„Diriginta le‐a adus niște formulare în care ar fi trebuit să bifeze materiile de bac, apoi i‐a întrebat ce planuri au, la ce facultate vor să se înscrie. Dar Flori avea mintea plină de paturi. Pentru ea exista un plan unic: să ajungă în maga- zia Teatrului Național și să stea cinci minute pe pat. Dar, evident, despre asta nu povestea, doar trăia în balcoanele invizibile de deasupra sprân- cenelor, niște spații somptuoase, cu ghirlande și fotolii de mătase. Acolo își clocea planul sorbind dintr‐un pahar brumat, întotdeauna portocaliu, din care se ridicau arome exotice de ananas și de mango.
– În afară de Flori, a spus profesoara, cred că nu mai e nimeni care să nu știe la ora asta ce va face după liceu.
Paturi oculte 45
Fraza asta, deși recunoștea că n‐o interesa în esență, o atinsese cumva, punând‐o la coada rândului, în picioare.
– Găsește ea, a spus o voce de prin primele bănci. Măcar la Litere și tot intră. Am auzit că acolo se roagă de tine să te înscrii."
