Scrisul Doinei Ruști este extrem de tactil: poți simți mediul și acțiunile, mișcarea pânzei.
Ancillary Review of Books
Trei personaje și trei povestiri legate indestructibil: o elevă de liceu, o studentă la Litere și un cântăreț care se pregătea să intre în istorie.
Pentru Zavaidoc, anul 1923 a fost unul epic. Era tânăr și nu prea, era deja popular. În jurul lui nu existau alți cântăreți de aceeași valoare. Era singurul. Nu apăruseră radioul, microfon, discurile autohtone. Totuși, vocea lui intrase peste tot, de la Palatul Regal până în „noile” teritorii (din Ardeal), pentru că aducea muzica unui bărbat îndrăgostit.
O poveste de dragoste, narată din trei perspective și un an fabulos din istoria românească.
Recomandată de Librăriile Alexandria
Întâlnirea mea cu Zavaidoc s-a produs pe când încercam să înțeleg arhitectura complexă și parfumul anului 1923, cel mai nebun dintre „anii nebuni”. Iar la fiecare pagină de ziar, în fiecare filă de carte, în filmele și în fotografiile începutului de secol XX, am regăsit vocea fără egal a acestui artist, care se mișca prin multe medii culturale și cânta cu aceeași pasiune atât operetă, cât și folclor, dar mai ales o muzică vie și epică, a orașului de după război. Tot ceea ce s-a întâmplat în anul 1923 cuprinde forța lui Zavaidoc, venită dintr-o poveste de iubire, imersiv legată de istoria unui an.
Doina Ruști
Zavaidoc în anul iubirii, Bookzone, septembrie, 2024
News.ro: o poveste de dragoste a anului 1923
Radio România Cultural: adevărata sa personalitate rămâne, și astăzi, în mare parte necunoscută.
Radio București FM: Muzică și iubire, în anul Constituției, al primului film românesc și al unei crime enigmatice.
Fictiunea: cum mă așezam la masa de scris, realizam că esența Bucureștiului interbelic se risipește
Radio România Actualități: un cântăreț legendar
Interviuri: LaPunkt; Catchy; Formula As
Confesiuni: Adevărul
Romanul Doinei Ruști ar putea fi transformat foarte lesne într-un film care ar prelua tot ce e cinematografic în text: o imagine care alternează toate tipurile de planuri filmice, în care panorama și gros-planul se îmbină cu măiestrie, vârtejul acțiunii, dialogurile vii și descrierile suculente de cadre sau personaje sunt seducătoare, povestea centrală se deschide către povești mai mici, revenirea la povestea centrală după ce structura savantă a cărții a fost dezvăluită prin textele care se nasc unul din altul. Totul ține de existența unei lumi specifice Doinei Ruști, o lume magică, foarte credibilă, dar și fantasmatică, în care extraordinarul devine la fel de convingător ca o comparație în limbaj neaoș. Peripeții tipice unui roman popular, dar și analiza psihologică din romanul intelectualist, savoarea și forța poveștilor te fac să citești cartea cu sufletul la gură și să crezi că ceea ce va salva Lumea va fi, până la urmă, povestea. Aceea care în egală măsură vrăjește și dă sens.
Serenela Ghițeanu, Revista 22
Alte cărți
