Riga din Veleștin venea din Franța cu un teanc de hârtii instigatoare și cu trei nume lungi și cremoase, pe care nimeni în afară de el nu era în stare să le pronunțe. Dar tot în capul acestui Riga se afla și scrisoarea lui Leopold al II-lea, scrisă de mâna sa imperială, sigilată, trecută în mâna secretarului, desfăcută de aceasta, citită printr-o pereche de ochelari vienezi, memorată din prudență, dar mai ales din dragoste pentru Leopold, recitită în urechea unui corsican, cu o zi înainte ca acesta să pornească spre București, unde ar fi trebuit s-o reproducă întocmai, cuvânt cu cuvânt, în fața lui Hastatov. Însă planurile sunt niște aripi de frișcă. Promit mult și atât. Corsicanul făcu dizenterie, și speriat că n-o să ajungă la destinație, îi trecu mesajul lui Riga din Veleștin, devenit prietenul său în urmă cu cinci ore. Iar cinci ore înseamnă destul, pe drumul de la Viena la București. Riga memoră mesajul și-și schimbă planurile și numele. Mai întâi o luă spre Giurgiu, ca Piere d'Artand. Iar pe la jumătatea drumului deveni Ioanis Milikopu. Schimbă direcția, călătorind sub acest nume până în cartierul Terapia, unde toată lumea îl cunoștea sub numele său real.
Cel mai bun cumpărător al său era Alexandru Mavrocordat, cancelar al sultanului, grec, uns cu parfumurile secrete ale diplomației. Prin urmare, Riga din Veleștin avu ocazia să recite în fața marelui Selim cuvintele noului împărat, care promitea Porții un tratat de pace.
Selim îl ascultă pe Riga, cântărind câte din cuvinte erau adăugate din mintea acestui hoț. Mai multe clipe nu spuse nimic, nu făcu niciun semn, ca să poată savura cât mai mult fața șmecheră a mesagerului.
Abia după ce rumegă mesajul, care îi era destinat contelui Hastatov, Selim hotărî că nu mai avea rost să trimită armata spre București, ai cărui locuitori puteau să mai stea sub ocupație câteva luni, fără pierderi pentru Imperiu. Iar Mavrocordat înțelese că și lista lui de servicii se modifica. Anul viitor se puteau scoate bani frumoși din Valahia.
Doina Ruști aduce viziunea unei literaturi în care autorul nu va mai conta, ci doar povestea va merge mai departe.
