Scriitoarea Doina Ruști a vorbit despre romanul Paturi oculte într-un interviu difuzat de TVR, în cadrul emisiunii Conviețuiri. Discuția a pornit de la temele centrale ale cărții și a ajuns la dimensiunea balcanică a identității autoarei, evocând legăturile sale familiale cu sudul Dunării și cu spațiul cultural al Balcanilor.
În dialogul televizat, Doina Ruști a vorbit despre personajul din roman care vine din Vidin (Bulgaria), dar și despre propriile rădăcini balcanice – strămoși machedoni proveniți din Muntenegru, unii stabiliți în Bulgaria, ale căror istorii au lăsat urme în imaginarul său literar.
Această dimensiune balcanică se reflectă și în construcția romanului Paturi oculte, o carte care îmbină realismul cotidian cu elemente fantastice și speculative, construind o poveste despre identitate, memorie și transformare.
Publicat în 2020, romanul Paturi oculte este o poveste despre adolescență, destin și metamorfoză.
Personajul principal, Flori, se află la finalul liceului și locuiește împreună cu tatăl ei, un bărbat vulnerabil, actor amator, care oscilează între vis și realitate. În această relație fragilă, adolescenta învață să aibă grijă atât de ea însăși, cât și de cel care ar trebui, în mod normal, să o protejeze.
În casa unei mătuși, Flori descoperă un pat foarte vechi, iar în timpul unei nopți petrecute acolo are un vis neobișnuit: se află într-o dumbravă de roșcovi, un spațiu misterios, care pare să aparțină unei lumi ascunse. La trezire, observă că fizionomia ei s-a schimbat ușor, ca și cum experiența onirică ar fi produs o transformare reală.
Pe măsură ce povestea evoluează, destinul fetei se intersectează cu biografia unui personaj din secolul al XVIII-lea, iar firul narativ se extinde către o lume secretă, dominată de o pădure de roșcovi și de legi care par să depășească logica timpului.
Astfel, romanul devine o meditație asupra identității și asupra felului în care existențele umane pot comunica peste epoci.
Într-o cronică publicată în Revista 22, criticul Serenela Ghițeanu observă dimensiunea metafizică a romanului și felul în care povestea evoluează dintr-o intrigă fantastică spre o reflecție asupra condiției umane:
„Avem, deci, un roman care a plecat de la niște istorii cu iz fantastic și a ajuns la o viziune despre lume și viață care emoționează cel puțin tot atât cât pune pe gânduri. Viziune în care esența umană este ceva inefabil, care transcende spațiile și timpul, care se poate ameliora, dar se poate și înrăutăți în periplul ei. În același timp, o viziune despre moarte care nu poate lăsa indiferent niciun cititor. Finalul romanului reconfigurează tot textul, propunând o interpretare extrem de îndrăzneață pentru un fenomen contemporan.”
Critica remarcă în mod special capitolul „Roșcovii”, care schimbă perspectiva narativă a cărții:
„Capitolul «Roșcovii», în care dispărutul Căpriceanu are un dialog de pomină cu roșcovii sălbatici, eterni, face astfel saltul de la romanul exotico-magico-realist la cel metafizic. Iar finalul romanului vine cu o surpriză de proporții.”
https://www.youtube.com/watch?v=T-Ed8Gh1bK0
"Avem, deci, un roman care a plecat de la niște istorii cu iz fantastic și a ajuns la o viziune despre lume și viață care emoționează cel puțin tot atât cât pune pe gânduri. Viziune în care esența umană este ceva inefabil, care transcende spațiile și timpul, care se poate ameliora, dar se poate și înrăutăți în periplul ei. În același timp, o viziune despre moarte care nu poate lăsa indiferent niciun cititor. Finalul romanului reconfigurează tot textul, propunând o interpretare extrem de îndrăzneață pentru un fenomen contemporan.” (Serenela Ghițeanu, Revista 22)
https://www.youtube.com/watch?v=T-Ed8Gh1bK0
De vorbă cu Natașa Culea, la BOOKMEDIA, A7TV
„Capitolul „Roșcovii”, în care dispărutul Căpriceanu are un dialog de pomină cu roșcovii sălbatici, eterni, face astfel saltul de la romanul exotico-magico-realist la cel metafizic. Iar finalul romanului vine cu o surpriză de proporții. “ (Idem)
În cadrul interviului au fost înserat imagini de la întâlnirile cu cititorii , precum și intervenția actorului Alexandru Papadopol.
