patru bărbaţi plus aurelius

Lansare în Control Club

"Este romanul unuia dintre cei mai enigmatici motani ai literaturii romane, o figura felina care se inscrie foarte bine in seria de personaje obsesive, marca Doina Rusti." (Bogdan Odagescu)

English

Polirom, Ego.Proză, 2011

Gabriela Gheorghişor
despre roman (Luceafărul)

Gabriel Coşoveanu despre roman in România literară

Daniel Cristea Enache despre roman (Observator cultural)

Interviu cu Diana Evantia Barca

Interviu cu Stelian Turlea

Romanul Patru bărbaţi plus Aurelius povesteşte despre ceea ce se întâmplă înainte de instalarea unei psihoze. Ca orice deranjament psihic, şi acesta descinde din nefericiri spirituale şi sexuale. Licia are parte de ambele drame: bărbaţii de care se îndrăgosteşte sunt donjuani inaccesibili, iar, in mod inexplicabil, cu fiecare întâlnire, plăcerea ei de a citi romane se topeşte fără urmă. Această situaţie îşi are rădăcinile în adolescenţa patronată de figura unui pisoi, pe cât de seducător pe atât de malefic.
Povestea se petrece pe fondul istoriei actuale, în care literatura tradiţională se stinge lin.
Însăşi Ligia ia parte la această schimbare: ea trece pe nesimţite din fotoliul tihnit al cititorului într-o lume de artificii, de coincidenţe neverosimile, adică în lumea vijelioasă a ficţiunii. De fapt, ei i se întâmplă ceea ce ne aşteaptă pe noi toţi: abandonarea condiţiei de spectator în favoarea celei de participant la poveste!
Numai că, în cazul Ligiei, această transformare atinge cotele unei crize.

„Doina Ruşti ştie să creeze atmosferă, mişcându-se cu îndemânare englezească între precizie a detaliului, umor poetic şi un touch de horror.” (Gabriel Coşoveanu, România literară, 8 iulie, 2011)

„Doina Ruşti rămâne aceeaşi prozatore de forţă antrenantă, de o înşelătoare volubilitate capabilă să scoată efecte ambigui din cea mai ternă banalitate.” (Gabriel Coşoveanu, România literară, 8 iulie, 2011)

"Dar bineînţeles, asta era numai în mintea mea. În realitatea din camera lui Ani, stăteam încă împietrită, cu degetul pe rama de rahat, suportând privirea aia, marca Aurelius, de la un bărbat care-mi jumulise mândria şi pe care n-am să-l pot uita niciodată. Nici peste 50 de ani, când voi tremura lângă tăblia unui pat încercând să sug linguriţa ţinută de mâna unei infirmiere, nici în somnul împietrit al morţii şi nici dincolo de el, în vidul negru, în care ultima moleculă a memoriei mele va supravieţui întâmplător şi agonic, numai pentru a ţine în viaţă aroganţa acestui bărbat." (Patru bărbaţi plus Aurelius)


Doina Ruşti		Patru bărbaţi plus Aurelius	Cămaşa în carouri	Lizoanca	Fantoma din moară	Zogru	Omuleţul roşu