
Archna Sharma, editoare la Neem Tree Press, a obținut „un grant important” din partea Institutul Cultural Românpentru publicarea în limba engleză a romanului The Book of Perilous Dishes de Doina Ruști. Drepturile de publicare pentru limba engleză la nivel mondial au fost achiziționate de la Darryl Samaraweera, Artellus.
Ruști este una dintre cele mai de succes scriitoare din România de ficțiune istorică și speculativă și a câștigat numeroase premii literare.
Samaraweera a declarat: „Sunt încântat să văd aventura magică și plină de atmosferă a Doinei e publicată de Neem Tree Press. Entuziasmul Archnei pentru acest proiect minunat l-a egalat pe al meu și aștept cu nerăbdare succesul pe care echipa de la Neem Tree Press îl va avea cu The Book of Perilous Dishes.”
Potrivit comunicatului de achiziție:
„Este anul 1798. Un bucătar-sclav trăiește la București și este căutat de toată lumea. Gătitul său satisface chiar și gusturile rafinate ale Domnitorului, care îl duce la Palat. Totuși, nimeni nu știe că bucătarul deține o carte de rețete vrăjitorești: Cartea bucatelor primejdioase. Mâncărurile lui pot provoca sinceritate dăunătoare, uitare, darul prevestirii sau râs isteric.
Iar adevărata proprietară a acestei cărți este Pâtca, o adolescentă de paisprezece ani, inițiată în artele oculte. Pâtca vine la București, la unchiul ei, Cuviosu Zaval, pentru a recupera cartea, dar îl găsește mort, ucis, iar Cartea bucatelor primejdioase a dispărut fără urmă. Tot ce i-a lăsat Zaval este o hartă stranie.”
Ruști a spus:
„Trăiesc la București, cel mai fericit oraș din lume; chiar numele lui o spune (Orașul Bucuriei). Noaptea, vocile vesele cuceresc străzile, iar ziua cântă copacii, mai ales dudul lui Brâncoveanu de pe strada Batiște, un copac vechi de câteva sute de ani. Deși este sprijinit de proteze metalice, e mereu verde și plin de spiriduși. În toate romanele mele scriu despre București. Dacă acest oraș n-ar exista, poate că nici eu n-aș fi scriitoare.
Locuiesc la o intersecție, la etajul 8, într-una dintre acele clădiri comuniste. Este cel mai bun loc pentru un scriitor: de pe balconul meu, de sus, văd toată intersecția și uneori aud vaietele și înjurăturile spânzuraților, pentru că în acest loc s-a aflat cândva spânzurătoarea orașului.
Am multe moșteniri balcanice: o bunică turcoaică, o străbunică macedo-română. Unii strămoși au rătăcit prin Balcani până și-au pierdut originile și numele, amestecându-se cu multe neamuri. Dar cei mai mulți au trăit în Lunca Dunării și au fost învățători de țară. Din acest motiv, în visele mele de noapte văd adesea călăreți înfricoșători, tâlhari sau femei scunde și îndesate, citind cărți subversive — ca bunica mea.”
Sursă: BookBrunch