Doina
Ruști

Alchimistul fanariot

106 vrăji și blesteme, însoțite de rețete și poțiuni, care puteau să vindece boli urâte, de la ciumă la melancolie și la bolile inimii (2021-11-22)
Alchimistul fanariot - Doina Ruști

Tilu Băjescu a trăit în București pe la finele secolului al 18-lea. Era preocupat de elixire și citind câte ceva despre el, l-am făcut personaj în romanul Manuscrisul fanariot.

Printre cărțile pe care a lăsat note, se numără una în grecește, în care sunt consemnate 106 vrăji și blesteme, însoțite de rețete și poțiuni, care puteau să vindece boli urâte, de la ciumă la melancolie și la bolile inimii. Gelozia, demonii care se hrănesc cu libov, jinduirea fără speranță, gândurile străine lipite de creier și multe alte patimi omenești, puse pe seama inimii, își găseau leacul în cartea aceasta. Pe coperta neagră scria cu litere aurii Mageia, evident, în alfabetul grecesc.

Printre acestea, se află și o rețetă pentru dezlegarea iubirii, mai ales pentru vindecarea de omul care nu te vrea, orice ai face, oricât ai încerca să-l seduci. Când cineva cade bolnav după altul, care nu are pentru el nici măcar simpatie, iată ce trebuie să facă pentru a scăpa de năpastă: mai întâi, să scrie acel nume pe o hârtie și să-l taie cu 50 de linii. Apoi să împăturească hârtia și s-o lase într-un castron cu aluat până a doua zi. În zorii zilei, pe nemâncate, să frământe aluatul cu niște cenușă, până iese o turtă, având grijă ca hârtia să fie bine acoperită. Acea pâiniță trebuie îngropată noaptea pe malul Dâmboviței. Iar în timpul îngropăciunii nu are de spus decât niște cuvinte: Trax, armegos, zarkon. Zarkon-taragon.

Pentru dezlegarea unei iubiri nepotrivite nu trebuia decât o poțiune cu praf de ardei și limbă de șoarece.

Gheara de porumbel e bună împotriva gândurilor neîntrerupte către un singur om.

Contra melancoliei exista o poezie care trebuia spusă din ce în ce mai repede, până când nefericitul reușea s-o recite de la un capăt la altul, fără să se încurce. Tilu Băjescu notase în dreptul ei că nu era atât de ușor cum părea.

Crinul de baltă putea fi bun pentru omul nesuferit. O singură petală de crin, așezată în timpul nopții pe frunte, îl izgonește pe veci.

Tot din biblioteca lui Tilu mai face parte și-o carte despre relicve, o broșură pe a cărei copertă e desenat un bărbat îngenuncheat în fața unei cruci uriașe. Această carte costase 3 taleri, cât o curcă. De aici aflăm toate beneficiile unor relicve, vândute prin bisericile timpului său. Lemnul din crucea pe care a fost răstignit Isus avea cea mai mare căutare. El ținea departe bolile, aducea bunăstarea și împlinea toate poftele sufletului. Osul Sfintei Filofteia deschidea lacătele, iar un singur fir de păr de-al Sfântului Dumitru omora toți păduchii. Toate acestea aveau preț, cea mai ieftină costând cât o pâine.

Tilu Băjescu, mare cititor de mistere, prepara licori magice, parfumuri, otrăvuri și hapuri de boală. Tânăr, sclifosit, elev la Sf Sava, cu niște ochi mari, care îi ocupau jumătate de față, Tilu este, printre altele și autorul manuscrisului care dă numele romanului meu.

Adevărul

share on Twitter
share on Facebook