Mă pregătesc de câteva întâlniri. În primul rând mă obsesdează eroul cotidian, ascuns undeva în mintea noastră, poate ținut în subconștient, acel personaj despre care nu am citit încă, pe care nu l-am văzut în niciun film, dar pe care sperăm să-l întâlnim într-o zi.
Despre el m-am hotărât să vorbesc la Iași, cât de curând, după cum urmează.
Miercuri, 6 martie, la ora 18.30, la Librăria Cărturești,* *Strada Palas 7A, voi ține un atelier public având ca punct de pornire povestirile din cele mai recente volume: „Cămașa în carouri” și „Depravatul din Gorgani”, apărute la ed. Litera.
Alături de mine se vor afla Emanuela Ilie, Florina Năstase și Mihaela Albu Chiribău.
Sunt convinsă că forma clasică a poveștii s-a dizovat. Însă la fel de bine știu că suntem ființe epice și că fără poveste ne risipim. Tocmai de aceea vă invit să construim împreună Personajul, acel tip ascuns în faptele noastre zilnice. Iar de data aceasta, vă propun să abordăm o perspectivă strict feminină.
În cursul aceleiași zile, mă întâlnesc cu studenții Universității "Alexandru Ioan Cuza din Iași ". La ora 9.00 merg la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, pentru un atelier despre psihologia manifestării auctoriale, coordonat de prof. univ. dr. Nicoleta Popa și conf. univ. dr. Emanuela Ilie.
Începând cu ora 12.00, sunt la Facultatea de Litere, pentru un workshop intitulat Literatură și scris, organizat de conf. univ. dr. Emanuela Ilie și drd. Smărăndița Costin.
Cămașa în carorui și alte 10 întâmplări din București
Litera, 2023, prefață de Emanuela Ilie
O cămașă magică, o călătorie în timp, întâmplări stranii, în Bucureștiul de azi. Scris ca un puzzle, volumul conține 11 povestiri autonome, care pe parcurs se dovedesc legate, alcătuind o a doua poveste în planul secund al cărții.
Depravatul din Gorgani,
52 de povestiri dintr-o lumea când stanie, când de un realism istoric, cu o geografie insolită, pe care Doina Ruști a plasat-o în secolul al 18-lea, dând naștere unui adevărat fanariot-cult în literatura de azi.
„ Aceste elixire îi aduseseră în casă niște stafii și spiriduși de mărgean, de care nu putea să mai scape. La început veneau doar noaptea, pe lângă pat. Apoi au luat în stăpânire salonul, bucătăria, veranda. Și-au făcut vizuini în cuferele cu haine, pe divane și în scoarțele de pe ziduri. Chiar și fesul său, altădată de un roșu aprins, e acum prăfuit cu cenușă. Populația s-a mărit alarmant, încât unele, cenușii, l-au însoțit la cancelarie, pe care aproape au ocupat-o. Nu mai e dosar în care să nu fi umblat, nu există hârtie care să nu aibă urmele lor, de la cerneala întinsă la musculițele care s-au așezat pe fiece filă. Uneori cade câte o astfel de ființă direct pe foaia pe care scrie! Unele i-au băut cerneala, iar multe dintre ele deja au luat-o spre sala Divanului ori chiar spre apartamentele lui Ipsilanti.“ (Depravatul din Gorgani)
