Din roman: Ar fi
vrut să fugă
dar i se rupea
sufletul de Pampu, pe care îl simţea pierdut pentru totdeauna. Când
a început să iasă în aerul dimineţii de mai, i se părea că e învăluit
într-o pastă groasă şi fierbinte, eliberat şi gol, vlăguit şi uşor.
Nu ştia atunci, dar a aflat cu trecerea timpului, că arăta ca o
gelatină
transparentă şi întinsă, ca o peltea verde-argintată, care păstra
încă faţa tristă a lui Pampu. Stătea întipărit pe limba lăbărţată
şi gelatinoasă chipul lui, mare, parcă mai dilatat decât în realitate,
conturat clar, ca-ntr-un tablou de Goya. Se simţea ca o pânză groasă
şi unduitoare, care se ridica lent, plutind deasupra corpului nemişcat,
răstignit pe pământul lustruit al drumului.
mai
mult
Traduceri:
Zogru (frag.) - in 11
books
contemporary
romanian
prose, Ed. Polirom, 2006, trans: Alistair Ian Blyth
In
aparenţă, o fiinţă venită din miezul pământului în anul 1460, Zogru
este, în realitate, pulsul neştiut al istoriei, o stare de spirit,
specifică
tuturor oamenilor atinşi de aripa morţii ori a melancoliei.
Acţiunea
prezintă
povestea
personajului
de
la
naştere
până
în
anul
2005,
în
formula unei biografii legendare. Chinuit de gândul că nu are o
identitate,
el trece prin numeroase întâmplări, traversând epoca fanariotă,
perioada
interbelică şi pe cea comunistă, descoperind treptat că existenta lui
este legată de oameni si locuri. Preocupat de propria nefericire
(dragoste
si gelozie), în contextul acesta, de suferinţă, Zogru
trăieşte, în sfârşit, experienţa capitală, care îi revelează adevăratul
lui rol în lume, de a fi pulsul vieţii şi impulsul morţii.
"După ce-a murit mama,
câţiva ani buni am fost
obsedată de starea ei din ultimele săptămâni de viaţă, încercând să
reconstitui
fapte, emotii transformări. Era îndrăgostită de un necunoscut, ceea ce
o făcea
să arate transfigurată şi lunatică. Despre mulţi oameni se spune că
înainte de
a muri îşi schimbă dispoziţiile, comportamentul şi chiar caracterul. Am
auzit
de multe ori spunându-se despre cineva că se poartă ca şi cum ar fi
intrat în
anul morţii. De asemenea, cunosc multe poveşti despre oameni
metamorfozaţi
inexplicabil cu puţin timp înainte să moară. Pe aceste experienţe şi
observaţii
mi-am clădit viziunea despre Zogru, personajul romanului omonim. Sunt
încredinţată că există un astfel de flux emoţional, un Zogru, care
măsoară
tensiunea vieţii şi apropierea morţii. Eroul meu este o fiinţă care
trăieşte în
sângele oamenilor, contaminându-i cu sentimente lui, împingându-i
într-o stare
de melancolie şi de dragoste, care, în unele cazuri, precede moartea.
Dar există
şi multe alte situaţii, în care întâlnirea cu el nu este decât un
prilej de
meditaţie şi de a detecta o miraculoasă legătură între idealurile cele
mai
timpurii şi suflul parfumat al lumii subtile. Prin această poveste am
încercat
să-mi spun concepţia despre fragilitatea vieţii şi despre Dumnezeu.
Însă şirul
lung de aventuri prin care trece Zogru dovedeşte că până şi zeii au
îndoieli şi
surprize majore." (Doina Ruşti - Cele 4 dimensiuni ale
feminităţii româneşti, vol II, 2011)
Prefaţă: Ioan Groşan "Zogru este un roman care se
citeşte repede, cu plăcere şi lasă în urmă gustul complicat al
meditaţiei.
Este o carte frumoasă, bine scrisă, care aduce în actualitate lectura
voluptoasă, grija faţă de poveste şi o memorabilă invenţie stilistică."
english
français 
italiana
