1 „Ciudațenii amoroase din Bucureștiul fanariot” (editura Litera, 2022), noul volum semnat de dumneavoastră, cuprinde 47 de povestiri care ne plimbă prin orașul București în perioada fanariotă. De unde această fascinație pentru vremea domniilor fanariote?
E o lume colorată și grăbită: iată două motive foarte bune. Apoi, nu e vorba doar despre fanarioți, cât despre București. Cu tot amalgamul, mizeriile și frumusețile lui, e unic, pentru că permite fiecărui ins să-și alcătuiască propria geografie, inserată cu ușurință peste trotuarele denivelate ori prin grădinile ascunse între case. Iar dacă am regăsit câte ceva din el prin orașele lumii, s-a datorat exclusiv subiectivității mele. Așa, de pildă, coborând spre Hagia Sophia din Istanbul, m-a lovit aceeași lumină ca pe lângă Biserica Precupeții Vechi, în Jardin du Luxembourg mi s-a părut că sprijin gardurile fostei grădini a Mânăstirii Sf Sava, dintr-un trecut pe care nu l-am parcurs decât în cărți, iar platanii din Roma m-au făcut să mă gândesc imediat la degetele ferme ale unui bărbat, căruia i-am uitat și ochii și visele, dar ale cărui degetele mai mângâie încă și acum scoarța pătată a platanilor din Cișmigiu. Iar secolul 18 mi se pare un teritoriu în care se întâlnesc cele mai multe dintre influențele care au contat.
2 Ce simțiți că s-a păstrat din Bucureștiul fanariot în Capitala zilelor noastre?
Destul de puțin. Dar pentru ochiul atent, încă se mai văd uneori pe pe Lipscani, siluetele de mătase ale chiramelelor de altădată ori șalvarii mov peste care abia s-a așezat un praf de brumă. Mai avem prin grădini salcâmii, veniți la noi în secolul al 18-lea, ori leandrii otrăviți.
Mai mult în revista Avantaje
