Doina
Ruști

La Palatul Suțu

Într‐o parte trona cafegiul, răsturnat în scaunul său, iar în partea opusă cobora trăsura Despinei. Iar între ei se îngrămădeau prăvăliile, cu mătăsuri fâlfâitoare, șopronul lumânărarului, a cărui pălărie, spre marea lui mâhnire, îi acoperea toată faţa, în fine, mușteriii obișnuiţi, măcelarii și chiar zidul pe care picta, cu el însuși, urcat pe scară, ceva mai înalt, cu un pic de zeflemea pe obraz. Iar într‐un plan îndepărtat se vedeau Casa Morţilor, Gorganul, biserica și coșmelia Doctorului, cu Mărmănjica în poartă. (Doina Ruști ‑ Homeric) (2019-11-14)
La Palatul Suțu - Doina Ruști
videoplay
Mahalaua Gorgani

Gorganul din București, existent și astăzi, a suscitat interes în mod constant, de-a lungul timpului. S-a spus despre el că ar fi o necropolă medievală sau un loc al comorilor. În vârful lui a fost clădită o biserică (Sf. Ilie Gorgani), iar în jur s-au format cu timpul mahalaua, apoi plasa Gorgani. Exista aici o baltă, o măcelărie, iar prin apropiere trecea Dâmbovița. În această geografie au trăit oameni și s-a consolidat istoria măruntă a Bucureștiului, pe care numai ficțiunea o mai poate aduce la suprafață. De la informația istorică, la romanul Homeric există însă un drum lung și plin de plăceri, de-a lungul căruia nu documentarea are importanță, cât emoția unui romancier.

!