Ciprian Handru
Zilele trecute am dat peste un studiu al Elenei Crașovan în care Fantoma din moară de Doina Ruști este discutată din perspectiva realismului magic și a locului pe care această formulă îl ocupă în literatura română contemporană. Studiul, intitulat Magical Realism Avatars in the Romanian Novel, a apărut în 2020 în revista academică Dacoromania Litteraria și propune o amplă istorie a realismului magic românesc, pusă în legătură cu evoluția internațională a genului.
Nu este prima dată când Elena Crașovan scrie despre Fantoma din moară. Cu trei ani înainte, în 2017, publicase, tot în Dacoromania Litteraria, studiul The World of the Living Dead: Mythical Rewritings of History in the Postapocalyptic Narratives about Late Communism, în care analiza comparativ Orbitor. Aripa dreaptă de Mircea Cărtărescu, Cine adoarme ultimul de Bogdan Popescu și Fantoma din moară. Acolo, interesul principal era legat de rescrierea mitică a comunismului târziu, de memoria traumatică, de fantomă și de imaginea unei lumi postapocaliptice a „morților vii”.
Acum romanul Fantoma din moară de Doina Ruști este inclus într-un amplu studiu consacrat avatarurilor realismului magic în romanul românesc și relației acestuia cu literatura mondială. Semnat de Elena Crașovan, studiul „Magical Realism Avatars in the Romanian Novel” a apărut în revista academică Dacoromania Litteraria, vol. VII, 2020, într-un număr dedicat subgenurilor romanului ca „world genres”. Studiul poate fi citit aici, pe pagina revistei, iar textul integral este disponibil în PDF. DOI: 10.33993/drl.2020.7.36.55.
Demersul Elenei Crașovan pornește de la ideea că realismul magic nu trebuie privit exclusiv ca o formulă latino-americană, ci ca un fenomen literar capabil să migreze, să se transforme și să capete forme specifice în diferite spații culturale. Literatura română este așezată, din această perspectivă, pe o hartă mai largă, care pornește de la formulele europene interbelice, trece prin impactul boomului latino-american și ajunge la literatura postcomunistă.
În această a treia etapă sunt discutate romane de Mircea Cărtărescu, Doina Ruști, Bogdan Popescu, Radu Pavel Gheo și Tudor Ganea. Elementul comun îl constituie rescrierea traumelor istorice din perspectiva experienței individuale, preferința pentru marginali, interferența dintre istorie și memorie, precum și folosirea ironiei și grotescului.
În cazul Doinei Ruști, romanul ales este Fantoma din moară, publicat în 2008. Studiul îl așază într-o serie de romane care înlocuiesc marea istorie oficială prin istoria unor comunități mici și prin experiențe individuale, transformând memoria comunismului în materie ficțională. Alături de Orbitor de Mircea Cărtărescu, Cine adoarme ultimul de Bogdan Popescu, Noapte bună, copii! de Radu Pavel Gheo și Cazemata de Tudor Ganea, Fantoma din moară devine unul dintre exemplele prin care literatura română postcomunistă intră în discuția internațională despre realismul magic.
„Doina Ruști aparține nucleului reprezentativ al realismului magic românesc postcomunist, iar Fantoma din moarăpoate fi pusă, prin tipologia și performanța ei literară, în relație comparativă favorabilă cu romane canonice ale realismului magic mondial."
O atenție specială este acordată fantomei, motivul central al romanului. În lectura Elenei Crașovan, trecutul pătrunde și dezorganizează prezentul, iar fantoma devine expresia unei istorii traumatice care invadează identitatea individuală. Motivul spectral capătă astfel o funcție mai amplă: el face vizibil efectul alienant al istoriei și, în același timp, participă la exorcizarea unui trecut violent și încărcat de vinovăție.
La fel de importantă este geografia romanului. Comoșteniul, cu moara aflată în centrul său, este inclus între spațiile deopotrivă reale și fabuloase prin care romanele acestei perioade își construiesc propriile mitologii. Studiul îl pune, din această perspectivă, alături de Tântava și Bucureștiul lui Mircea Cărtărescu sau de Satul Sfinților din romanul lui Bogdan Popescu.
Miza studiului depășește însă clasificarea unor romane românești. Elena Crașovan încearcă să le integreze într-o genealogie a world literature, iar aici evaluarea devine cu adevărat semnificativă. Romanele acestei generații sunt considerate titluri exemplare pentru expansiunea postcolonială și postcomunistă a realismului magic și sunt puse în relație cu opere canonice precum Midnight’s Children de Salman Rushdie, Beloved de Toni Morrison, The Famished Road de Ben Okri și Texaco de Patrick Chamoiseau.
Concluzia studiului formulează și mai apăsat această apropiere. Vorbind despre cea de-a treia fază a realismului magic românesc, Elena Crașovan îi numește pe Mircea Cărtărescu, Bogdan Popescu și Doina Ruști și afirmă că romanele lor „compare favourably” cu cele ale unor scriitori postcoloniali canonici precum Rushdie, Morrison sau Ben Okri. Nu este vorba, prin urmare, despre simpla identificare a unor influențe sau similitudini tematice, ci despre o situare comparativă a prozei românești contemporane într-un context literar internațional.
Prin această lectură, Fantoma din moară apare nu doar ca roman al comunismului românesc, ci ca parte a unei literaturi mai ample a memoriei traumatice, în care fantasticul și realismul, istoria și mitul, experiența individuală și discursul colectiv se suprapun.
Studiul Elenei Crașovan propune astfel o perspectivă importantă asupra locului prozei Doinei Ruști, în interiorul unei rețele internaționale a realismului magic contemporan, în dialog cu literatura central- și est-europeană și cu marile repere postcoloniale.
Elena Crașovan, „Magical Realism Avatars in the Romanian Novel”, Dacoromania Litteraria, VII, 2020, pp. 36–55.
Pagina studiului · Text integral PDF · DOI
