Doina
Ruști

Când termini un roman

După ce publici un roman esti invariabil întrebat ce ai de gând în continuare. Și bineînțeles ai planuri! Eu am întotdeauna. Dar nu mă țin de ele. Acum 2 ani, după Mâța Vinerii, stăteam de vorbă cu Nona Rapotan și‑i făceam niște mărturisiri, de care astăzi mă mir. (2019-08-19)
Când termini un roman - Doina Ruști
videoplay
HOMERIC, un roman de Doina Ruști

Veți mai scrie despre Bucureștiul fanariot? Mai aveți resurse pentru o viitoare carte plasată în aceeași epocă istorică?

Încă nu știu. Nu-mi fac planuri. Aș putea să scriu. Mă obsedează o poveste, pe care am folosit-o indirect în Mâța Vinerii, anume, într-un manuscris, publicat de V.A Urechia, este consemnată o crimă: doi negustori de pește sunt găsiți morți, într-un șanț, iar, din primele cercetări, se află că pe când se întorceau de la târg, cu o căruță de pește, le-a ieșit în cale un autostopist. Milostivi, negustorii l-au luat, dar acesta i-a ucis, furându-le și căruța. Documentul este un apel către populație, în speranța că va fi prins făptașul. Respectiv, se consemna o descriere succintă a urmăritului: un bărbat „cu vorbă oltenească și pantaloni strâmți”. Aceasta este partea care mă interesează. Mai exact încrederea Agiei în această descriere. more pe BOOKHUB

Bineînțeles, am uitat imediat după interviu, cred, pentru că nu mult după aceea m-am apucat de Homeric, intrând în altă zonă, în alte povești. Iar când scriu, romanele anterioare se îndepărtează de mine, cufundate în umbrele altei lumi.

Chiar și Homeric, abia încheiat, a dispărut deja de sub ochii mei.

share on Twitter
share on Facebook