Uneori am impresia că au murit cititorii de literatură bună, dar de fiecare dată apare câte unul, un supraviețuitor cu față eroică, trecut printr-un fel de război, bătut peste față cu acele cărți scrise de mânuțele care copiază cu artă alte cărți, de degețelele care mimează morbul scrisului, de creionașele tocite din cauza ștersăturilor ori de laptopuri în care se amestecă discuțiile de chat cu neplăcerile zilnice. Iar acest cititor bătut și perseverent este pentru mine efigia ultimelor două decenii. Restul sunt prostii trecătoare.
