Doina
Ruști

Caterina și fanariotul

Caterina Greceanu, personajul meu din Mâța Vinerii, a avut un destin diferit de cel din roman. (2019-07-26)
Caterina și fanariotul - Doina Ruști

În realitatea acelor ani, pe la 1798, îmi pare rău să vă spun, dar nu era îndrăgostită de Henri Dubois - vă mai aduceți aminte, acel cancelar al Consulatului Francez, care cucerise inimile bucureștenilor, făcând-o pe Caterina să-și piardă capul. Asta în în romanul meu, Mâța Vinerii, pentru că în realitatea istorică, întâlnirea dinte ei a fost pasageră: cu siguranță francezul a trecut de multe ori pe lângă porțile Casei Greceanu, mult invocată prin scrierile duioase despre Bucureștiul apus, și pe care Bogdan Calciu a desenat-o.

Dar cine a fost Ecaterina Greceanu? Ce n-am luat în roman?

Prin documentele epocii, Caterina apare menționată adeseori pe listele scutiților de impozite. Iar aici trebuie să vă spun că erau, ca și astăzi, niște oameni discreți, știți, genul ăla de obraze subțiri, care știu să se fofileze de la orice, în orice timp și sub orice domnie, inși cu ifose, cu nasul pe sus, în ciuda realizărilor mediocre, și care au grijă să plasez câte o cerere în mâinile potrivite, pentru a obține chestii care cu greu ar fi trecut prin mintea cuiva. De exemplu scutiri de dijmă pentru mori, dreptul de-a comercializa în anumite piețe ori de-a lua lemn dintr-o pădure rezervată baștanilor.

Citeste mai mult: în Adevărul