Articolul publicat de The Literary Encyclopedia urmărește istoria și simbolismul Spânului, personaj prezent în basme, snoave și credințe răspândite în spațiul sud-est-european. Pornind de la circulația balcanică a cuvântului și de la reprezentările tradiționale ale bărbatului imberb, studiul îl descrie pe Spân ca pe o ființă de graniță: seducătoare, ambiguă, greu de încadrat și înzestrată mai ales cu puterea discursului.
În viziunea Doinei Ruști, Spânul nu este doar întruchiparea vicleniei. El aparține răscrucilor, drumurilor și câmpiilor toropite de vară, unde apare ca o iluzie capabilă să schimbe destinul călătorului. „Spânii sunt zeii amăgirii”, notează prozatoarea, definindu-i ca pe niște personaje situate între vrajă și escrocherie, între seducție, retorică și dorința gratuită de a-i deturna pe ceilalți. În finalul studiului, Spânul devine „fantasma drumurilor de vară”, un arhetip al instabilității și al ispitirii balcanice.
Analiza pornește de la surse folclorice și lexicografice, între care basmele culese în secolul al XIX-lea de B. P. Hasdeu, aducând în memoria cititorului personaje din romanele sale. Tuică, din Manuscrisul fanariot, este un astfel de personaj, dar înrudite cu el sunt și Năltărogul din Homeric, precum și numeroase personaje din legendele urbane ale Doinei Ruști.
Publicarea studiului într-o enciclopedie literară internațională reconfirmă autoritatea Doinei Ruști în domeniul balcanismului literar, al folclorului și al imaginarului sud-est-european. Aceste preocupări teoretice se regăsesc organic și în ficțiunea sa, unde credințele populare sunt transformate în mitologii personale, personaje și mecanisme narative originale.
Critica literară a remarcat constant această dimensiune a operei sale. Studiile dedicate romanelor Doinei Ruști vorbesc despre o lume în care se întâlnesc mitologia românească, cultura balcanică, istoria și magia. Ne putem gândi la miturile botanice din Homeric ori la rețetele vrăjitorești care devin chiar mecanismul fantastic al romanului Mâța Vinerii / The Book of Perilous Dishes. În Manuscrisul fanariot, lumea Bucureștiului din secolul al XVIII-lea este refăcută printr-un amestec de document, senzualitate, limbaj și fabulație.
Aceste direcții pot fi urmărite și în paginile dedicate Trilogiei fanariote, în care Bucureștiul fanariot capătă coerența unui univers literar, precum și în prezentarea Lipscaniului fabulos, spațiu central al negoțului, al iubirii, al blestemelor și al legendelor urbane din proza Doinei Ruști. Cu atât mai mult cu cât prozatoarea a anunțat un nou roman, a cărui acțiune este plasată pe strada Lipscani.
Articolul din The Literary Encyclopedia propune un prototip care trimite spre tipul de fabulos din Manuscrisul fanariot. Deși aici balcanismul este legat de lumea robiei, a boierilor valahi, a călătorilor, negustorilor și aventurierilor veniți din întregul Imperiu Otoman, aglomerările simbolice și personajele halucinante sunt înrudite cu prototipul Spânului mitic.
Aceeași legătură dintre document, tradiție și invenție susține și proiectul Legende urbane, dedicat mitologiei Bucureștiului. Textele pornesc de la obiecte, locuri, manuscrise și personaje ale istoriei mici, dar le transformă în ficțiuni originale, fără pretenția de a reproduce arhive sau legende folclorice preexistente.
Prin studiul despre Spân, cercetarea academică și ficțiunea Doinei Ruști se întâlnesc într-un teritoriu comun: Balcanii înțeleși în esența lor, ca spațiu al circulației miturilor, al limbilor amestecate, al seducției și al formelor inepuizabile de poveste.
Articolul integral poate fi consultat în The Literary Encyclopedia:
Spânul — The Beardless/Hairless Man: A Balkan Folkloric Archetype
