedicat celor două discipline clasice: latina și greaca veche. Apoi, făceam literatură universală, română, istorie, franceză. Restul materiilor erau mai mult de umplutură pentru mine. Îmi amintesc o oră de chimie în care citeam asiduu Maestrul și Margareta, roman proaspăt apărut în bpt, împrumutat de la profa de română, iar la un moment dat am ridicat privirea și-am început să țip: tabla era acoperită de formule, iar profa făcea un experiment cu aburi verzi și flăcări intermitente.
Pe măsură ce neglijam disciplinele științifice, începusem să-mi fac o ­imagine cronologică asupra literaturii, legând-o bineînțeles de istorie, religie și filozofie. Voiam să am imaginea generală, iar notele mele de lectură din liceu și apoi din facultate au devenit mai târziu o carte, pe scurt o istorie cronologică a ideilor (Enciclopedia culturii umaniste pentru oa­menii grăbiți), volum editat pe la începutul anilor 2000, care avea să devină și personaj în romanul meu de debut. Aceste note stau la baza formării mele intelectuale. Iar obsesia cronologiilor, a sintezelor reduse la minimum a început într-o zi din clasa a IX-a, când profesorul de greacă mi-a pus în mână două cărți și mi-a spus că era timpul să mă disciplinez: Batrahomiomahia lui Homer și Istoria literaturii eline, de Maria Marinescu-Himu. În evoluția mea intelectuală acea zi are o funcție însemnată.

Mai mult, în revista Tribuna Învățământului

share on Twitter
share on Facebook