Doina
Ruști

MĂTRĂGUNA

Metamorfoza mătrăgunei într‑o bătrână despletită sugerează latura aproape malefică a plantei pe care o invocase un personaj eliadesc. (2025-07-06)
MĂTRĂGUNA - Doina Ruști

În studiul De la Zalmoxis la Genghis-Han, Eliade dedică un capitol întreg simbolismului mătrăgunei (Atropa Belladonna), subliniind notele particulare ale unui cult magico-religios construit pe aspirația la armonie: “Rădăcina de mătrăgună poate într-adevăr avea o influență directă asupra forțelor vitale ale omului sau ale naturii: ea are puterea să mărite fetele, să poarte noroc în dragoste și fecunditate în căsnicie; poate spori cantitatea de lapte a vacilor; acționează fericit asupra mersului afacerilor, aduce bogăție…”. Eliade analizează ritualuri și descântece românești legate de acest cult, ajungând la concluzia că mătrăguna apare ca întrupare a stăpânii, mamei sau feminității dominatoare și că are deopotrivă înrâurire pozitivă și negativă asupra lumii. Este iarba vieții și a morții.

În opera literară, motivul este prezentat simbolic în nuvela Pe strada Mântuleasa. Aici, invocată în cadrul unui ritual, planta prinde viață, întocmai ca în credințele folclorice: “dintre buruieni s-a ridicat deodată o arătare, ca un fel de femeie bătrână, îmbrăcată în zdrențe, despletită și cu o salbă de aur la gât”. Imaginea se înscrie între reconstituirile mitice ale lumii distruse, pe care o evocă Zaharia Fărâmă. Acesta povestește întâmplări incredibile cu intenția de a seduce și de a ispiti, ceea ce în bună măsură și reușește. Metamorfoza mătrăgunei într-o bătrână despletită sugerează aici latura aproape malefică a plantei pe care o invocase fata uriașă, Oana. Ieșirea ei din lumea vegetală anunță rătăcirile și experiențele desfășurate sub apăsarea blestemului. După ce invocă mătrăguna, Oana pleacă la munte să-și găsească perechea, dar fiindcă sângele ei este blestemat de Selim, pe unde trece declanșează haosul și nemulțumirea generală, prin desfrâu, zoofilie, adorarea zeilor păgâni. Blestemul se amplifică și prin ritualul de autorizat al plantei, căci, în mod tradițional, invocarea mătrăgunei în condiții precare, fără pregătire sau prin încălcarea unor reguli magice, atrage asupra celui neatent boala sau nebunia. (cf. I. A Candrea - Folclorul român medical comparat, Ed. Polirom, 1999, p. 251)

Doina Ruști - Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, Coresi, 1997.

Vezi si Eliade

share on Twitter
share on Facebook