Rafinamentul excepțional al artei narative a Doinei Ruști este reprezentat, în mod paradoxal, de o simplitate foarte sugestivă a relatării, obținând o doză maximală de expresivitate:
„Trecuseră sute de ani de când era pat și plutea în visele lui, când a auzit chemarea Povestitorului, fratele lui, care încă era un pat demodat și îngust. Deși te-ai fi așteptat să-l arunce careva la gunoi, acesta o dusese destul de bine, iar de peste opt- zeci de ani se afla într-o casă din Valea Stanciului” (p. 275-276).
Numeroasele povești cuprinse în intriga romanului sunt prezentate în nota unui firesc căutat, chiar și atunci când se narează întâmplări fabuloase. Caracterul fantastic al multora dintre evenimente este augumentat de tăietura realistă și de precizia pe care o capătă piesele arhitecturii romanești. În spatele acestui excelent roman ghicim și voluptatea autoarei pentru stilul erudit, purificat de artificiu prin eleganța catifelată a simplității. Fiecare cuvânt este îmbibat de densitatea semnificațiilor, iar expresiile se impregnează cu iluzia materialității lumilor pe care le descriu. Curgerea poveștii este gradată în chip desăvârșit, prozatoarea oferind prin poveștile personajelor sale un set de bijuterii epice care pot funcționa și autonom.
Romanul Paturi oculte glisează stilistic între arta narațiunii incitante, parabola revelatoare și descrierea precisă, lipsită de cusur. Doina Ruști creează personaje care trăiesc deopotrivă în tre- cut, prezent și viitor, fiind transcrise de destin în liniile fine ale lemnului de roșcov care le trezește imboldul investigației și al descoperirii. Se naște o lume posibilă în care ciudățenia se contopește cu sublimul, realul cu visul, moartea cu viața, iar istoria cu ficțiunea. Atașamentul față de viață și încrederea în propriile capacități intelectuale poate transforma un om mort, pătruns în lumea de dincolo, în sursă de calamități naturale, moli- me cunoscute sau în izvor al tribulațiilor interioa- re pentru celelalte personaje. Fantezia e autorita- tea supremă în cadrele narative ale acestui roman, asupra căruia planează amestecul tuturor posibilităților, concentrat în practici onirice sau oculte care traduc experiența universală. Subtextul realității este gândit astfel ca țesătură de ficțiuni paralele, însuflețite de ideea că drame- le individuale mocnite pot fuziona într-un aliaj revelator de sensuri.
decembrie, 2021
Alexandra Olteanu, Convorbiri literare