Pe această pagină:
Întâlnirea de la librăria Humanitas de la Cișmigiu\| Fotografii și video \| Presă, radio, TV \| Despre roman
Sâmbătă, 23 mai 2026, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, a avut loc lansarea romanului Nas de bulgar, cel mai recent volum semnat de Doina Ruști, apărut la Editura Humanitas. După turneul național Cele cinci povești, cartea a ajuns la București ca într-o întoarcere acasă: în mijlocul cititorilor, al prietenilor și al unei conversații despre iubire, memorie, origine și identitate.
Alături de Doina Ruști au vorbit Dan C. Mihăilescu și Lidia Bodea, iar întâlnirea a fost moderată de Bogdan Stănescu.
Evenimentul a adus în prim-plan un roman confesiv și baroc, în care povestea unei iubiri se deschide către teme mai adânci: formarea unei femei, genealogia afectivă, migrațiile dunărene, comunismul, marginalizarea și nevoia de a înțelege propria istorie.
Rămâne memorabilă afirmația lui Dan C. Mihăilescu:
„Asemenea artă de a te ameți, de a te fachiriza, ca o cobră, nu mai au alți autori — nimeni de la noi acum.”
În Nas de bulgar, iubirea nu este doar un episod biografic, ci o formă de cunoaștere. „A iubi înseamnă a afla cine ești” — fraza din roman concentrează sensul unei cărți în care erosul, memoria și identitatea se luminează reciproc. Doina Ruști vorbește despre doi ani decisivi din viața sa: clasa a X-a de liceu și anul I de facultate, două momente în care întâlnirea cu dragostea devine inseparabilă de afirmarea propriei identități.
„În esență, povestesc întâlnirea cu dragostea, aflată întotdeauna în legătură cu afirmarea identității. Pentru mine, autolegitimarea presupune o hartă existențială și câteva teme stringente: migrația, comunismul, marginalizarea femeii, originea națională. Așa cum scriu în roman, a iubi înseamnă a afla cine ești”, spune Doina Ruști.
Lidia Bodea a evocat campusul Pușkin, spațiu socialist și topos simbolic în Nas de bulgar.
Romanul începe într-un campus studențesc bântuit de frică și violență. El este student la Conservator, ea la Litere. Între cei doi nu se află doar muzica și literatura, ci și un trecut mai adânc: migrații, mituri arhaice, istorie familială, comunism și dorința de a afla de unde vine, de fapt, propria vulnerabilitate.
„Drumul n-a fost ușor, dar de cum a trecut Dunărea, Veliku și-a măritat două fete, dându-le ca zestre doar nasul, pe care ele l-au dus mai departe. Unul a ajuns la mine și despre el vreau să scriu, adunând aici fericirile și ponoasele, adică povestea nasului meu.”
În intervenția sa, Dan C. Mihăilescu a așezat romanul sub semnul dualității. Pentru el, Nas de bulgar este cartea unei naturi duble.
Criticul a vorbit despre balcanitatea profundă a romanului, despre nostalgia bizantină, despre bogomilism și despre felul în care binele și răul, lumina și întunericul împart același om.
„Aici totul este dual”, a spus Dan C. Mihăilescu. Scriitoarea se revendică, în lectura lui, dintr-o balcanitate care pornește din Albania, Bulgaria și Serbia și ajunge către vlahii macedo-români. Această lume, cu nostalgia ei bizantină și cu straturile ei mitice, se întâlnește în roman cu o sensibilitate modernă, confesivă, traversată de neliniște, de memorie și de dorință.
„Cred că Doina Ruști își recunoaște și o leacă de bogomilism, pe care mi-l revendic și eu — sunt aici din admirație consonantă. Dacă nu admir, nu respir”, a spus Dan C. Mihăilescu.
Dan C. Mihăilescu a văzut în Nas de bulgar un „spectacol complet de realism și fantasmare”, o carte care mariază cronica de familie cu romanul de campus, ficționarea cu parabola, autobiografia cu istoria și imaginarul arhaic. În lectura sa, romanul are „coadă de păun”: amețește, fascinează, deschide mereu alte planuri de lectură. Realismul social, senzorialitatea, mitologia balcanică și memoria comunismului se suprapun într-o construcție densă, strălucitoare, greu de încadrat într-o singură formulă.
Unul dintre accentele cele mai puternice ale intervenției lui Dan C. Mihăilescu a fost legat de senzorialitatea cărții. „Nasul de bulgar” nu este doar un semn genealogic sau o marcă identitară, ci și o bogăție olfactivă, un mod de a cunoaște lumea prin miros, prin văz, prin simțuri. Criticul a vorbit despre paginile în care sensorium-ul romanului intră într-un „desfrâu de senzații”, devenind în același timp poem, scenariu de film și spectacol total.
Dincolo de povestea de dragoste, Nas de bulgar continuă, într-o altă tonalitate, universul din Ferenike.
Bogdan Stănescu a pus mai multe întrebări pertinente, în special legate de memorie și identitate.
Dacă Ferenike vorbea despre trauma formativă și despre memoria morții, noul roman aduce în scenă iubirea ca forță de cunoaștere. Trauma personală, miturile naționale, comunismul și istoria arhaică devin sisteme paralele de control și evadare, iar biografia se transformă într-o hartă existențială.
În roman, fiecare episod afectiv deschide o poartă către o lume mai veche: migrațiile dunărene, cultul lui Dionysos, mercenarii bulgari, Caucalandul mitic, zeii arhaici și spiritele unei lumi dispărute. Povestea nasului devine, astfel, povestea unei descendențe, a unei sensibilități și a unei identități revendicate.
Școala filologică ieșeană, a explicat Doina Ruști, se sprijină pe tezele lui Alexandru Philippide, de aici o permanentă obsesie a etnogenezei, pe care am așezat-o în roman ca emblemă a anilor mei de formare intelectuală.
Lansarea de la Cișmigiu a fost nu doar o întâlnire cu un nou roman, ci și o întoarcere în centrul unei comunități de cititori. Nas de bulgar a ajuns acasă cu povestea lui despre iubire și origine, despre felul în care memoria se transmite prin trup, prin limbaj, prin mirosuri, prin mituri și prin cărțile care ne ajută să ne înțelegem.
Această pagină face parte din Turneul celor 5 povești, proiect literar legat de romanul *Nas de bulgar.*
