Doina
Ruști

Cartea soldatului Un film documentar de Doina Ruști și Marius Donici

Prima proiecție, la Palatul Sutu, în cadrul întâlnirilor de joi, organizate de Cătălin D Constantin Aceasta este povestea reală a unei cărți, pe marginea căreia un bărbat îndrăgostit și‑a scris povestea. Era anul 1918, pe când se afla prizonier. Pornind pe urmele însemnărilor sale, povestea dezvăluie treptat nu doar nefericirea unui îndrăgostit, ci și alte detalii biografice. Bărbatul se numește Fănică și este prizonier de război, la Severin, într‑o închisoare aflată sub comanda germano‑maghiară. Dar acest lucru pare să nu‑l intereseze. Îndrăgostit de Ana, își notează întâlnirile cu ea, sentimentele și dorințele, identificându‑se treptat cu personajele romanului. Cartea pe marginea căreia s‑a hotărât să țină un jurnal este Jean d’Agrève (1898) a vicontelui Marie‑Eugène‑Melchior de Vogüé, carte populară, ecranizată în 1922 (r. René Leprince). Treptat, atmosfera exotică, de aventură și de dragoste, a romanului se transferă asupra lui Fănică, iar evenimentele crude ale unui timp de război, devin doar un cadru aproape neutru. (2018-10-12)
Cartea soldatului Un film documentar de Doina Ruști și Marius Donici - Doina Ruști
videoplay
Cartea Soldatului /The Soldiers_s BOOK. Trailer

Cartea, acea carte pe care am purtat-o cu mine ani multi, este "Jean d’Agreve”, un roman de dragoste, foarte la modă pe la început de secol 20. Autorul cărții este rafinatul Eugène-Melchior de Vogüé, însă cu timpul ea a devenit cartea unui soldat, care și-a scris pe manșetele ei propria poveste. Era cititor, evident, unul foarte implicat, atașat până la identificare de personajele lui Vogüé. Dar era și un om de societate. La 1918 conducea un automobil, avea studii de mecanică și… picta.

O iubea pe Ana, dar isi noteaza si numele altor 40 de femei, care " l-au simpatizat”. Este erou de război, este prizonier, este dezertor. Povestea lui se află scrisă în paginile acestui roman, pe care eu l-am descoperit în copilărie și l-am purtat mereu cu mine, sperând că într-o zi voi găsi urmele pe care un om exuberant le-a lăsat în istorie. Si mi s-a întâmplat ceva mai mult decât atât, anume să întâlnesc niște oameni, preocupați în aceeași măsura ca mine, de soarta unui om anonim. Iar împreună am făcut un film documentar, cu singurul scop de a întregi memoria colectivă: “Cartea soldatului”.

Ieri seara am povestit cum a fost, iar dacă aș rezuma… as povesti cum m-am rătăcit împreună cu Marius Donici și Adi Lepădatu printr-o pădure despre care credeam ca este Pasărea dar care de fapt era un domeniu privat. Sau despre cum am alergat împreună cu Adriana Titieni pe mosia lui dom' Pablo. Cum l-am ascultat vrăjită pe Cornel Ilie, care vorbea cu două manechine de la Muzeul de Istorie:) Dar cate n-ar fi de povestit! Numai daca ar fi sa va spun cum recita Liviu Visan pe terasa de la la Arhive si mi-ar lua un ceas bun! Si a propos de Arhive (evident, ANR), acolo am avut cel mai important sprijin documentar, prin Alina Pavelescu si Cristian Anita. Insa, eroii filmului rămân cei doi specialiști in război, Serban Pavelescu si Manuel Stanescu de la Academie. Cu Simona Preda am cercetat tablou descoperit intr-un anticariat, iar Cristina Păiușan ne-a condus prin tranșeele de la MNIR. Și bineînțeles, nu i-am numit pe toti. Ar mai fi Flavius Roaită, Daniel Scripcariu, Marian Merintoni, Geo Spânulescu, Dragos Panait, Bianca Zbarcea si precis am uitat pe cineva! Desigur: incomparabilul caricaturist Vali Ivan.

share on Twitter
share on Facebook