M-am hotărât să țin un jurnal pe perioada șederii mele în China, iar ziarul Libertatea s-a oferit să mi-l găzduiască.
Am un apartament cochet în campusul Academiei de Literatură, care poartă numele scriitorului «Lu Xun». Luminos, cu ferestre multe, care dau spre grădină și spre curtea largă, e compus din două camere: dormitorul și un birou exagerat de mare. Incinta are regim de internat, ca pe vremuri, cu portar, porți de fier și ore fixe: de venit, plecat, mâncat etc. Astăzi a fost deschiderea oficială a rezidențelor, așa că un autocar gris fer ne duce în cartierul Shaoyaoju, un fel de Băneasa. Atmosferă destinsă, clădire monumentală, în interiorul căreia trecem în grabă printr-un muzeu al literaturii. Îmi atrag atenția firidele cu personaje, niște figurine foarte dichisite, luminate de LED-uri. Uniunea lor e condusă de scriitori optzeciști, iar șeful suprem este o femeie, prozatoarea Tie Ning. Normal, nu? Pe la prânz totul se încheie glorios, inclusiv masa și partea distractivă. Mă jenez să pozez mâncarea, rezervându-mi această plăcere a colportării pentru mâine seară,
Libertatea, 6 aprilie, 2019
